Evrei – astăzi, dacă auziți glasul Lui

Când „Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul”.

Proiectul de citire a Bibliei într-un an se apropie cu pași repezi de final. Vechiul Testament este pe sfârșite, iar astăzi discutăm despre paralele între vechi și nou, regăsite în Epistola către Evrei. Invitatul nostru este pastorul Mădălin Avrămescu, director al departamentului „Comunicare, Relații Publice și Libertate Religioasă” din cadrul Conferinței Muntenia. Dacă unii cititori mai tineri l-au cunoscut drept capelan al Liceului Teologic Adventist din București, iar alții ca pastor al Bisericii „Brâncoveanu”, mulți îl știu de la Speranța TV/Radio Vocea Speranței, unde emisiunile-proiect „Invincibilii” și „IQ de România” sunt legate de numele lui, ca realizator.

Mădălin, Lucas și Livia Avrămescu.

Despre Livia, soția sa, și Lucas, fiul lor, spune că sunt „pacea și neliniștea mea, echilibrul și scânteia, adâncimi și creste, conglomerat de iubire.”

Știm că Dumnezeu vorbește în multe feluri, dar omul nu ia seama. „La sfârșitul acestor zile”, gândeau apostolii despre vremea lor, Dumnezeu „ne-a vorbit prin Fiul” (1:1-4). De ce este vorbirea prin Fiul „the ultimate one”?

Pentru că El este Alfa și Omega, reprezentând chintesența și savoarea creștinismului. Mai cred că vorbirea prin Fiul, adică prin Logos, ne transpune în lumea Cuvântului în ipostaza Sa supremă, completă și de nimic lipsită. Și chiar prin intermediare cărări de ne vorbește – Scriptură, cuget, proroci –, tot șoapta Fiului este audibilă și perceptibilă. Fără de Fiul, toate sunt șchioape.

---

Citesc că Isus „a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile” (2:17; vezi și 4:15). În ce a fost Isus la fel și în ce nu? Dau o listă: nu a fost niciodată bătrân, nu a fost femeie, nu a trecut prin căsătorie sau divorț, nu a fost la război… Sau a fost?

Ar fi bună o cameră VAR, să privim adânc și să despicăm firul în mai mult de paișpe. Nu de puține ori am simțit că ne alintăm când ajungem în zona aceasta, ca și când ar fi un concurs de imitare, dinspre Dumnezeu spre om.

Oare Isus ar fi mai puțin Mântuitor dacă am descoperi aspecte specific umane care nu s-au suprapus cu experiența Sa pământeană? Observ concesia făcută în fața tentației de a alcătui liste, deoarece întrebarea evidențiază câteva aspecte analizabile.

Consider că este foarte important unde dorim să ne conducă respectiva analiză. Mă gândesc că Isus nu a căutat să devină identic cu noi, ci, mai degrabă, prin asumarea naturii umane, pe care a înnobilat-o, a urmărit să ne ofere ulterior o experiență identificatoare centrată în persoana Sa. În sensul acesta, este foarte important că El ne cheamă să-I fim frați, adică să-I semănăm. Aici e de întocmit liste! Să te ții! Hai să fim ca Isus în toate lucrurile!

---

Mă rușinez de un text pe care l-am folosit ca armă, pe când el este unul de mângâiere. Legat mai mult de experiența mântuirii decât de păzirea regulamentară a unei zile. Explică, te rog, versetul care zice: „Rămâne dar [sabatismos] pentru poporul lui Dumnezeu” (4:9)!

Deplâng experiența nefericită, dar, în contextul dat, versetul era unul de mângâiere pentru cei care l-au folosit ca o armă. Vorba cântării: „Sfânt e peste toate-n tot, Dumnezeul Sabaot!” (Q.E.D.) Și câtă bucurie ne producea!

---

În capitolele 5 și 6 găsesc repetată sintagma „după rânduiala lui Melhisedec” (5:6,10; 6:20). Iar în capitolul 7 este o întreagă pledoarie pentru un tip de preoție superior celui știut. Am citit în Leviticul despre Aaron, și l-am simțit premergător al lui Isus, ca mare-preot. Iar acum aflăm că nu el, ci Melhisedec e de fapt reperul. Răsturnare de situație sau back to basics? 

