Jan 14, 2023·edited Jan 14, 2023Liked by Christian Salcianu
Intradevar o calatorie frumoasa. Dilemele mele sunt legate de blestemarea unui smochin care nu avea rod pentru ca nu era vremea smochinelor si de faptul ca Isus nu prea a facut minuni in Nazaret.
In rest as fi mai rezervat in a afirma ca Isus a redefinit "puterea" in " slujire". Poate este o confuzie intre autoritate si putere...
1. Cred că trebuie să ne mutăm atenţia de la miracolul de neînțeles, la însemnătatea lui. Un smochin deplin înfrunzit, promitea roade bogate. Pe de altă parte, pomii fără frunze, nu trezeau speranțe că s-ar găsi fructe în ei şi de aceea nu prilejuiau nici-o potențială dezamăgire. Acest miracol dramatic este o pildă (vezi v.14). Pilda “smochinului precoce”, reprezenta religia iudaică-o religie rece, formalistă. Dintre toate păcatele nu exista nici unul pe care Isus îl găsea mai ofensator ca ipocrizia. Drept urmare, Isus S-a folosit de interesul ucenicilor față de uscarea smochinului (dar nu numai) pentru a le atrage atenţia la culmile ce pot fi cucerite de credinţa autentică (v. 22-24) şi în plus a oferit un indiciu cu privire la condiţia premergătoare pentru a se răspunde la rugăciune (Marcu 11:25).
2. Marcu relatează activităţile evanghelistice personale ale lui Isus înainte de misiunea celor doisprezece (Marcu 6:7). De ce? Pentru că primul dar și cel mai dificil câmp misionar este cel din familie, dintre prieteni, vecini, etc. În context, versetele 3 și 4 din capitolul 6, ne spun că “s-au poticnit de El”, “l-au disprețuit”. Iar Isus însuși ne spune de ce: “și se mira de necredința lor…” (v.6). Și ca o ironie dureroasă,cu doar câteva luni mai înainte Isus Se minunase de credinţa centurionului roman (vezi Matei 8,10).
3. Știu, e greu să vezi puterea îmbrăcată în hainele slujirii. Dar asta spune Isus fără nici o urmă de rezervare: “între voi să nu fie așa…” (Marcu 10:43). Împărăţia cerurilor este în esenţă o problemă de a aduce slujire lui Dumnezeu şi semenilor, nu de a primi slujire de la ei prin exercitarea puterii. În contextul împărăției cerurilor, puterea este redefinită. Ba chiar e obligatoriu.
Mulțumim, Horia, pentru spiritul deschis — “am o dilemă”. Și alții or avea-o. La prima citire chiar așa e: dacă nu e vremea roadelor, atunci nu sunt pretenții! Agnos a răspuns urmărind perspectiva aspectului (frunziș bogat = promisiuni pe măsură).
Aș mai adăuga două elemente. Unul e cel al logicii interne a textului. Dacă eram autorul poate că aș fi evitat nota asta, “căci nu era încă vremea smochinelor….” (apropo, Matei nu o menționează). De ce o face Marcu? Probabil tocmai ca să arate ceva important, dar care nouă ne scapă. Altfel ar fi un autogol, nu?
În ambele evanghelii, mirarea ucenicilor nu e dată de sezon și de așteptarea nerealistă a lui Isus (cum o vedem noi), ci mai degrabă și exclusiv de uscarea smochinului la cuvântul lui Isus.
Sunt multiple simboluri (pilde) folosite de Isus (pe ultima sută de metri) ca să arate că sistemul iudaic era pe ducă: pilda vierilor, cu via dată altora, “vi se lasă casa pustie”, templul văzut ca “peșteră de tâlhari”, smochinul blestemat…
Al doilea element pe care îl aduc pe masă e… o smochină timpurie. Sunt smochini cu două roduri pe an, unii care au fructe înainte de a avea frunze.
