Hagai & Zaharia – în ziua începuturilor slabe

„Spre seară se va arăta lumina.”

Pe drumul citirii Scripturii m-am îndreptat în săptămâna aceasta (virtual, desigur) undeva în Oltenia, unde Claudiu Mititica slujește ca pastor. Ne știm de când a scris un capitol al cărții Adevăr pentru viață. Acum s-a prezentat cititorilor astfel:

Sunt căsătorit cu Adriana și avem doi băieți, Mark și Matias. Îmi place natura – campingul și marea. Fac sport – bicicletă, fotbal și tenis. Îmi place să citesc variat, cu precădere filosofie și teologie. Iubesc întrebările și am puține, foarte puține certitudini, iar acestea sunt legate de existența lui Dumnezeu și a iubirii necondiționate pe care o are pentru noi, oamenii. Sunt pastor de cincisprezece ani. And still counting. Cea mai nobilă chemare pentru o persoană, din perspectiva mea, este să îi înveți câte ceva pe ceilalți și, la rându-ți, să te lași învățat.

Am citit cărțile a doi profeți care au activat în perioada construirii celui de-al doilea templu de la Ierusalim. Dacă, la prima vedere, citind Ezra și Neemia, pare că totul e ridicat la fileu pentru popor, la o privire mai atentă, cu ochi profetici, aflăm că poporul era mai degrabă interesat de propria libertate și de progres decât de împărăția Domnului. Să începem…

---

Citesc o carte despre istoria BOR, publicată de Humanitas, Biserica de stat, sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023. Mă uimesc de cât de mână-n mână au fost cele două puteri. Și alte biserici se lasă curtate sau caută ajutorul statului (evenimente, inaugurări, concerte, sponsorizări etc.). Dar, când îl citesc pe Hagai, văd că profetul are un mesaj clar și pentru dregător (Zorobabel) și pentru marele-preot (Iosua) (Hagai 1:1). Profetul mustră și statul, și biserica. Cine mai mustră azi?

Rolul acesta îi revine și astăzi tot profetului, numai că, în acest caz, aria de competență a profetului este mult mai largă. El nu mai este o persoană care ține exclusiv de lumea religioasă, ci poate fi oricine se califică moral să livreze un mesaj etic pentru societate și să-i ofere acesteia repere.

Este un „om al lui Dumnezeu” care nu-și propune acest statut.

Profetul este un vizionar (la figurat), acea persoană care contribuie la schimbarea de paradigmă despre lume și viață prin exemplu și cuvânt. Profetul vede și crede când toți ceilalți nu mai văd și nu mai cred. Profetul este oricare dintre noi, în măsura în care ne dorim să schimbăm în bine lumea din proximitatea noastră.

Cei care își asumă statutul de „mustrători” și simt o chemare supranaturală în sensul acesta – de cele mai multe ori, o autosugestie – sunt artificiali, nenaturali, seci, goi, neautentici și de prost-gust.

Așa cum spunea Daniel Nica în Dilema Veche din 28 septembrie a.c.: „Moralistul e posesorul fericit al unei expertize morale indestructibile. Prin urmare, el nu are întrebări, nu are dileme, nici ezitări sau crize metafizice.”

Parafrazând spusele Mântuitorului, la întrebarea: „Doamne, când am profețit noi în Numele Tău?”, El le va răspunde: „De fiecare dată când ați luat atitudine contra nedreptății și abuzurilor, când l-ați apărat pe cel minoritar și ați luptat pentru o lume mai dreaptă și mai bună.”

---

Poporul eliberat face calcule din burtă și trage concluzia că „n-a venit încă vremea pentru zidirea” templului (Hagai 1:2). Par experți în profeție, dar e ori indiferență, ori speculație. Cerul are altă părere când se uită la casele, mașinile, terenurile și afacerile sfinților: „Dar pentru voi a venit oare vremea să…?” (Hagai 1:4). Cum ai traduce azi pasajul acesta?

În primul rând, problema generației de evrei căreia îi scrie și îi vorbește profetul Hagai este lașitatea, lipsa curajului de a merge mai departe și de a finaliza ce a început. Cirus al II-lea (cel Mare) le dăduse evreilor, în anul 538 î.Hr., permisiunea să zidească templul de la Ierusalim, distrus de babilonieni în anul 586 î.Hr. După opt ani de construcții (538–530 î.Hr.), la începutul domniei lui Cambyses al II-lea, reconstrucția s-a oprit ca urmare a unei plângeri și a presiunii făcute de guvernatorii teritoriilor aflate sub stăpânirea perșilor, teritorii apropiate geografic Ierusalimului.