Mai degrabă back to basics.

---

Un text (ab)uzat este: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei” (10:25). Dacă unul nu mai vine la biserică, i se reamintește textul. Dacă revine cineva la biserică și nu se simte bine, căutând să plece iarăși, conștiința îl mustră tot cu același text. Dă-mi cinci idei scurte pe marginea textului „Să nu părăsim adunarea”!

1. Rațiunea de a fi a adunării este Hristos.

2. Este fascinant să fii în „adunare” dacă înțelegi că Hristos este acolo și lucrează.

3. Dis-rațiunea de a părăsi adunarea copiilor lui Dumnezeu și entourage-ul lor este Satana.

4. Când părăsești adunarea, îți va fi foarte anevoie să revii.

5. „Noastră” ar trebui să ne convingă că suntem parte integrantă a familiei lui Hristos.

---

În întreaga epistolă, Isus apare prezentat prin multe simboluri: Fiu, Mare Preot, mare păstor al oilor, mijlocitor al legământului, căpetenie, slujitor, înainte-mergător etc. Evident, este ca un diamant cu o mie de fețe ca să-i pricepem inestimabila valoare. Cu care dintre titlurile acestea ieși în față în felul în care Îl prezinți pe Isus oamenilor? Am citit și „invincibil”  în ideea că, „prin moarte”, l-a nimicit „pe cel ce are puterea morții” (2:14,15).

Într-adevăr, Ființa diamantină a Domnului Isus este în măsură să te copleșească. Și, da, particula subiectivă „Invincibilii” – mulțumesc! – este extrasă direct din seva acestei epistole, cu trimitere la Invincibilul Isus și la invincibilii Săi mai mici, făcuți de El ca atare, din finalul cărții (capitolul 11).

Metafora pe care o aleg și mi-o pun pe steag este „Mijlocitor” (8:6; 9:15; 12:24).

„Trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele” (2:1). Ideea este repetată în epistolă. Cum faci diferența între ce e vechi și bun de ținut și ce e vechi, dar bun de aruncat la gunoi? Până la urmă, întreaga epistolă ne vorbește despre unele lucruri care sunt expirate și despre altele noi, glorioase, care le-au luat locul. Zi-mi despre sanctuarul adevărat!

Vechiul și noul nu sunt categorii ale binelui, frumosului și adevărului decât în măsura în care Hristos sălășluiește în ele. Astfel, decizia păstrării sau a aruncării (vechiului), a adoptării sau a respingerii (noului) devine centrată în Hristos, criteriul de selecție. El este vechi și nou deopotrivă, dar, mai ales, este Înnoitorul ființei noastre.

El S-a făcut cort și ne este veritabil sanctuar.

10x – Întrebări la foc automat 

1. Cine stă nepăsător „față de o mântuire așa de mare” (2:3)?

   Omul mic și fără păsare.

2. Inima „rea și necredincioasă” este ceea ce ne desparte de Dumnezeu (3:12)?

   Și aceste boli cardiologice, dar mai ales ce se află în spatele adjectivelor respective. Este bine ca măcar să încercăm să surprindem ce se află după cortină.

3. „Legea n-a făcut nimic desăvârșit” (7:19; 10:1). Cine poate zice „amin”?

   Cine Îl vede pe Isus prin Lege. Sau cine vede Legea prin Isus.

4. Din alt film, acum… Versetul 9:27 spulberă ideea de reîncarnare?

   Spulberă ideea, dar lasă intactă reîncarnarea. Stricto sensu, aștept reîncarnarea rămășițelor celor dragi, în vederea întâlnirii cu Domnul, la revenirea Sa.

5. „Să nu fiți iubitori de bani” (13:5). Ești?

   Nu, nu sunt.

6. „Să ieșim dar afară din tabără la El” (13:13). Cine mai rămâne în tabără?

