Am ajuns cu bine pana aici. Versetle 14-18 din capitolul 6 m-au facut sa revin de cateva ori asupra lor. Contrar invataturii in care am crescut consider ca Pavel se refera la credinciosi (cei care cred in Hristos) si necredinciosi (cei care se inchinau la idoli). Consider ca nu se referea la diferentele doctrinare si de cultura. A fi credincios este o stare activa de practica sau legamantul incheiat prin botez ca urmas a lui Cristos?
În 1 Corinteni 5 le spusese, “oameni buni, când v-am zis să n-aveți nimic a face cu curvarii, m-am gândit la ăia din biserică” (adică unul care se dă credincios dar trăiește în păcate). Corintenii nu s-au prins. Au crezut că acum trebuie să își dea demisia (că șefu’ are amantă), să plece de la serviciul ăla, că directorul și contabilul sunt pe mână și fac inginerii financiare), să iasă din orașe, că e numai păcat peste tot.
Așa că Pavel le zice, stop, nu asta am avut în minte, ați înțeles greșit. Și duce la concluzia logică: oameni buni, dacă faceți așa, dacă mergeți pe radicalismul acesta, “atunci ar trebui să ieșiți din lume” (1 Corinteni 5:10). Ceea ce ar fi o greșeală.
Acum, în 2 Corinteni, textul sună tot radical, “ieșiți din mijlocul lor, despărțiți-vă de ei” (6:17). Nu e contradicție, nici paradox. Aici e aplicare în context, nuanțare în funcție de situație. Găsesc cuvintele Domnului Isus ca fiind cheia. El pleca din lumea aceasta, dar ucenicii aveau să rămână mai departe acolo, pentru misiune nu monahism :)
“Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.” (Ioan 17:11)
“Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.” (Ioan 17:15)
Putem fi lumini în lume fără să ne mânjim de întuneric? 😇
Ii mulțumesc doamnei Steliana Sandu pentru expunerea frumoasa. Nu am de adăugat nimic. Și eu am văzut in primul capitol de categoria este folosit cuvântul mulțumiri. Putem sa aducem mulțumiri in necaz??? Cred ca asta e un lucru greu dar nu imposibil când vedem ce ajutor de nădejde avem, când vedem ce susținere avem din partea Domnului Isus la rezolvarea lui. Sa nu ne înjuram la un jug nepotrivit, de multe ori noi credem și suntem convinși ca anumite juguri sunt ușoare, facem calcule , analizam și avem certitudinea ca totul va fi bine. Nu trece mult timp și calculele se năruie, certitudinea devine incertitudine și atunci alergam sa primim ajutor , de unde din alta parte decât de la Prietenul nostru minunat.
Un alt gând care mi-a plăcut a fost despre dărnicie, din păcate in ultimul timp suntem un pic mai rezervă-ți in a ajuta pe alții, sau chiar sa ajutam lucrările care se fac. “ Fiecare sa dea după cum a hotărât in inima lui, nu cu părere de rău sau de sila , căci “ pe cine da cu bucurie îl iubește Dumnezeu”! Sa dam cu bucurie pentru ca asta înseamnă in primul rând ca-l iubim noi pe Dumnezeu! Va doresc o săptămâna binecuvântata și spor la studiu!!!
Răspunsurile doamnei Steliana Sandu, mi-au transmis autenticitatea experienței trăite cu Dumnezeu. Mi-au plăcut următoarele gânduri: 1) „Oamenii din Antichitate recunoșteau că e periculos să te îmbeți cu succesul, care poate duce la aroganță, la mândrie”; 2) „Apostolul vrea să predea lecția diferenței dintre puterea lui Dumnezeu și puterea umană” ; 3) „Nu spiritualitatea lui trebuia să strălucească, ci harul lui Dumnezeu.”
Am ajuns cu bine pana aici. Versetle 14-18 din capitolul 6 m-au facut sa revin de cateva ori asupra lor. Contrar invataturii in care am crescut consider ca Pavel se refera la credinciosi (cei care cred in Hristos) si necredinciosi (cei care se inchinau la idoli). Consider ca nu se referea la diferentele doctrinare si de cultura. A fi credincios este o stare activa de practica sau legamantul incheiat prin botez ca urmas a lui Cristos?
În 1 Corinteni 5 le spusese, “oameni buni, când v-am zis să n-aveți nimic a face cu curvarii, m-am gândit la ăia din biserică” (adică unul care se dă credincios dar trăiește în păcate). Corintenii nu s-au prins. Au crezut că acum trebuie să își dea demisia (că șefu’ are amantă), să plece de la serviciul ăla, că directorul și contabilul sunt pe mână și fac inginerii financiare), să iasă din orașe, că e numai păcat peste tot.
Așa că Pavel le zice, stop, nu asta am avut în minte, ați înțeles greșit. Și duce la concluzia logică: oameni buni, dacă faceți așa, dacă mergeți pe radicalismul acesta, “atunci ar trebui să ieșiți din lume” (1 Corinteni 5:10). Ceea ce ar fi o greșeală.
Acum, în 2 Corinteni, textul sună tot radical, “ieșiți din mijlocul lor, despărțiți-vă de ei” (6:17). Nu e contradicție, nici paradox. Aici e aplicare în context, nuanțare în funcție de situație. Găsesc cuvintele Domnului Isus ca fiind cheia. El pleca din lumea aceasta, dar ucenicii aveau să rămână mai departe acolo, pentru misiune nu monahism :)
“Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.” (Ioan 17:11)
“Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.” (Ioan 17:15)
Putem fi lumini în lume fără să ne mânjim de întuneric? 😇
Ii mulțumesc doamnei Steliana Sandu pentru expunerea frumoasa. Nu am de adăugat nimic. Și eu am văzut in primul capitol de categoria este folosit cuvântul mulțumiri. Putem sa aducem mulțumiri in necaz??? Cred ca asta e un lucru greu dar nu imposibil când vedem ce ajutor de nădejde avem, când vedem ce susținere avem din partea Domnului Isus la rezolvarea lui. Sa nu ne înjuram la un jug nepotrivit, de multe ori noi credem și suntem convinși ca anumite juguri sunt ușoare, facem calcule , analizam și avem certitudinea ca totul va fi bine. Nu trece mult timp și calculele se năruie, certitudinea devine incertitudine și atunci alergam sa primim ajutor , de unde din alta parte decât de la Prietenul nostru minunat.
Un alt gând care mi-a plăcut a fost despre dărnicie, din păcate in ultimul timp suntem un pic mai rezervă-ți in a ajuta pe alții, sau chiar sa ajutam lucrările care se fac. “ Fiecare sa dea după cum a hotărât in inima lui, nu cu părere de rău sau de sila , căci “ pe cine da cu bucurie îl iubește Dumnezeu”! Sa dam cu bucurie pentru ca asta înseamnă in primul rând ca-l iubim noi pe Dumnezeu! Va doresc o săptămâna binecuvântata și spor la studiu!!!
Răspunsurile doamnei Steliana Sandu, mi-au transmis autenticitatea experienței trăite cu Dumnezeu. Mi-au plăcut următoarele gânduri: 1) „Oamenii din Antichitate recunoșteau că e periculos să te îmbeți cu succesul, care poate duce la aroganță, la mândrie”; 2) „Apostolul vrea să predea lecția diferenței dintre puterea lui Dumnezeu și puterea umană” ; 3) „Nu spiritualitatea lui trebuia să strălucească, ci harul lui Dumnezeu.”