3 Comments
May 12, 2023Liked by Christian Salcianu

Ce observație bună: "minunea de azi nu garantează ascultarea de mâine"! Și cât de adevărat de tristă....

Gândul mi-a zburat la foarte multe ocazii de aplicabilitate: neascultarea din Eden, exemplul lui Iuda, graba noastră de a vedea botezuri "pe bandă", așteptările noastre scăzute pentru noi dar înalte pentru ceilalți... Mare e harul Domnului care încă ne ține!

Foarte frumos punctate exemplele fetelor lui Țelofhad (mi-a plăcut mult răspunsul care îndeamnă la a gândi mai departe) și cel al fiilor lui Core (ei îmi amintesc de un altul care-și depășește predispoziția familială - Iosif).

Mulțumim pentru articol!

Expand full comment
May 13, 2023·edited May 13, 2023Liked by Christian Salcianu

Am gasit, recitind aceasta carte cateva ”mistere”. Ma gandesc daca sunt atat de relevante dar mi se pare ciudat intr-o cartea atat de precisa, la cifra, anumite aspecte sa...scape.

Nu prea inteleg cap. 5:1-4. Era o iesire din tabara permanenta? Lepra este incurabila, dar atingerea de un mort? Lepadarea de samanta? (Si aici este referire la obicei sau la o problema fiziologica?). Imi pun intrebari, asta nu inseaman ca voi gasi si raspunsul.

Mi s-a mai parut ciudat cap. 11:4-6. La cate reguli privind jerfele citim, chiar duceau lipsa acuta de carne?

O mica remarca asupra situatiei din cap 25. Judecata lui Dumnezeu a fost clara si directa asupra celor care au inceput sa se inchine lui Baal-Peor insa de la versetul 6 situatia se schimba. Un lider, defileaza cu o madianita in fata altui lider casatorit cu o madianita. Moise nu cred ca putea sa faca ceva pentru ca ar fi fost interpretabil cred ca de aceea Fineas intervine. Am putea spune ca este vorba de o judecata in privinta unei situatii care...cum se spune:”seamana dar nu rasare!”.

Expand full comment
author
May 13, 2023·edited May 13, 2023Author

Câteva răspunsuri:

1. Ieșirea din tabără pe motive de “necurăție” era ca o carantină, izolare. Durata nu ne e cunoscută, dar cu siguranță depindea de natura bolii sau a necurăției (biologice, fiziologice sau ceremoniale). Dau câteva exemple: Maria a avut lepră și apoi a fost vindecată (cap. 12), unii nu au putut lua Paștele la vremea potrivită pentru că au avut un deces (cap. 9) dar peste o lună erau deja curați.

2. Lipsa de carne. Observația ta e justă din perspectiva legilor referitoare la jertfe - se creează impresia că aveau mii de vaci, oi, capre etc. Realitatea era altfel: Moise întreabă în 11:22 dacă pot tăia “cât să ajungă”. Îmi este clar că NU aveau prea multe. Oricât ar fi avut, oricum era insuficient (vezi și v. 13), motiv pentru criza care a apărut. Problema nu era cantitatea ci “pofta” (vezi v. 34).

3. La cea de-a treia rezonez, seamănă dar nu e așa... Știm că Moise s-a dus în Madian (vezi Exodul 2:15) și s-a căsătorit acolo cu fata lui Ietro (preotul Madianului), dar contextul ne arată oameni cu respect față de Dumnezeu (vezi Exodul 18:1-12).

În capitolul 12:1 vedem că frații lui Moise au fost nemulțumiți de căsătoria lui cu această “femeie etiopiană”. Sefora NU era etiopiană sau sudaneză (cuvântul e “cușită” - Cuș a fost nepot al lui Noe, tatăl lui Nimrod). Ținând cont că nemulțumirea lor nu a primit și aprobarea Domnului, înțelegem că aducerea Seforei în discuție era mai degrabă un pretext pentru a disprețui leadershipul lui Moise. Aș zice, în tonul Mariei: “băi frate (Aaron), ne spune Moise că Domnul vorbește prin el când a adus-o pe tuciuria asta?” (Remarci că în v. 2 zice că “Domnul a auzit-o”. Da, pe Maria.) Ironia e că Maria devine “albă ca zăpada” (!!!), de lepră, după cum stă scris în 12:10. Cine e deci mai curat(ă), “sora Maria” sau “tuciuria Sefora”?

Ce vreau să arăt este că Moise s-a căsătorit cu o madianită (fata preotului) la fel cum Iosif s-a căsătorit cu fata preotului egiptean (Geneza 41:50) - sunt câteva paralele între situațiile lor (străin, soție din alt neam, doi fii, nume ale fiilor, revenire spectaculoasă, salvarea poporului etc.). Nu a greșit cu nimic.

În episodul cu Balac și Balaam avem și moabiți și madianiți (22:7), iar ce nu s-a reușit prin blestemul lui Balaam sau prin luptă s-a reușit prin seducție (25:1-3).

Când Mr. Zimri și madam Cozbi (din căpetenii amândoi, 25:14-15) defilează (cum zici) prin tabără, Moise tace. Dar nu înainte de a fi spus ce scrie la v. 5: “fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor”.

Moise nu este laș, nici prins cu mâța-n sac. Căsătoria lui a fost legitimă, în timp ce “omul acela din Israel” (v. 8) a arătat un dispreț total: a plusat curvia, idolatria, “alipirea” de zei păgâni. De ținut cont că a făcut asta pe când sfinții “plângeau la ușa cortului întâlnirii” (v. 6) - probabil gândind cu groază că nici a doua generație nu e mai brează și îi paște iar o peregrinare prin pustie... Ar fi fost tragic.

Capitolul 31 ne arată din nou un Moise ferm împotriva madianiților, chiar a femeilor care ispitiseră poporul (vs. 15-18).

P.S. Nu toți madianiții sunt răi. Vezi mai târziu pe moabita Rut care devine străbunica lui David.

Expand full comment