   Hotarnicii, cadastriștii Legii și împotmoliții. Ce bine-i să ieși din limitele tale și să nu dai curs încremenirii în proiect, când, lămurit, Isus este Proiectul. El este Limita!

7. „Plăcerile de o clipă ale păcatului…” (11:25). Dacă țineau mai mult?

   Păcatul este sub clipă, iar plăcerile, sub păcat.

8. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui…” (3:15). E un astăzi perpetuu?

   De vom auzi și vom asculta, este un „astăzi” care devine „perpetuitate”.

9. „În credință au murit […] fără să fi căpătat…” (11:13). Au fost trași pe sfoară?

   Nu, ci au fost agățați pe sfoară – după cum este împletit usturoiul pe funie – ca rod al Mântuirii. „Fără să” nu înseamnă că „nu”. Important este că „în”.

10. „Ei, de care lumea nu era vrednică…” (11:38). Când vor primi răsplata?

    În cazul în care lumea nu este vrednică de noi, vom trăi și vom vedea – a nu se citi similar cu expresia împământenită. Vom vedea și vom trăi – în ordinea aceasta.

„Cel neprihănit va trăi prin credință” (10:38). Expresia aceasta va fi reluată de Pavel și în Galateni și Romani. Împărtășește-ne înțelegerea pe care o ai asupra acestui adevăr!

Cred că este necesar ca înțelegerea să fie una dinamică și indisolubil lipită de experiența vieții spirituale autentice – căci ce este teoria fără trăirea asumată? Cel chemat la neprihănirea în și prin Hristos se mișcă aprioric înainte, deoarece versetul avertizează mai departe despre pericolul de a da înapoi. Credința în Isus îl transportă pe cel neprihănit la Viață.

Dacă ar fi să sintetizezi epistola aceasta, care este „punctul cel mai însemnat al celor spuse” (8:1)? („Căci v-am scris pe scurt…, 13:22.)

Inepuizabilul Isus iradiază discursivitatea epistolei adresate evreilor. El și tot ce este legat de El sunt „mai”.

Pentru mine, „punctul cel mai însemnat al celor spuse” este acest „mai”, așezat totuși cuminte și reverențios, ca o notă de subsol la Persoana lui Hristos și la universul Său existențial și de acțiune: mai presus, mai minunat, mai mult, mai tăietor, mai bun, mai luminos, mai desăvârșit etc. Isus este peste „mai”!

---

Poporul lui Dumnezeu este minoritar, după cum se vede în capitolul 11. „Străini și călători”, stele strălucitoare, într-adevăr, dar într-un hău de întunecimi al lumii acesteia. Mi-a sunat frumos de tot versetul: „Lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor” (11:16). Cum rezonezi cu el, dacă ai avea de dat o mărturie pe modelul „lui Dumnezeu nu-I este rușine cu viața mea”?

Ptiu! Găseam expresia aceasta adeseori în benzile desenate ale copilăriei. Cam aceasta ar fi reacția de moment: surprinderea enormității zdrobitoare a gândului că infinitul Dumnezeu Se consideră onorat să îți fie ce doar El îți poate fi.

Fără doar și poate, acesta este elogiul ne-rușinării lui Dumnezeu!

Pe „Drumul spre Emaus” mai avem doar șapte ocazii. Săptămâna ce vine, citim cartea profetului Daniel și încheiem astfel, dacă vă vine să credeți, Vechiul Testament. Vor urma, până la final de „Biblia, într-un an”, epistolele 1 și 2 Tesaloniceni, Apocalipsa, apoi epistolele 1, 2 și 3 Ioan. Ultimele trei cărți vor fi Galateni, Romani și, în final, Evanghelia după Ioan.

Vă dăm întâlnire vinerea viitoare pentru un dialog pe marginea cărții profetice Daniel, alături de invitatul nostru, pastorul Bogdan Dumitru din Londra.

„Biblia, într-un an” este un proiect original © 2023 Drumul spre Emaus.
Pagina dedicată acestui proiect include articole referitoare la ideea, motivația și planul de citire a Bibliei, toate interviurile la zi, două rapoarte trimestriale și două emisiuni TV dedicate proiectului.

Vă mulțumim!