Am citit cu mare placere, atat intrebarile cat si raspunsurile “ invincibililor” in studiul si intelegerea Cuvantului scris, Madalin Avramescu si Christian Salcianu, doi copii ai mei, pe care ii iubesc si ma rog Domnului sa desavarsasca lucrarea buna inceputa si condusa in ei. O bucurie mare mi-a produs-o faptul ca toate raspunsurile au fost centrate pe Persoana Domnului Hristos, chintesenta vietii, luminii si Prietenu nostru divin. Eu daca nu m-as fi indragostit de Domnul Hristos, atunci cand la 48 de ani am inceput sa studiez despre viata, caracterul, activitatea Sa, as fi trait in continuare o viata searbada, fara sens, desi, din punct de vedere profesional, aveam unele realizari. Mi-ar place sa tot mergem impreuna pe drumul spre Emaus ! Sau, pe ce drumuri ne vei mai purta draga Christi, in studierea Cuvantului lui Dumnezeu???!!! Hai sa ne lasam condusi de El si va fi cel mai bine pentru noi! 🙏❤️
Nu inteleg Evrei 6:4-6. Am citit si recitit, se intelege ca un om nu mai are nici o sansa daca a gresit.
O alta idee, ar fi fost frumos daca pornind de la Cortul Intalnirii s-ar fi facut istoria locasului lui Dumnezeu pana in Templul din interiorul nostru.
La prima vedere așa pare. Dar cititorul pe „Drumul spre Emaus” nu se oprește la prima citire, și nici nu merge pe cărări bătătorite... Chiar dacă la o lectură directă pare cum zici (și cum, din păcate, unii predicatori zbiară interpretarea asta în predicile lor), realitatea e cu totul alta.
Ca să ne înțelegem: dacă ar fi cum zice textul „cine a căzut e cu neputință să fie adus la pocăință”, atunci nu am avea nicio șansă.
Atunci apostolul Petru ar fi fost pierdut pentru totdeauna, căci a căzut de la credință într-un mod rușinos; și nu numai el, ci și ceilalți apostoli. La fel și Maria Magdalena, posedată de demoni. Iar istoria lui Toma (ne)Credinciosul nu ar fi decât o închipuire. Evident că interpretarea asta este înșelătoare, zdrobitoare, neadevărată.
Cum stă treaba?
1. Citim în context. Pavel zice... nu mai stăm să vă povestim acum de temelia pocăinței, învățătură, botez, misiune, înviere, judecată. Come on, oameni buni, pe astea le știți. Vorbește deci cu oameni mari.
2. Cine le știe, cine le-a gustat, cine a fost botezat cu Duhul Sfânt e pe cărarea cea bună. L-a cunoscut pe Dumnezeu. Poate fi bucurie mai mare? Decoperire mai copleșitoare? Nu.
3. Dacă unul însă, în ciuda tuturor celor de mai sus, întoarce spatele lui Dumnezeu, atunci nu se mai poate face nimic. Nu despre o cădere accidentală e vorba aici, ci de răzvrătire. Petru a mai călcat strâmb, vezi episodul din Galateni, unde Pavel spune despre prefăcătoria lui Petru. Nici Pavel nu a fost fără greșeală, vezi cazul când s-a dus în templu... Repet, nu de greșeli e vorba în text, ci de apostazie.
4. De ce? Pentru că tot ce s-a făcut (cruce, răscumpărare, naștere din nou etc.) este maximumul oferit de Cer. Nu există ceva mai mult decât dăruirea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Nu există o a doua cruce, care să-i pocăiască mai mult pe cei ce n-au fost pocăiți la prima cruce.
5. Pentru unul ca Iuda, să zicem, sau ca generația iudeilor care au văzut minunile și totuși i-au ucis pe Isus, pe apostoli, pentru toți cei care întorc pentru totdeauna spatele lui Dumnezeu NU mai există altă cale.
6. Ilustrația ce urmează, cu ogorul săpat, udat, roditor (binecuvântat), care apoi se îndărătnicește și face doar spini și mărăcini și sfârșește prin a i se pune foc, ilustrația aceea, zic, este în același ton.
Recitește, te rog, pasajul, cu gândul bun al apostolului care avertizează împotriva lepădării Fiului lui Dumnezeu. Despre asta e vorba, o ispită și o problemă contemporană la fel de serioasă azi ca și în urmă cu două mii de ani.