Din cartea profetului Isaia aflu de “o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor, și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți” (Isaia 28:4).
Așteptarea lui Isus a fost foarte realistă, investiția în Israel a fost pe măsură, promisiunile erau trâmbițate — “înainte de culesul roadelor” — și totuși… doar frunziș.
Mulțumesc.
P.S. Despre “servant leadership” cu altă ocazie, în curând. La o epistolă ce începe cu “Pavel, președinte director-general al…” Nu :) ci cu “Pavel, rob al lui Hristos”.
Sunt multe lucruri frumoase in aceasta prima Evanghelie, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost atitudinea Mantuitorului fata de ucenicii care nu voiau, cu niciun chip, sa accepte ca Mesia inseamna suferinta si moarte si nu glorie si pozitie sociala. Mereu m-am intrebat de ce Domnul a ales din cei 12 ucenici pe cei 3 -Petru, Iacov si Ioan- ca sa fie mai aproape de El in anumite situatii. La prima vedere pare a fi un privilegiu, dar nu aceasta a fost intentia Lui. Incepand cu capitolul 8 unde le pune intrebare cruciala ,,Dar voi cine ziceti ca sunt Eu?" si pana la capitolul 14 -episodul din Ghetsemani- Domnul inceaca sa-i convinga pe acesti 3 ucenici ca trebuie sa accepte moartea Mantuitorului cand vor ajunge in Ierusalim, si astfel sa fie scutiti de dezamagirile pe care urmau sa le sufere din intelegerea lor gresita despre El. Acesti 3 ucenici erau lideri intre cei 12, si daca ei ar fi inteles corect ce urma sa se intample cu Domnul, ar fi putut intarii si pe ceilalti ucenici cat si pe toti adeptii Mantuitorului. Cred ca daca ar fi inteles acest minunat plan, Domnul nu s-ar fi simtit atat de singur nici in Ghetsemani si nici pe Golgota, iar Petru ar fi avut de povestit evanghelistului Marcu un alt sfarsit al Evanghelie sale!!
Intradevar o calatorie frumoasa. Dilemele mele sunt legate de blestemarea unui smochin care nu avea rod pentru ca nu era vremea smochinelor si de faptul ca Isus nu prea a facut minuni in Nazaret.
In rest as fi mai rezervat in a afirma ca Isus a redefinit "puterea" in " slujire". Poate este o confuzie intre autoritate si putere...
Keep the good work!
1. Cred că trebuie să ne mutăm atenţia de la miracolul de neînțeles, la însemnătatea lui. Un smochin deplin înfrunzit, promitea roade bogate. Pe de altă parte, pomii fără frunze, nu trezeau speranțe că s-ar găsi fructe în ei şi de aceea nu prilejuiau nici-o potențială dezamăgire. Acest miracol dramatic este o pildă (vezi v.14). Pilda “smochinului precoce”, reprezenta religia iudaică-o religie rece, formalistă. Dintre toate păcatele nu exista nici unul pe care Isus îl găsea mai ofensator ca ipocrizia. Drept urmare, Isus S-a folosit de interesul ucenicilor față de uscarea smochinului (dar nu numai) pentru a le atrage atenţia la culmile ce pot fi cucerite de credinţa autentică (v. 22-24) şi în plus a oferit un indiciu cu privire la condiţia premergătoare pentru a se răspunde la rugăciune (Marcu 11:25).
2. Marcu relatează activităţile evanghelistice personale ale lui Isus înainte de misiunea celor doisprezece (Marcu 6:7). De ce? Pentru că primul dar și cel mai dificil câmp misionar este cel din familie, dintre prieteni, vecini, etc. În context, versetele 3 și 4 din capitolul 6, ne spun că “s-au poticnit de El”, “l-au disprețuit”. Iar Isus însuși ne spune de ce: “și se mira de necredința lor…” (v.6). Și ca o ironie dureroasă,cu doar câteva luni mai înainte Isus Se minunase de credinţa centurionului roman (vezi Matei 8,10).