Acesta era contextul. Oficial, evreii erau împiedicați de împărat, de popoare vecine și de propria neputință. În schimb, în tot acest timp, viața lor se desfășura normal, cu îndeletniciri comune omului preocupat de propria prosperitate. Aici, Dumnezeu a avut ceva de zis. Le-a atras atenția asupra priorităților în viață. Iar mesajul acesta este actual în fiecare generație.

„Spune-mi ce priorități ai ca să-ți spun cine ești de fapt.”

Când se apucă de construit, cel de-al doilea templu este clar sub nivelul primului (ne aducem aminte de cei care plângeau, în Ezra și Neemia). Domnul le ridică sugestia la fileu: „Așa cum este, nu pare ea [Casa] ca o nimica în ochii voștri?” (Hagai 2:3). În Zaharia, întrebarea e știută: „Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10). Cum să vezi succesul când prezentul e ruină?

Succesul e o nălucă, o siluetă care stă mereu în penumbră și, cu cât înaintezi mai mult spre ea, cu atât se mută mai departe. În schimb, dacă înaintezi aruncându-ți mereu privirea în urmă, poți observa progresul realizat.

Da, privitul în urmă poate fi benefic. Fiecare pas mic te aduce mai aproape de țintă, chiar dacă aceasta e într-o continuă mișcare. În felul acesta, „ruina” pe care o lăsăm în urmă se face din ce în ce mai mică, iar scopul dinaintea noastră se mărește la fiecare pas.

Afirm din nou că e nevoie de curaj și determinare, de scop și voință. Dumnezeu nu face mai mult decât ne dorim noi să facă. Istorisirile biblice prezintă aceeași valență – Dumnezeu l-a ajutat pe cel care și-a dorit să fie ajutat.

Și, cine știe, poate că așa va fi și cu Împărăția.

Un lucru e cert: „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi” (Hagai 2:9). Ce va face diferența? „Comorile tuturor neamurilor vor veni…” (Hagai 2:7). Așa scrie în versiunea noastră. În versiunea altor popoare scrie că va veni „the desire of ages”… Este o profeție despre Unul care are să vină, „Cel așteptat de veacuri” (titlul ediției color a clasicei Hristos, Lumina lumii/The Desire of Ages). Venirea Celui așteptat are să umple de slavă Casa. Plăcută și obscură profeție despre Isus. Cum o vezi?

Profețiile din Biblie nu sunt în clar, nu prezintă desfășurarea viitorului cu o certitudine de necontestat. Dar, atunci când privești post-factum evenimentele, recunoști cu ușurință semnele pe care Dumnezeu le-a lăsat în Sfânta Scriptură.

Evanghelia are aceeași perspectivă – după câteva zeci de ani de la evenimentele descrise, evangheliștii au putut să traseze „capete de pod” dinspre profețiile sau aluziile mesianice din Vechiul Testament spre viața și activitatea Mântuitorului. Despre Acesta vorbește întreaga Biblie, în clar, aluziv sau obscur pe alocuri. El este Cel care umple de slavă nu doar un templu, ci viața oamenilor, un întreg Univers.

Situația este similară și în cazul promisiunii revenirii Sale. Aluziile sau promisiunile clare ale revenirii lui Hristos sunt generatoare de speranță pentru fiecare generație, începând cu cea a martorilor oculari din primul secol. Intenționat a lăsat Dumnezeu lucrurile în felul acesta. Ca să înțelegi și, în același timp, să nu pricepi. Iată misterul.

---

Textul din Zaharia 4:6 este arhicunoscut. Ce înseamnă că o lucrare (o construcție, un proiect, o misiune) nu se face nici „prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu”?

Poate însemna multe. Ofer două variante dintr-un număr posibil mai mare…

În primul rând, așa cum știm din contextul cărților profetice Hagai și Zaharia, reluarea lucrărilor de construcție a templului a avut loc printr-un concurs de împrejurări geopolitice, răsturnări de imperii și intrigi la curtea persană (dacă ne gândim doar la uzurpatorul pseudo-Smerdis, care a domnit în preajma debutului profetic al lui Hagai și al lui Zaharia). Această rețea de întâmplări și situații a fost supravegheată și ghidată de Mâna Providenței.

În al doilea rând, orice acțiune umană de creație – de orice natură ar fi, materială sau intelectuală – are ca origine puterea rațiunii. Acest dar fără seamăn, cu care noi, oamenii, am fost înzestrați. Este elementul pe care îl avem în comun cu Divinitatea – capacitatea de a gândi, de a fi „ca Dumnezeu”.

