Adesea, când citim evangheliile, mai ales dacă le citim una după alta, identificăm imediat repetiții. Ce știm din Matei mai găsim și în Marcu… Și e normal, istoria urmează un fir, de la Betleem la Golgota. Minuni, predici, dialoguri. Alteori, identificăm diferențe. La un studiu atent, tocmai aceste diferențe îmbogățesc experiența. Spre exemplu, omul cu mâna uscată apare și în Matei, și în Marcu. Dar în Luca aflăm că era mâna „dreaptă”. Contează? Poate că e defect profesional al doctorului Luca, dar ideea că mâna dreaptă era cea în cauză are în lumea orientală o implicație deosebită. Isus îl reabilitează total pe acel om. Sau cazul tânărului bogat, de asemenea cunoscut. Isus îi zice „vinde tot ce ai și dă la săraci.” Doar în Marcu scrie că „Isus l-a iubit…” De unde știe evanghelistul lucrul acesta? De ce scrie asta? Și poate știți, dar numai din Ioan aflăm că numele femeii cu vasul de alabastru a fost… Maria (sora lui Lazăr).