Feb 3, 2023·edited Feb 3, 2023Liked by Christian Salcianu
Foarte frumos punctată poziția lui Elifaz (care păstrează o fărâmă de prietenie adevărată... Poate nu se pricepea mai bine, cine știe?), precum și atitudinea non-conformistă (și pozitivă) a lui Elihu!
Mi-a plăcut și ideea privirii cărții ca pe o mică Geneză - nu mă gândisem la ea.
Citind interviul am intrat mult în poveste și mi-am imaginat cum aș fi răspuns unor întrebări care mi-au plăcut în mod deosebit. Le las și aici, poate s-au gândit și alții la ele:
- Este cartea și istoria dureroasă a lui Iov o miniatură a ceea ce i s-a întâmplat, de fapt, la scară universală, lui Dumnezeu?
Mi s-a părut genială întrebarea, deși are în ea răspunsul. Și tocmai pt că îl are, mi-a deschis o perspectivă nouă. Da, Dumnezeu e un Iov mai chinuit pt că încă nu îl oprește pe Satana care încă Îl chinuie.
Dumnezeu e un Iov care ar putea să se vindece bine-mersi, să nu-L mai intereseze de nimeni decât de El, dar care are răbdare cu "prietenii" Lui pământeni și Se explică și (Se) aduce jertfă pentru ei...
- Unde stă la biserică fratele Bildad?
Cred că stă în primele rânduri ca să te poată lovi bine de tot cu Scriptura, dar a uitat ce zicea Isus: "milă voiesc".
- Spune-mi despre normalitatea lui Iov într-o lume de oameni „normali”!
Aș spune că Iov e un om cât se poate de uman. E un creștin excepțional, dar e un om care suferă ca oricare altul, care plânge, care care se revoltă, care se ceartă cu Dumnezeu pt că își permite (prietenii se mai și ceartă iar Dumnezeu îi este prieten, ca lui Avraam).
Normalitatea lui Iov constă în faptul că are curajul să spună trăirilor sale pe nume - psihologii i-ar dat nota 10 lui Iov pt cum își trăiește sentimentele.
- Unde este drumul care duce la Locașul luminii? (38:19)
În Matei 25,40: Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Pentru că Lumina e o Persoană: "Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume."
(Ioan 1:9)
- Zi-mi o vorbă bună despre doamna Iov!
Despre doamna Iov am o vorbă bună: e o femeie care nu fuge de greutăți.
Chiar dacă nu i-a dat un sfat prea bun, a rămas alături de soțul ei în suferința lui, deși suferea și ea (copiii pe care îi născuse muriseră, omul pe care îl iubea era o mare rană vie, pierduse casa și toate bunurile pământești - uităm că nu doar Iov a trăit o dramă, ci și ea).
Și peste toate, rămân superbele versete care punctează relația atât de strânsă și de autentică de prietenie între un muritor și Creatorul lui:
"Viu este Dumnezeu care nu-mi dă dreptate" - Îmi amintesc de cuvintele lui Isus din Ghetsemani: "nu voiam mea, ci voia Ta".
Doamna Iov, după părerea mea, nu e mai „nebună” decât alții... Dumnezeu nu o ceartă, nu-i spune lui Iov să se roage și pentru amărâta aia... (zic și eu, deh, pe limba părerologilor de pe margine - așa i-a numit Agnos Herțeliu, dând share la postarea asta).
Zic mai mult, când Iov a avut a doua generație de copii, cu cine i-a făcut? Cu aceeași doamnă Iov. Și, brici de frumos, zice Scriptura că... în toată țara nu erau fete mai frumoase decât fetele lor (miss, cum s-ar zice). Cu cine or fi semănat? :)
În fiecare vineri de abia aștept următorul dialog.
Perspectiva în care sunt sintetizate cărțile Bibliei, detaliile surprinse (unele pe care eu nu le am sesizat desi am citit pasajele respective) îmi provoacă creierul, îmi hrănește sufletul și imi deschide apetitul sa citesc mai mult.
Am o singură problemă: nu reușesc sa țin pasul, sa citesc intr o săptămână cărțile propuse (Genesa, Psalmi, Iov). Știu că ar fi mai simplu și rapid să le ascult dar fac parte din generația celor cărora le place să țină in mână cartea, să simtă foaia, să citească de 2-3 ori aceeași frază.