În momentul în care gândim creator și acțiunea aceasta se răsfrânge într-o manieră benefică asupra noastră și asupra celorlalți, suntem călăuziți de Duhul care e „în Dumnezeu”, de Duhul Sfânt.

---

Pun înainte trei texte despre schimbări neașteptate, incredibile. Alege unul și comentează-l! (1) „Vor fi ca și când niciodată nu i-aș fi lepădat” (Zaharia 10:6). (2) „În ziua aceea, va sta scris până și pe zurgălăii cailor: «Sfinți Domnului!»” (Zaharia 14:20). (3) „Spre seară se va arăta lumina” (Zaharia 14:7).

Toate sunt frumoase, cu un înțeles mai profund la o a doua lectură. Zic două vorbe despre ultimul pentru că e cel mai „luminos”, cel mai plin de speranță.

Ca un bun scenarist, Dumnezeu pregătește scena victoriei finale în condițiile în care totul pare pierdut. Lumea întreagă se coalizează împotriva „Ierusalimului”; până și lumina zilei și a stelelor este potrivnică. Dar, în momentul de maximă tensiune, intervine Dumnezeu. Aceasta este vestea bună prezentată de toți profeții Bibliei. În ultimul moment va interveni Dumnezeu și o va face decisiv pentru oamenii Lui.

Mesajul e simplu: „Nu disperați, Dumnezeu e cu noi!”

Profetul Zaharia are parte de niște viziuni foarte dinamice, pline de culoare, de mister. Vede cai, coarne și fierari (unii luptă împotriva altora), un sfeșnic și măslini, un sul de carte, o efă, femei înaripate. Ce era de înțeles? De ce atâtea simboluri? Mai au relevanță azi?

Mesajele acestea erau foarte bine înțelese de contemporanii profetului și pot fi descifrate de către noi în măsura în care suntem familiarizați cu înțelesurile respective. Se pare că impactul era mai mare atunci când se foloseau simboluri și elemente vizuale, plus că, în sine, mesajul era autentic și receptat în felul acesta doar dacă venea conform așteptării lor – ca Dumnezeu să-i vorbească unei persoane alese de El printr-o viziune sau, noaptea, în vis.

Astăzi, lucrurile sunt diferite pentru că așteptările noastre s-au schimbat. Pentru noi, un mesaj este autentic și relevant situației noastre dacă este furnizat prin anumite canale de comunicare, acceptabile nouă.

În tot acest răstimp, profeția rămâne validă în măsura în care înțelegem nevoia generației care a primit-o la prima mână.

10x – Întrebări la foc automat 

(opt din Zaharia; prima și ultima din Hagai)

1. „Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin” (1:9). A fost inflație?

   Se pare că inflația e o problemă eternă. Inflație de oameni ne-adevărați, de valori ne-adevărate etc.

2. „Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui” (2:8).

   Înseamnă că Domnul ne iubește „ca pe ochii din cap”.

3. Cum devine cineva dintr-un blestem o binecuvântare (8:13)?

   Când vrea să nu mai rămână un blestemat. Opusul întunericului este lumina. Primul gest de risipire a întunericului e o mică scânteie. Simpla ei prezență risipește întunericul pentru o clipă.

4. „Când ați postit [...], oare pentru Mine ați postit voi” (7:5)?

   Tot ce facem în viața asta nu facem pentru Dumnezeu. Ci pentru noi și pentru semeni.

5. „Și-au făcut inima ca diamantul…” (7:12). Adică valoare?

   Sună bine, dar e de rău.

6. Tovarășii de slujbă ai marelui-preot Iosua „sunt niște oameni care vor sluji ca semne” (3:8). Cum slujește un om ca semn?

   Ca unul care este reper moral pentru ceilalți. Asta e o mare responsabilitate, dar avem nevoie de astfel de oameni, la „umbra” cărora să ne fie bine.

7. „Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere” (1:13). Zi-mi una!

   „Copile!”

8. „Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi” (1:3). E Domnul cu spatele la noi?

   Mai degrabă spate în spate, ca să ne protejeze. Din poziția asta nu-L vedem, dar, când ne întoarcem spre El, Se întoarce și El spre noi. Din momentul acela suntem „față în față”.

9. „Iubiți adevărul și pacea!” (8:19). Le urâm?

   Da. Din păcate, da.

10. „Din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea” (Hagai 2:19). De azi? De mâine?

    De când vom fi pregătiți să o primim. El ne așteaptă pe noi, nu noi pe El.

