Ce interesant este sa mergi pe Drumul spre Emaus cu oameni de la care ai ce invata! As tot cita din raspunsurile invitatului tau, pt ca sunt de importanta si relevanta si pt noi , cei de azi. Ca sa invatam din istorie, pt a nu o repeta. Dar, nu pot sa nu redau macar unul, care ar trebui sa fie luat in considerare de cei vizati : “ Goana după imagine trebuie înlocuită cu alergarea după suflete.
Administrația trebuie să se detașeze de proiecte și să se apropie de oameni și de nevoile lor, plănuind lucruri realiste sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu – întrebându-se permanent care sunt planurile Domnului și în ce măsură proiectele generate de sistem concordă cu acestea”. Mergem inainte pe Drumul spre Emaus, invatand de la Domnul Isus, cel care ii inspira pe invitatii tai. Dar, mai ales , pe tine initiatorul proiectului, ca sa pui intrebari atat de provocatoare.
Și eu care am crezut că "am rămas singur "... dar pe zi ce trece, mă conving tot mai mult că mai sunt "alți 7000 mii" și inima mi se bucură. ( mai ales ) când din cei 7000, sunt și pastori...
Citez:”Oare n-au lucrat aşa părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” Neemia 13:18. Oare asa sa fie? cel putin in ultimele 4 carti citite, cam alta era problema, a inchinarii pe inaltimi. Lucru care a fost incercat sa fie desfiintat de nenumarate ori. Interesant unde se muta greutatea dintr-o data...
Acum nu sunt carcotas dar Neemia ca primar sau ce administrator public era, in Sabat isi lasa povara "mintii" la poarta Ierusalimului? Riscanta comparatie intr-un grup minoritar cu multe interdictii...
Episodul cu separarea familiilor mi se pare crud. Probabil erau si alte solutii, dar mai stim episoade de neinteles ale "slujirii" catre Dumnezeu.
Voi transmite mesajul tău invitatului nostru. Încerc un răspuns și eu, la temele ridicate.
Citesc prin 2 Cronici 36:21 că robia a fost... „ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.” Ideea fusese exprimată mult mai devreme, în Leviticul (știu, îl vom citi în curând). Găsesc la capitolul 26:34-35 așa: „Astfel ţara se va bucura de Sabatele ei în perioada în care va rămâne pustie, însă voi veţi fi în ţara duşmanilor voştri; ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul cât va fi pustie se va odihni cum nu s-a putut odihni în zilele de Sabat din perioada când locuiaţi în ea.” Ce îmi e clar e că sabatul e folosit aici ca un simbol - în loc să fii în odihna lui Dumnezeu ca țară, ca neam, ca persoane, ești dus în robie... Iar când te întorci din robie ce faci, ieși din nou în decor? Și pentru ce? Pentru... „marfă” de tarabă?
Cred că sabatul, căsătoriile cu femei păgâne, ținerea de robi și alte teme de discuție din vremea aceea erau vârfuri de aisberg folosite de Neemia ca să le atragă atenția asupra credincioșiei ce părea a se risipi din nou. (Merită știut că s-au vaccinat pentru totdeauna de idolatrie, după robia babiloniană.)
Ținerea sabatului și lăsarea la poartă a „minții” este într-adevăr provocatoare, mai ales pentru un guvernator, un soldat, un polițist, un grănicer, un medic de la urgențe etc. Cred că aici a fost ocazia de a vedea că negustorilor nu le păsa decât de marfa lor, ca dovadă că, după respingerea repetată au renunțat (relativ ușor) la planurile lor.
Episodul cu separarea familiilor este crud, dacă îl citim cu ochii noștri. Biblia lasă destul loc pentru convertiri individuale, unele chiar de răsunet. Nu la întâmplare vei găsi în genealogia Domnului Hristos din Matei 1 mai multe femei care nu ar fi avut loc în neamul ales. Măcar că ne-am gândi la Rut, moabita. Ce cred că s-a manifestat la generația din vremea lui Neemia a fost jemanfișism din partea bărbaților evrei care aveau alte interese decât cele spirituale.
Mulțumim pentru că ne pui pe toți să (ne) răspundem la întrebări adunate pe drumul spre Emaus.
