1–2 Tesaloniceni – cercetați toate lucrurile!

„Să așteptați din ceruri pe Fiul Său.”

În proiectul „Biblia, într-un an” ne aflăm, spre final de an, între două cărți grele: Daniel și Apocalipsa. Ca un moment de respiro am plasat aici epistolele semnate de apostolul Pavel avându-i ca destinatari pe credincioșii din Tesalonic. Erau oameni câștigați la Hristos și totuși… vulnerabili, într-un proces de creștere în Domnul.

Nu întâmplător îl găsim pe Pavel scriindu-le despre învierea morților, despre Antihrist, despre epistole care-i tulburau – atenție! – vestind faptul că venirea Domnului era deja peste ei. La polul opus (sau poate legat de asta), alții erau ispitiți să o lase mai moale cu munca, ținându-se „de nimicuri” (2 Tesaloniceni 3:11), sau erau promotorii curentului „Pace și liniște!” (1 Tesaloniceni 5:3). Între aceste două extreme ne regăsim, probabil, și noi.

Invitata de astăzi la „Drumul spre Emaus” este Marcella Cușnir.

Marcella e o iubitoare de poezie (înregistrează versurile unor autori diverși pe propria pagină de Instagram – Contemplări). Adoră să cânte la pian și să călătorească pe unde vede cu ochii. Îi place să fie în mijlocul oamenilor, dar, uneori, când se satură, își ia bilet de avion – e ca un fel de terapie. E absolventă de Comunicare și Relații Publice și, actualmente, coordonator de comunicare internă într-o companie farmaceutică multinațională. Este activă în Biserica Adventistă Internațională din București (singura, din România, care își desfășoară programele exclusiv în limba engleză).

Dacă am avea de ales între credincioșii din Bereea și cei din Tesalonic, i-am alege mereu pe primii. Știm din Faptele apostolilor (capitolul 17) că aceștia „aveau o inimă mai aleasă”, că cercetau Scripturile. Desigur, vorbim despre evreii din sinagogă, care, probabil, au format nucleul viitoarelor biserici din zonă. Avem însă în canonul Noului Testament două epistole către tesaloniceni și niciuna către bereeni. De ce oare?

Bereenii erau iudei doritori să cerceteze adevărurile propovăduite de Pavel, iar mintea lor nu era mărginită din cauza prejudecăților. Ei căutau să verifice dacă învățăturile apostolilor erau conform Scripturilor, descoperind astfel ce fusese scris cu privire la Mesia cel făgăduit.

Plecarea în grabă a lui Pavel din Bereea, din cauza prigoanei care-l viza, l-a lipsit însă de ocazia pe care o aștepta, și anume de a se ocupa mai mult de frații din Tesalonic. Din cauză că o vizită la ei nu era cu putință, a ales să le scrie tesalonicenilor, străduindu-se să-i învețe și exprimându-și bucuria și recunoștința față de Dumnezeu pentru veștile frumoase: „De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi…” (1 Tesaloniceni 2:13).

---

Preiau gândul acesta mai departe: „Atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți” (1 Tesaloniceni 2:13; vezi și 4:8). Marcella, stai în bancă, la biserică sau la un eveniment, urmărești o înregistrare video sau o emisiune live – ești credincioasa tesaloniceană aflată „la primire”. Cum știi că vorbitorul spune ceva de la Dumnezeu și nu doar din capul lui, din cărți sau de la vreun training (de la alții)?

Acest exercițiu de reflecție îmi reamintește că avem nevoie de Duhul Sfânt, întrucât „oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta are pe Tatăl și pe Fiul” (2 Ioan 9).

Din moment ce Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (și, prin extensie, reflectat în toate Scripturile), doctrina lui Hristos nu este doar învățătura Lui pe care o găsim în Matei, Marcu, Luca și Ioan, ci învățătura Lui este totalitatea Scripturii. „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu” (Ioan 8:47).

Prin urmare, un învățător poate fi găsit adevărat sau mincinos în baza unui simplu fapt – dacă rămâne, sau nu, în limitele Cuvântului lui Dumnezeu. Căci „îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei 7:16).

Ce bine că Ioan ne reamintește: „V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească” (1 Ioan 2:26)!