Ideea practică pentru mine, astăzi, este:
"Deschiderea de a comunica cu Dumnezeu fără opreliști, de a-I spune ce gândești și ce crezi este cea mai mare calitate a vieții spirituale."
Am reusit sa bifez si aceasta borna. As avea o nelamurire legata de vers 32 din cap 38. Nu am suficiente informatii legate de interpretarea sau sensul notiunii de "zodiac".
Pentru mine lectia a constituit-o cap. 36:21.
In rest, pot sa spun ca un copil mort ramane un copil mort si nu poate fi inlocuit cu oricati copii ai mai avea dupa, aici cred ca scriitorul s-a aruncat cam tare in "cum gandeste Dumnezeu!".
Iov ramane un om nenorocit a carui experienta nu cred ca este de dorit.
Și eu m-am gândit uneori că sfârșitul „ca de basm”, din categoria „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, e un pic prea mult. Tocmai din perspectiva de care ziceți. Un copil mort nu poate fi înlocuit în inima unui părinte nici de zece copii născuți după.
Si pe mine m-a framantat aceasta intrebare acum ceva timp si singura explicatie plauzibila la care m-am gandit pentru ceea ce pare a fi o "inlocuire" a copiilor si o binecuvantare " indoita" este ca, pe langa copiii morti, pe care ii va primi in dar, din nou, la Inviere, ii mai are si pe cei nascuti dupa aceasta experienta. Asadar, in lumina Invierii, este doar o despartire temporara, in asteptarea revederiii,in timp ce traieste o alta experienta de parinte pentru copiii "noi". Prin urmare,privind prin ochii lui Dumnezeu, binecuvantarea este dubla. Mie mi-a adus pace acest gand
Nimeni nu poate nega faptul că Iov a trecut printr-o experiență cruntă, am putea spune chiar unică. Fiecare încercare este, într-un anumit sens, unică pentru cel care trece printr-o vale a morții, mai mult sau mai puțin comparabilă cu a lui Iov. Legat de textul amintit, cel din Iov 38:32, Noua Traducere Românească a Bibliei folosește un cuvânt mai adecvat aici, care s-ar potrivi cu traducerea ebraică, și anume „constelațiile”. NTR: „Aduci tu afară constelațiile la vremea lor și călăuzești tu Ursul cu puii săi?” Cu privire la „cum gândește Dumnezeu” este important să nu fim dogmatici, obtuzi, susținând că doar gândirea noastră e adevărată, restul opiniilor sau abordărilor fiind false. Orice interpretare a textului biblic este o încercare omenească și limitată de a surprinde gândul lui Dumnezeu. Putem încerca, dar nu vom reuși deplin.
Pentru mine ceea ce este esențial în „Iov” este faptul că, în final, chestiunea suferinței rămâne încă un subiect deschis. Răspunsul lui Dumnezeu nu se duce spre „de ce”-ul suferinței, ci mai degrabă spre evidențierea mărunțimii lui Iov ca ființă/creatură. Sfânt sau păcătos îndărătnic, orice om este mic, mic de tot prin comparație cu Creatorul lui, incapabil să pătrundă până la rădăcina tuturor lucrurilor. Iov ascultă răspunsul Creatorului și, traduc aici din Biblia NLT, zice așa:
„Eu sunt nimic. Cum aș putea găsi răspunsurile vreodată? Îmi voi pune palma peste gură în tăcere. Deja am zis prea multe. Nu am nimic de adăugat.” (40:4,5)
Tăcere.
Aici este înțelepciunea.
Înaintea lui Dumnezeu, s-ar putea ca tăcerea să fie răspunsul cel mai potrivit, deși găsim în Biblie exemple că Dumnezeu nu fuge de dialog. Nu ca și când ar putea afla ceva nou de la oamenii cei mărunți, ci numai și numai pentru ca ei să se poată apropia de El.
Prietenii lui Iov vin și tac inițial. Tac șapte zile și nopți. Apoi vorbesc și vorbesc și vorbesc... Iov, la final, tace și el. Tace înaintea lui Dumnezeu. Tace știind că, după ce a spus totul, n-a spus de fapt mai nimic.
Eu sunt maghiară eu scriu și citesc mai greu in România mi-a fost și mie teamă că nu am să reușesc să țin pașu să citesc Geneza Psalmii iov intr-o săptămâna și mam gândit sa combin tehnologia cu Biblia . Am găsit soluția îmi pun Biblia audio și urmăresc cu ochi in biblie in felu asta o citesc și de 2 ori .