3. Știu, e greu să vezi puterea îmbrăcată în hainele slujirii. Dar asta spune Isus fără nici o urmă de rezervare: “între voi să nu fie așa…” (Marcu 10:43). Împărăţia cerurilor este în esenţă o problemă de a aduce slujire lui Dumnezeu şi semenilor, nu de a primi slujire de la ei prin exercitarea puterii. În contextul împărăției cerurilor, puterea este redefinită. Ba chiar e obligatoriu.
Mulțumim, Horia, pentru spiritul deschis — “am o dilemă”. Și alții or avea-o. La prima citire chiar așa e: dacă nu e vremea roadelor, atunci nu sunt pretenții! Agnos a răspuns urmărind perspectiva aspectului (frunziș bogat = promisiuni pe măsură).
Aș mai adăuga două elemente. Unul e cel al logicii interne a textului. Dacă eram autorul poate că aș fi evitat nota asta, “căci nu era încă vremea smochinelor….” (apropo, Matei nu o menționează). De ce o face Marcu? Probabil tocmai ca să arate ceva important, dar care nouă ne scapă. Altfel ar fi un autogol, nu?
În ambele evanghelii, mirarea ucenicilor nu e dată de sezon și de așteptarea nerealistă a lui Isus (cum o vedem noi), ci mai degrabă și exclusiv de uscarea smochinului la cuvântul lui Isus.
Sunt multiple simboluri (pilde) folosite de Isus (pe ultima sută de metri) ca să arate că sistemul iudaic era pe ducă: pilda vierilor, cu via dată altora, “vi se lasă casa pustie”, templul văzut ca “peșteră de tâlhari”, smochinul blestemat…
Al doilea element pe care îl aduc pe masă e… o smochină timpurie. Sunt smochini cu două roduri pe an, unii care au fructe înainte de a avea frunze.
Din cartea profetului Isaia aflu de “o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor, și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți” (Isaia 28:4).
Așteptarea lui Isus a fost foarte realistă, investiția în Israel a fost pe măsură, promisiunile erau trâmbițate — “înainte de culesul roadelor” — și totuși… doar frunziș.
Mulțumesc.
P.S. Despre “servant leadership” cu altă ocazie, în curând. La o epistolă ce începe cu “Pavel, președinte director-general al…” Nu :) ci cu “Pavel, rob al lui Hristos”.
Sunt multe lucruri frumoase in aceasta prima Evanghelie, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost atitudinea Mantuitorului fata de ucenicii care nu voiau, cu niciun chip, sa accepte ca Mesia inseamna suferinta si moarte si nu glorie si pozitie sociala. Mereu m-am intrebat de ce Domnul a ales din cei 12 ucenici pe cei 3 -Petru, Iacov si Ioan- ca sa fie mai aproape de El in anumite situatii. La prima vedere pare a fi un privilegiu, dar nu aceasta a fost intentia Lui. Incepand cu capitolul 8 unde le pune intrebare cruciala ,,Dar voi cine ziceti ca sunt Eu?" si pana la capitolul 14 -episodul din Ghetsemani- Domnul inceaca sa-i convinga pe acesti 3 ucenici ca trebuie sa accepte moartea Mantuitorului cand vor ajunge in Ierusalim, si astfel sa fie scutiti de dezamagirile pe care urmau sa le sufere din intelegerea lor gresita despre El. Acesti 3 ucenici erau lideri intre cei 12, si daca ei ar fi inteles corect ce urma sa se intample cu Domnul, ar fi putut intarii si pe ceilalti ucenici cat si pe toti adeptii Mantuitorului. Cred ca daca ar fi inteles acest minunat plan, Domnul nu s-ar fi simtit atat de singur nici in Ghetsemani si nici pe Golgota, iar Petru ar fi avut de povestit evanghelistului Marcu un alt sfarsit al Evanghelie sale!!