---

Pavel vorbește despre o anume propovăduire, a altora, desigur, întemeiată pe „rătăcire”, pe „necurăție” și pe „viclenie”. Poți să notezi câteva exemple clare de așa predicări pline de „vorbe măgulitoare” spuse sub „haina lăcomiei” (1 Tesaloniceni 2:3-5)?

Au fost destule erezii de-a lungul istoriei, mai mari sau mai mici. Diverse forme de credulitate, de abuz și de păcăleală s-au răspândit adeseori. Pentru a le recunoaște este nevoie de discernământ și de conștiinciozitate.

Mulți sunt cei care au fost cândva parte a trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:27), iar acum sunt dezertori, detractori și organizatori ai noilor mișcări etichetate „offshoots”. Apoi, mai sunt și din cei care și-au pierdut calea din cauza lipsei de familiaritate, la nivel personal, cu învățăturile bisericii. Aceasta dovedește că nu suntem imuni la apostazie în mod natural.

„Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor” (1 Timotei 4:1). În Noul Testament, avertizarea cu privire la apostazie este strâns legată de îndemnul pentru păstrarea învățăturii corecte, scrisoarea către galateni fiind un exemplu bun în privința aceasta. La începutul scrisorii, Pavel își exprimă mirarea și îngrijorarea față de starea lor întrucât se lăsaseră influențați atât de ușor, acceptând „o altă evanghelie” (Galateni 1:6-9).

---

„Chiar acum a venit Timotei de la voi la noi și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră” (1 Tesaloniceni 3:6). Ce vești bune ai vrea să auzi de la o biserică, dincolo de rapoarte care, uneori, sună triumfalist, dând sentimentul de neautentic?

Mi-ar plăcea să aud astfel de vești:

1. experiențe de vindecări divine;

2. victoria tinerilor care aleg să rămână statornici în păzirea Sabatului;

3. exemple de fapte bune pentru oamenii aflați în nevoie;

4. mărturiile celor care-L aleg zilnic pe Hristos, în ciuda ispitelor și a împrejurărilor.

---

Să mergem un pic la „vremuri și soroace”. Pavel susține că frații n-au nevoie de încă un seminar de „semnele timpului”. Ziua Domnului va veni ca un hoț, prin surprindere. Semnul pe care îl dă apostolul nu e vreo nenorocire, ci mai degrabă o (bună)stare, un presupus control al situației și o proiectare a unui viitor strălucit – „Când vor zice: «Pace și liniște!»” (1 Tesaloniceni 5:1-3). Întreb, dar, unde vezi că se zice azi „Pace și liniște!”?

Sunt mulți în lumea de astăzi care își închid ochii față de dovezile pe care Hristos le-a arătat spre a-i avertiza pe oameni cu privire la venirea Sa. Ei caută să domolească orice simțământ de teamă, în timp ce, chiar atunci, semnele sfârșitului se împlinesc cu repeziciune.

Starea de „pace și liniște” poate fi simulată și în cadrul sesiunilor de meditație ghidată, prin seminarele oferite de cei care pretind a fi cunoscători de constelații și numerologie. Altfel spus, prin negarea realității.

Pavel spune că este păcat să fii nepăsător față de semnele care prevestesc venirea lui Hristos. „Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. […] De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji” (1 Tesaloniceni 5:5,6).

---

Ceva mai târziu, în a doua epistolă, Pavel corectează o perspectivă greșită a tesalonicenilor și bate în cuie un fapt – sfârșitul nu va veni înainte de a se vedea clar cine este Antihristul. Te pun la cercetare acum… Ce înseamnă că individul acesta „se va așeza în Templul lui Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2:3-5)? Care individ și care templu? Din cer? Vreunul de pe pământ? În biserică, în trupul/viața oamenilor? Sau e doar o exprimare generică?

Cred că este vorba despre o putere de pe pământ. Și subliniez aici puterea papală descrisă de profetul Daniel în cartea sa (Daniel 7:25). O văd ca pe o putere care avea să se ridice și să pornească război împotriva poporului lui Dumnezeu.

Până când puterea aceasta nu-și va fi săvârșit lucrarea ei de moarte, nelegiuită, este în zadar ca biserica să aștepte venirea Domnului.