Episodul cu Iosua din Zaharia (capitolul 3) parcă este din filmul cu Iov. Suntem înaintea Domnului, având în scenă un om acuzat de Satana. Marele-preot este „îmbrăcat cu haine murdare” (3:3). Mă intrigă faptul că Satana stă „la dreapta lui, ca să-l pârască” (3:1). El ne ispitește și tot el ne stă la dreapta?

Să nu uităm că suntem în miezul unei viziuni, al unui vis profetic. Descrierea nu prezintă fapte reale, ci elemente profetice cu caracter didactic și spiritual.

Răul e prezent lângă noi, e chiar lipit de noi, așa cum, în viziunea lui Zaharia, hainele marelui-preot sunt murdare. În prezența lui Dumnezeu însă, Iosua este primenit.

Răul pândește la ușă tot timpul, iar noi avem capacitatea să-l stăpânim. Dacă vrem.

---

Citesc un text despre care nu știu să fi devenit vreodată realitate. Îl visează orice biserică, mai ales „rămășița”: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei și-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi»” (Zaharia 8:23). Se va împlini vreodată?

Nu.

Adevărul nu este popular. Ba din contră. Dar această perspectivă ideală, a unui popor al lui Dumnezeu care să atragă curiozitatea și interesul celorlalți, sună foarte frumos.

Pe „Drumul spre Emaus” căutăm să citim Scriptura pe cărări nebătătorite. Uneori sunt texte pe care parcă nu le-am citit niciodată, alteori, texte care merită văzute cu ochi noi, la vremuri noi (Ioan 16:4). Citesc multe profeții despre Hristos: Odrasla (Zaharia 3:8 și 6:12); intrarea în Ierusalim călare pe un măgăruș (9:9); prețul vânzării lui Isus – treizeci de arginți (11:12); plata aruncată olarului (11:13); lovirea păstorului și risipirea oilor (13:7); întoarcerea privirilor spre Cel pe care L-au străpuns (12:10).

Cum ai prezenta o oră de religie bazată pe următoarea întrebare: „De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?” și pe răspunsul următor: „El va răspunde: «În casa celor ce mă iubeau le-am primit»” (Zaharia 13:6)?

Probabil că aș fi suficient de obiectiv și aș propune varianta următoare…

Capitolul 13 din cartea profetului Zaharia nu vorbește (doar) despre Mesia, ci despre vindecarea problemei idolatriei și despre cea a manifestărilor supranaturale, oculte, din poporul Israel.

Aceste profeții sunt despre Hristos și, totuși, nu sunt. Aluziile sunt fine și ne aflăm în zona de obscuritate a aplicării acestor viziuni. Post-factum, așa cum am menționat, aceste elemente au fost puse într-un sistem care arăta spre viața, suferința, moartea și învierea Mântuitorului. Ai nevoie de „ochi” să faci corelările necesare.

Iar dacă evenimentele finale din viața lui Isus Hristos ar fi fost altele – pentru că oamenii nu au fost manipulați divin ca să acționeze așa cum au acționat –, am fi găsit în Vechiul Testament o altă rețea care să lege profeția de evenimentele care ar fi putut să aibă loc. Din perspectiva asta putem privi profeția biblică ca pe un kit care se desface și se suprapune peste evenimente așa cum s-au desfășurat în mod real. Iată motivul pentru care avem profeții condiționate, împlinite, neîmplinite, profeții care așteaptă la rând, unele care nu-și vor găsi corespondentul, iar altele, destul de multe, pe care nu le înțelegem.

Varianta cea mai sigură a descifrării unei profeții este post-eveniment.

În felul acesta recunoști intervenția lui Dumnezeu în istorie. Cam așa cum a fost pe drumul spre Emaus.

Prieteni, sperăm că și de data aceasta interviul pe Drumul spre Emaus v-a adus un gând sau două de lumină. Comentariile și reacțiile voastre ne dau satisfacția unui lucru bine făcut. Pentru săptămâna viitoare ne îndreptăm în Noul Testament spre epistole foarte personale, citind cuvintele apostolului Pavel către mai tinerii confrați de lucrare, Timotei, Tit și Filimon. Iar invitații noștri sunt doi tineri de la Liceul Teologic Adventist din București: Cesar Hapliuc și Natanael Ștefan.

„Biblia, într-un an” este un proiect original © 2023 Drumul spre Emaus.
Pagina dedicată acestui proiect include articole referitoare la ideea, motivația și planul de citire a Bibliei, toate interviurile la zi, două rapoarte trimestriale și două emisiuni TV dedicate proiectului.

Vă mulțumim!