Pentru mine cartea lui Iov, ca si Geneza, este o minunata ocazie de cunoastere a lui Dumnezeu si a Universului Sau. Capitolele 1 si 2 ma ajuta sa inteleg foarte bine cat de minunat va fi timpul petrecut cu Dumnezeu si cu locuitorii altor planete. Sunt convinsa ca aceasta intalnire a fost intr-o zi de Sabat pentru ca Biblia nu vorbeste despre intalnirile cu Dumnezeu decat in Ziua de Sabat si de Luna Noua. -Is 66. De ce nu intalnire de Luna Noua? Pentru ca intalnirile de Luna Noua sunt pentru bucuria consumului din pomul vietii - Apoc 22. Faptul ca Satana a avut acces la aceasta intalnire din Sala tronului lui Dumnezeu ma lasa sa inteleg ca ea a avut loc inainte de crucificarea Domnului Isus, moment de la care el nu a mai avut permisiunea aceasta Luc 10. Tot cartea aceasta imi spune ca Planeta pamant a fost creata dupa ce ingerii lui Dumnezeu si alte planete au fost create - Iov 38. Tot cartea aceasta imi descopera scopul diavolului de a-L ponegri pe Dumnezeu. Cand oamenii credinciosi ajung in suferinta, si nici nu le trece prin cap ca suferinta lor este opera diavolului, acesta si-a atins scopul mizerabil. Tot aceasta carte imi spune ca oamenii credinciosi sunt atacati de diavol in doua situatii: atunci cand inca nu au rupt-o cu pacatul si atunci cand au ajuns desavarsiti!!
Feb 6, 2023Liked by Florin Matei, Christian Salcianu
Super idee, Iov e un capitol minunat din Biblie in care Dumnezeu vrea sa ne învețe ca atunci când trecem prin suferința, El cel care ne iubește ne privește diferit de cum ne privesc cei din jur. El știe adevarul și ne iubește și ne ajuta, iar cei de lingă noi ne “ajuta” sa suferim mai mult și sa cădem in depresie pentru ca suntem “ păcătoși” și de aceea suntem in situația asta grea. Domnul este iubire!
Foarte frumos punctată poziția lui Elifaz (care păstrează o fărâmă de prietenie adevărată... Poate nu se pricepea mai bine, cine știe?), precum și atitudinea non-conformistă (și pozitivă) a lui Elihu!
Mi-a plăcut și ideea privirii cărții ca pe o mică Geneză - nu mă gândisem la ea.
Citind interviul am intrat mult în poveste și mi-am imaginat cum aș fi răspuns unor întrebări care mi-au plăcut în mod deosebit. Le las și aici, poate s-au gândit și alții la ele:
- Este cartea și istoria dureroasă a lui Iov o miniatură a ceea ce i s-a întâmplat, de fapt, la scară universală, lui Dumnezeu?
Mi s-a părut genială întrebarea, deși are în ea răspunsul. Și tocmai pt că îl are, mi-a deschis o perspectivă nouă. Da, Dumnezeu e un Iov mai chinuit pt că încă nu îl oprește pe Satana care încă Îl chinuie.
Dumnezeu e un Iov care ar putea să se vindece bine-mersi, să nu-L mai intereseze de nimeni decât de El, dar care are răbdare cu "prietenii" Lui pământeni și Se explică și (Se) aduce jertfă pentru ei...
- Unde stă la biserică fratele Bildad?
Cred că stă în primele rânduri ca să te poată lovi bine de tot cu Scriptura, dar a uitat ce zicea Isus: "milă voiesc".
- Spune-mi despre normalitatea lui Iov într-o lume de oameni „normali”!
Aș spune că Iov e un om cât se poate de uman. E un creștin excepțional, dar e un om care suferă ca oricare altul, care plânge, care care se revoltă, care se ceartă cu Dumnezeu pt că își permite (prietenii se mai și ceartă iar Dumnezeu îi este prieten, ca lui Avraam).
Normalitatea lui Iov constă în faptul că are curajul să spună trăirilor sale pe nume - psihologii i-ar dat nota 10 lui Iov pt cum își trăiește sentimentele.
- Unde este drumul care duce la Locașul luminii? (38:19)
În Matei 25,40: Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Pentru că Lumina e o Persoană: "Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume."