Ce interesant este sa mergi pe Drumul spre Emaus cu oameni de la care ai ce invata! As tot cita din raspunsurile invitatului tau, pt ca sunt de importanta si relevanta si pt noi , cei de azi. Ca sa invatam din istorie, pt a nu o repeta. Dar, nu pot sa nu redau macar unul, care ar trebui sa fie luat in considerare de cei vizati : “ Goana după imagine trebuie înlocuită cu alergarea după suflete.
Administrația trebuie să se detașeze de proiecte și să se apropie de oameni și de nevoile lor, plănuind lucruri realiste sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu – întrebându-se permanent care sunt planurile Domnului și în ce măsură proiectele generate de sistem concordă cu acestea”. Mergem inainte pe Drumul spre Emaus, invatand de la Domnul Isus, cel care ii inspira pe invitatii tai. Dar, mai ales , pe tine initiatorul proiectului, ca sa pui intrebari atat de provocatoare.
Și eu care am crezut că "am rămas singur "... dar pe zi ce trece, mă conving tot mai mult că mai sunt "alți 7000 mii" și inima mi se bucură. ( mai ales ) când din cei 7000, sunt și pastori...
Mă înclin sau... jos pălăria !
Citez:”Oare n-au lucrat aşa părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” Neemia 13:18. Oare asa sa fie? cel putin in ultimele 4 carti citite, cam alta era problema, a inchinarii pe inaltimi. Lucru care a fost incercat sa fie desfiintat de nenumarate ori. Interesant unde se muta greutatea dintr-o data...
Acum nu sunt carcotas dar Neemia ca primar sau ce administrator public era, in Sabat isi lasa povara "mintii" la poarta Ierusalimului? Riscanta comparatie intr-un grup minoritar cu multe interdictii...
Episodul cu separarea familiilor mi se pare crud. Probabil erau si alte solutii, dar mai stim episoade de neinteles ale "slujirii" catre Dumnezeu.
Voi transmite mesajul tău invitatului nostru. Încerc un răspuns și eu, la temele ridicate.
Citesc prin 2 Cronici 36:21 că robia a fost... „ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.” Ideea fusese exprimată mult mai devreme, în Leviticul (știu, îl vom citi în curând). Găsesc la capitolul 26:34-35 așa: „Astfel ţara se va bucura de Sabatele ei în perioada în care va rămâne pustie, însă voi veţi fi în ţara duşmanilor voştri; ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul cât va fi pustie se va odihni cum nu s-a putut odihni în zilele de Sabat din perioada când locuiaţi în ea.” Ce îmi e clar e că sabatul e folosit aici ca un simbol - în loc să fii în odihna lui Dumnezeu ca țară, ca neam, ca persoane, ești dus în robie... Iar când te întorci din robie ce faci, ieși din nou în decor? Și pentru ce? Pentru... „marfă” de tarabă?
Cred că sabatul, căsătoriile cu femei păgâne, ținerea de robi și alte teme de discuție din vremea aceea erau vârfuri de aisberg folosite de Neemia ca să le atragă atenția asupra credincioșiei ce părea a se risipi din nou. (Merită știut că s-au vaccinat pentru totdeauna de idolatrie, după robia babiloniană.)
Ținerea sabatului și lăsarea la poartă a „minții” este într-adevăr provocatoare, mai ales pentru un guvernator, un soldat, un polițist, un grănicer, un medic de la urgențe etc. Cred că aici a fost ocazia de a vedea că negustorilor nu le păsa decât de marfa lor, ca dovadă că, după respingerea repetată au renunțat (relativ ușor) la planurile lor.
Episodul cu separarea familiilor este crud, dacă îl citim cu ochii noștri. Biblia lasă destul loc pentru convertiri individuale, unele chiar de răsunet. Nu la întâmplare vei găsi în genealogia Domnului Hristos din Matei 1 mai multe femei care nu ar fi avut loc în neamul ales. Măcar că ne-am gândi la Rut, moabita. Ce cred că s-a manifestat la generația din vremea lui Neemia a fost jemanfișism din partea bărbaților evrei care aveau alte interese decât cele spirituale.
Mulțumim pentru că ne pui pe toți să (ne) răspundem la întrebări adunate pe drumul spre Emaus.