Interesanta si actuala aceasta penultima bucata de drum spre Emaus , prin asemanarea cu biserica de azi, cu nevoia de indrumare a oamenilor spre Hristos , spre iertarea si transformarea mintii cu ajutorul Sau. Atat modul in care au fost formulate intrebarile , cat si raspunsurile primite din partea unui om care a inteles bine ce le-a transmis Pavel galatenilor , dar si noua, m-au ajutat sa vad unele aspecte subtile ale acestei epistole. “RoadaDuhului “, mentionata in versetul preferat de cel intervievat, poate fi un standard al credintei, pe care sa il avem in vedere, ca si “ smerenia”, la care se face trimitere de cateva ori in raspunsuri. Felicitari si urari de sanatate si bucurii pentru noul an , in care, speram, ca vom avea parte de un drum nou de studiu al Evangheliei! La multi ani ! celor implicati in proiectul Drumul spre Emaus ! Domnul sa va binecuvinteze cu noi biruinte , in lupta dreapta a credintei! 🙏❤️
Foarte buna intrebarea referitoare la modul in care pot fi abordati oamenii atunci cand constatam ca se indeparteaza de la invataturile Scripturii. Cred si eu ca “ este posibil să stăm la o distanță sigură față de extreme ( sa ne facem ca nu observam sau sa ii confruntam direct) dacă îi iubim pe oameni și dacă avem bun-simț și decență atunci când îi abordăm. Dacă îi tratăm cu respect și le transmitem încredere, oamenii vor aprecia aceasta și vor fi mai deschiși la avertismentele și mustrările Scripturii. Dacă însă îi tratăm de sus, cu duritate, mesajul nostru, chiar corect fiind, își va pierde puterea de a schimba atitudini și de a corecta comportamente greșite”.
tin sa subliniez:”Nu știu când și dacă va deveni biserica un loc la fel de primitor ca acela al comunităților alcoolicilor anonimi, în care oamenii se simt în siguranță să se prezinte așa cum sunt în realitate, un loc în care nu le este teamă să devină vulnerabili și să caute ajutor.”
Din pacate cred ca nici un cititor al acestui site nu stie despre ce este vorba in acest citat. Dependenta este deja boala secolului, acesta si cred ca si viitor. Va incerca biserica sa renunte la orgoliul instituional si aliniat la Lege si sa se ocupe de enoriasi?
Probabil vor trbeui sa treaca multi zeci de ani...si multi dependenti exclusi pana Biserica va intelge si va actiona...sau poate niciodata. Adevarul este greu de dus....insa am auzit ca ne poate face liberi.
Interesanta si actuala aceasta penultima bucata de drum spre Emaus , prin asemanarea cu biserica de azi, cu nevoia de indrumare a oamenilor spre Hristos , spre iertarea si transformarea mintii cu ajutorul Sau. Atat modul in care au fost formulate intrebarile , cat si raspunsurile primite din partea unui om care a inteles bine ce le-a transmis Pavel galatenilor , dar si noua, m-au ajutat sa vad unele aspecte subtile ale acestei epistole. “RoadaDuhului “, mentionata in versetul preferat de cel intervievat, poate fi un standard al credintei, pe care sa il avem in vedere, ca si “ smerenia”, la care se face trimitere de cateva ori in raspunsuri. Felicitari si urari de sanatate si bucurii pentru noul an , in care, speram, ca vom avea parte de un drum nou de studiu al Evangheliei! La multi ani ! celor implicati in proiectul Drumul spre Emaus ! Domnul sa va binecuvinteze cu noi biruinte , in lupta dreapta a credintei! 🙏❤️
Foarte buna intrebarea referitoare la modul in care pot fi abordati oamenii atunci cand constatam ca se indeparteaza de la invataturile Scripturii. Cred si eu ca “ este posibil să stăm la o distanță sigură față de extreme ( sa ne facem ca nu observam sau sa ii confruntam direct) dacă îi iubim pe oameni și dacă avem bun-simț și decență atunci când îi abordăm. Dacă îi tratăm cu respect și le transmitem încredere, oamenii vor aprecia aceasta și vor fi mai deschiși la avertismentele și mustrările Scripturii. Dacă însă îi tratăm de sus, cu duritate, mesajul nostru, chiar corect fiind, își va pierde puterea de a schimba atitudini și de a corecta comportamente greșite”.
🙏🙏🙏
tin sa subliniez:”Nu știu când și dacă va deveni biserica un loc la fel de primitor ca acela al comunităților alcoolicilor anonimi, în care oamenii se simt în siguranță să se prezinte așa cum sunt în realitate, un loc în care nu le este teamă să devină vulnerabili și să caute ajutor.”
Din pacate cred ca nici un cititor al acestui site nu stie despre ce este vorba in acest citat. Dependenta este deja boala secolului, acesta si cred ca si viitor. Va incerca biserica sa renunte la orgoliul instituional si aliniat la Lege si sa se ocupe de enoriasi?
Probabil vor trbeui sa treaca multi zeci de ani...si multi dependenti exclusi pana Biserica va intelge si va actiona...sau poate niciodata. Adevarul este greu de dus....insa am auzit ca ne poate face liberi.
Foarte frumos gândul ăsta,
“am auzit că ne poate face liberi”.
Thank you indeed.
An nou, mai bun.