(Ioan 1:9)
- Zi-mi o vorbă bună despre doamna Iov!
Despre doamna Iov am o vorbă bună: e o femeie care nu fuge de greutăți.
Chiar dacă nu i-a dat un sfat prea bun, a rămas alături de soțul ei în suferința lui, deși suferea și ea (copiii pe care îi născuse muriseră, omul pe care îl iubea era o mare rană vie, pierduse casa și toate bunurile pământești - uităm că nu doar Iov a trăit o dramă, ci și ea).
Și peste toate, rămân superbele versete care punctează relația atât de strânsă și de autentică de prietenie între un muritor și Creatorul lui:
"Viu este Dumnezeu care nu-mi dă dreptate" - Îmi amintesc de cuvintele lui Isus din Ghetsemani: "nu voiam mea, ci voia Ta".
Doamna Iov, după părerea mea, nu e mai „nebună” decât alții... Dumnezeu nu o ceartă, nu-i spune lui Iov să se roage și pentru amărâta aia... (zic și eu, deh, pe limba părerologilor de pe margine - așa i-a numit Agnos Herțeliu, dând share la postarea asta).
Zic mai mult, când Iov a avut a doua generație de copii, cu cine i-a făcut? Cu aceeași doamnă Iov. Și, brici de frumos, zice Scriptura că... în toată țara nu erau fete mai frumoase decât fetele lor (miss, cum s-ar zice). Cu cine or fi semănat? :)
Cartea experienței lui Iov - o comoară!
În fiecare vineri de abia aștept următorul dialog.
Perspectiva în care sunt sintetizate cărțile Bibliei, detaliile surprinse (unele pe care eu nu le am sesizat desi am citit pasajele respective) îmi provoacă creierul, îmi hrănește sufletul și imi deschide apetitul sa citesc mai mult.
Am o singură problemă: nu reușesc sa țin pasul, sa citesc intr o săptămână cărțile propuse (Genesa, Psalmi, Iov). Știu că ar fi mai simplu și rapid să le ascult dar fac parte din generația celor cărora le place să țină in mână cartea, să simtă foaia, să citească de 2-3 ori aceeași frază.
Ideea practică pentru mine, astăzi, este:
"Deschiderea de a comunica cu Dumnezeu fără opreliști, de a-I spune ce gândești și ce crezi este cea mai mare calitate a vieții spirituale."
Am reusit sa bifez si aceasta borna. As avea o nelamurire legata de vers 32 din cap 38. Nu am suficiente informatii legate de interpretarea sau sensul notiunii de "zodiac".
Pentru mine lectia a constituit-o cap. 36:21.
In rest, pot sa spun ca un copil mort ramane un copil mort si nu poate fi inlocuit cu oricati copii ai mai avea dupa, aici cred ca scriitorul s-a aruncat cam tare in "cum gandeste Dumnezeu!".
Iov ramane un om nenorocit a carui experienta nu cred ca este de dorit.
Și eu m-am gândit uneori că sfârșitul „ca de basm”, din categoria „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, e un pic prea mult. Tocmai din perspectiva de care ziceți. Un copil mort nu poate fi înlocuit în inima unui părinte nici de zece copii născuți după.
Si pe mine m-a framantat aceasta intrebare acum ceva timp si singura explicatie plauzibila la care m-am gandit pentru ceea ce pare a fi o "inlocuire" a copiilor si o binecuvantare " indoita" este ca, pe langa copiii morti, pe care ii va primi in dar, din nou, la Inviere, ii mai are si pe cei nascuti dupa aceasta experienta. Asadar, in lumina Invierii, este doar o despartire temporara, in asteptarea revederiii,in timp ce traieste o alta experienta de parinte pentru copiii "noi". Prin urmare,privind prin ochii lui Dumnezeu, binecuvantarea este dubla. Mie mi-a adus pace acest gand
Nimeni nu poate nega faptul că Iov a trecut printr-o experiență cruntă, am putea spune chiar unică. Fiecare încercare este, într-un anumit sens, unică pentru cel care trece printr-o vale a morții, mai mult sau mai puțin comparabilă cu a lui Iov. Legat de textul amintit, cel din Iov 38:32, Noua Traducere Românească a Bibliei folosește un cuvânt mai adecvat aici, care s-ar potrivi cu traducerea ebraică, și anume „constelațiile”. NTR: „Aduci tu afară constelațiile la vremea lor și călăuzești tu Ursul cu puii săi?” Cu privire la „cum gândește Dumnezeu” este important să nu fim dogmatici, obtuzi, susținând că doar gândirea noastră e adevărată, restul opiniilor sau abordărilor fiind false. Orice interpretare a textului biblic este o încercare omenească și limitată de a surprinde gândul lui Dumnezeu. Putem încerca, dar nu vom reuși deplin.