---

Când și când mai plasez între întrebările de pe „Drumul spre Emaus” câte ceva despre leadership. Nu-mi scapă asta: „Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor” (1 Tesaloniceni 5:12,13). Trei elemente: (1) osteneala, efortul, nu comoditatea; (2) cârmuirea în Domnul, nu în „cum vrea mușchiul meu”; (3) sfătuirea (consiliere, experiență, suport, dispoziție). De ce trebuie să facă apostolul apelul acesta?

Privind prin lupa realității, relațiile creștinilor cu liderii bisericii nu sunt la nivelul la care ar trebui să fie. Putem să adăugăm aici și lipsa de respect și de considerație a unora dintre aceia care ocupă poziții de autoritate în biserică. Pe de altă parte, spiritul de critică față de pastori domină adeseori chiar felul în care le prezentăm biserica propriilor copii – plină de probleme și de oameni lipsiți de Dumnezeu. Toate astea nu fac decât să minimalizeze efortul celor care o cârmuiesc.

Acul de cojoc este: „Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm și vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta” (1 Tesaloniceni 4:1).

10x – Întrebări la foc automat 

1. „Cercetați toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:21). Toate? Și pe cele interzise?

   Răspunsul îl găsim în același verset: „… și păstrați ce este bun”. Îmi place și continuarea: „Feriți-vă de orice se pare rău” (5:22).

2. „Nu stingeți Duhul” (1 Tesaloniceni 5:19)! Unde e „aprins”?

   Verbul „a stinge” sugerează ideea de foc. Duhul Sfânt este, în anumite privințe, ca un foc – luminează, înflăcărează, purifică. El ne dă conștientizarea păcatului și putere să-l biruim.

3. „Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire” (2 Tesaloniceni 2:11). Cum se poate așa ceva?

   Dumnezeu își retrage Duhul Sfânt de la cei care resping avertizările Lui, iar ei rămân pradă amăgirilor.

4. „Să vă depărtați de orice frate care trăiește în neorânduială” (2 Tesaloniceni 3:6). Și dacă e sponsor?

   Când nu știi ce abordare să ai, recitește versetul din Matei 3:8, unde Ioan Botezătorul predica plin de curaj: „Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.” Prin roadele noastre, adică faptele bune, lumea va putea să vadă diferența și să spună: „Cu adevărat, omul acesta este un om al lui Dumnezeu”.

5. „Să vă vedeți de treburi” (1 Tesaloniceni 4:11). Adică?

   Exact cum stă scris, „să căutați să trăiți liniștiți […] și să lucrați cu mâinile voastre.

6. „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3:10). Lene sau visul la „venituri pasive”?

   Mai bine merg să învăț de la furnică (Proverbele 6:6).

7. „Întâi vor învia cei morți în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16). Au avut deja parte de judecată?

   Da, cu siguranță.

8. „Suntem fii ai zilei” (1 Tesaloniceni 5:8). Nu e nevoie de mai multă transparență?

   Întotdeauna este nevoie de transparență.

9. „Să nu vă lăsați […] tulburați de vreun duh”, „vorbă”, epistolă”… (2 Tesaloniceni 2:2). „Fake news” și pe vremea aceea?

   Da, însă fabricate la o scară mai mică, în biserică.

10. „Să așteptați din ceruri pe Fiul Său” (1 Tesaloniceni 1:10). Un text neștiut adventiștilor?

    Unul, din păcate, nebăgat în seamă prea mult.

La venirea Domnului Hristos se va trage linia. Mulți presupuși credincioși se vor vedea atunci că sunt doar pleavă. Și mulți care au fost socotiți încuiați, de pe altă lume, sau poate nici nu au fost socotiți ceva, vor fi arătați ca fiind ai lui Hristos. Cum citești, „devoțional”, textul (2 Tesaloniceni 1:10) care spune că Isus Hristos, în ziua aceea, va fi „privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut”?