Am citit cu mare placere, atat intrebarile cat si raspunsurile “ invincibililor” in studiul si intelegerea Cuvantului scris, Madalin Avramescu si Christian Salcianu, doi copii ai mei, pe care ii iubesc si ma rog Domnului sa desavarsasca lucrarea buna inceputa si condusa in ei. O bucurie mare mi-a produs-o faptul ca toate raspunsurile au fost centrate pe Persoana Domnului Hristos, chintesenta vietii, luminii si Prietenu nostru divin. Eu daca nu m-as fi indragostit de Domnul Hristos, atunci cand la 48 de ani am inceput sa studiez despre viata, caracterul, activitatea Sa, as fi trait in continuare o viata searbada, fara sens, desi, din punct de vedere profesional, aveam unele realizari. Mi-ar place sa tot mergem impreuna pe drumul spre Emaus ! Sau, pe ce drumuri ne vei mai purta draga Christi, in studierea Cuvantului lui Dumnezeu???!!! Hai sa ne lasam condusi de El si va fi cel mai bine pentru noi! 🙏❤️
O, cât de frumos răspunsul că mai important decât faptul că Isus a luat natura noastră e acela că El ne-a chemat pe noi să Îi semănăm!
Nu inteleg Evrei 6:4-6. Am citit si recitit, se intelege ca un om nu mai are nici o sansa daca a gresit.
O alta idee, ar fi fost frumos daca pornind de la Cortul Intalnirii s-ar fi facut istoria locasului lui Dumnezeu pana in Templul din interiorul nostru.
La prima vedere așa pare. Dar cititorul pe „Drumul spre Emaus” nu se oprește la prima citire, și nici nu merge pe cărări bătătorite... Chiar dacă la o lectură directă pare cum zici (și cum, din păcate, unii predicatori zbiară interpretarea asta în predicile lor), realitatea e cu totul alta.
Ca să ne înțelegem: dacă ar fi cum zice textul „cine a căzut e cu neputință să fie adus la pocăință”, atunci nu am avea nicio șansă.
Atunci apostolul Petru ar fi fost pierdut pentru totdeauna, căci a căzut de la credință într-un mod rușinos; și nu numai el, ci și ceilalți apostoli. La fel și Maria Magdalena, posedată de demoni. Iar istoria lui Toma (ne)Credinciosul nu ar fi decât o închipuire. Evident că interpretarea asta este înșelătoare, zdrobitoare, neadevărată.
Cum stă treaba?
1. Citim în context. Pavel zice... nu mai stăm să vă povestim acum de temelia pocăinței, învățătură, botez, misiune, înviere, judecată. Come on, oameni buni, pe astea le știți. Vorbește deci cu oameni mari.
2. Cine le știe, cine le-a gustat, cine a fost botezat cu Duhul Sfânt e pe cărarea cea bună. L-a cunoscut pe Dumnezeu. Poate fi bucurie mai mare? Decoperire mai copleșitoare? Nu.
3. Dacă unul însă, în ciuda tuturor celor de mai sus, întoarce spatele lui Dumnezeu, atunci nu se mai poate face nimic. Nu despre o cădere accidentală e vorba aici, ci de răzvrătire. Petru a mai călcat strâmb, vezi episodul din Galateni, unde Pavel spune despre prefăcătoria lui Petru. Nici Pavel nu a fost fără greșeală, vezi cazul când s-a dus în templu... Repet, nu de greșeli e vorba în text, ci de apostazie.
4. De ce? Pentru că tot ce s-a făcut (cruce, răscumpărare, naștere din nou etc.) este maximumul oferit de Cer. Nu există ceva mai mult decât dăruirea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Nu există o a doua cruce, care să-i pocăiască mai mult pe cei ce n-au fost pocăiți la prima cruce.
5. Pentru unul ca Iuda, să zicem, sau ca generația iudeilor care au văzut minunile și totuși i-au ucis pe Isus, pe apostoli, pentru toți cei care întorc pentru totdeauna spatele lui Dumnezeu NU mai există altă cale.
6. Ilustrația ce urmează, cu ogorul săpat, udat, roditor (binecuvântat), care apoi se îndărătnicește și face doar spini și mărăcini și sfârșește prin a i se pune foc, ilustrația aceea, zic, este în același ton.
Recitește, te rog, pasajul, cu gândul bun al apostolului care avertizează împotriva lepădării Fiului lui Dumnezeu. Despre asta e vorba, o ispită și o problemă contemporană la fel de serioasă azi ca și în urmă cu două mii de ani.
Mulțumesc.