Pentru mine ceea ce este esențial în „Iov” este faptul că, în final, chestiunea suferinței rămâne încă un subiect deschis. Răspunsul lui Dumnezeu nu se duce spre „de ce”-ul suferinței, ci mai degrabă spre evidențierea mărunțimii lui Iov ca ființă/creatură. Sfânt sau păcătos îndărătnic, orice om este mic, mic de tot prin comparație cu Creatorul lui, incapabil să pătrundă până la rădăcina tuturor lucrurilor. Iov ascultă răspunsul Creatorului și, traduc aici din Biblia NLT, zice așa:
„Eu sunt nimic. Cum aș putea găsi răspunsurile vreodată? Îmi voi pune palma peste gură în tăcere. Deja am zis prea multe. Nu am nimic de adăugat.” (40:4,5)
Tăcere.
Aici este înțelepciunea.
Înaintea lui Dumnezeu, s-ar putea ca tăcerea să fie răspunsul cel mai potrivit, deși găsim în Biblie exemple că Dumnezeu nu fuge de dialog. Nu ca și când ar putea afla ceva nou de la oamenii cei mărunți, ci numai și numai pentru ca ei să se poată apropia de El.
Prietenii lui Iov vin și tac inițial. Tac șapte zile și nopți. Apoi vorbesc și vorbesc și vorbesc... Iov, la final, tace și el. Tace înaintea lui Dumnezeu. Tace știind că, după ce a spus totul, n-a spus de fapt mai nimic.
Eu sunt maghiară eu scriu și citesc mai greu in România mi-a fost și mie teamă că nu am să reușesc să țin pașu să citesc Geneza Psalmii iov intr-o săptămâna și mam gândit sa combin tehnologia cu Biblia . Am găsit soluția îmi pun Biblia audio și urmăresc cu ochi in biblie in felu asta o citesc și de 2 ori .
Vor urma cărți cu capitole mai puține. 😇🔰
Pentru mine cartea lui Iov, ca si Geneza, este o minunata ocazie de cunoastere a lui Dumnezeu si a Universului Sau. Capitolele 1 si 2 ma ajuta sa inteleg foarte bine cat de minunat va fi timpul petrecut cu Dumnezeu si cu locuitorii altor planete. Sunt convinsa ca aceasta intalnire a fost intr-o zi de Sabat pentru ca Biblia nu vorbeste despre intalnirile cu Dumnezeu decat in Ziua de Sabat si de Luna Noua. -Is 66. De ce nu intalnire de Luna Noua? Pentru ca intalnirile de Luna Noua sunt pentru bucuria consumului din pomul vietii - Apoc 22. Faptul ca Satana a avut acces la aceasta intalnire din Sala tronului lui Dumnezeu ma lasa sa inteleg ca ea a avut loc inainte de crucificarea Domnului Isus, moment de la care el nu a mai avut permisiunea aceasta Luc 10. Tot cartea aceasta imi spune ca Planeta pamant a fost creata dupa ce ingerii lui Dumnezeu si alte planete au fost create - Iov 38. Tot cartea aceasta imi descopera scopul diavolului de a-L ponegri pe Dumnezeu. Cand oamenii credinciosi ajung in suferinta, si nici nu le trece prin cap ca suferinta lor este opera diavolului, acesta si-a atins scopul mizerabil. Tot aceasta carte imi spune ca oamenii credinciosi sunt atacati de diavol in doua situatii: atunci cand inca nu au rupt-o cu pacatul si atunci cand au ajuns desavarsiti!!
Super idee, Iov e un capitol minunat din Biblie in care Dumnezeu vrea sa ne învețe ca atunci când trecem prin suferința, El cel care ne iubește ne privește diferit de cum ne privesc cei din jur. El știe adevarul și ne iubește și ne ajuta, iar cei de lingă noi ne “ajuta” sa suferim mai mult și sa cădem in depresie pentru ca suntem “ păcătoși” și de aceea suntem in situația asta grea. Domnul este iubire!