Privind la Isus, îți poți vedea nimicnicia și starea reală. Însă, în ochii Lui, suntem cei mai valoroși, chiar dacă lumea ne consideră slabi și habotnici. Este interesant că tesalonicenii se prinseseră cu multă căldură de gândul că Hristos avea să vină să-i transforme pe credincioșii în viață și să-i ia la Sine. Ei considerau că, dacă cei dragi vor muri, vor pierde binecuvântarea pe care așteptau să o primească la venirea Domnului și cu greu cutezau să spere a-i mai întâlni într-o viață viitoare. Însă epistola lui Pavel îi oferă o mare bucurie și mângâiere bisericii prin cuvintele lămuritoare cu privire la adevărata stare a morților. Pavel afirmă că aceia care vor fi în viață când Hristos va reveni nu-L vor întâmpina pe Domnul înaintea celor „adormiți” în Hristos. Glasul unui arhanghel și trâmbița lui Dumnezeu vor ajunge până la aceștia din urmă și întâi vor învia morții în Hristos, înainte ca viii să fie îmbrăcați în nemurire.

Ne bucurăm că avem un Dumnezeu îndelung răbdător și milos. El îi mustră și îi avertizează pe cei greșiți, dar nu îi distruge pe cei zăbavnici în învățarea lecțiilor Lui. El nu smulge neghina din mijlocul grâului. Grâul și neghina vor crește împreună până la seceriș. Când grâul se va fi copt, cu siguranță va fi deosebit de neghină. Superficialitatea dominantă din zilele noastre și lipsa de valori multiplică credincioșii cu numele, predispuși să facă parte din categoria „pleavă”, însă umblarea cu Dumnezeu poate face diferența în viața lor. Vreau să ajung la ziua aceea și să fac parte din alaiul celor ce-L vor privi cu uimire pe Isus Hristos.

Pas cu pas ne apropiem de finalul proiectului „Biblia, într-un an”. Citesc în ambele epistole ceva legat de importanța ascultării Cuvântului. „În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraților” (1 Tesaloniceni 5:27). „Dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnați-vi-l și să n-aveți niciun fel de legături cu el, ca să-i fie rușine” (2 Tesaloniceni 3:14). Ai recitit epistolele acestea pentru interviu… Cum le vezi acum?

Recunosc că a fost o experiență extraordinară să citesc aceste două epistole, să descopăr perspective noi și să învăț lucruri noi. Rămân cu dorința de a face din Cuvânt cartea mea de căpătâi, nu una care să stea cuminte pe noptieră, așteptând în tăcere să fie citită. Iar dacă m-ar întreba cineva care este rolul Cuvântului, l-aș cita pe Pavel: „Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți” (1 Tesaloniceni 2:13). Dacă acceptăm să urmăm Cuvântul Lui, Dumnezeu ne dezvăluie și promisiunea că „nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi...” (1 Tesaloniceni 5:9,10).

Învățătura pe care Pavel le-a transmis-o tesalonicenilor în prima epistolă, cu privire la a doua venire a lui Hristos, era în deplină armonie cu învățătura de mai înainte. Totuși, cuvintele lui au fost înțelese greșit de unii frați tesaloniceni. Ei au crezut că el își exprimase nădejdea că va trăi până la venirea Mântuitorului. Această interpretare le-a sporit entuziasmul și exaltarea. Cei care, până atunci, își neglijaseră răspunderile și îndatoririle, au devenit și mai stăruitori în impunerea propriilor opinii greșite.

În cea de-a doua epistolă, Pavel a căutat să corecteze interpretarea greșită a învățăturii lui și să le prezinte adevărata sa poziție. Și-a exprimat încrederea în integritatea lor, precum și recunoștința pentru credința lor puternică. Le-a spus că i-a dat drept pildă altor biserici pentru curajul și încrederea lor stăruitoare și pentru cum se împotrivesc prigonirii și necazurilor, îndreptându-le mintea spre timpul celei de-a doua veniri a lui Hristos, când poporul Lui se va odihni de toate grijile și frământările lui.

Cred că orice recitire a Bibliei ne crește spiritual și recomand oricui, cu drag, să găsească metode noi de aprofundare a Cuvântului scris.

Închidem cartea. Mergem din nou în lume. Cum arată o Evanghelie „propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală” (1 Tesaloniceni 1:5)?

Îmi place exemplul credincioșilor tesaloniceni. Erau adevărați misionari. Prin harul lui Hristos, în viața lor avusese loc o transformare minunată, iar cuvântul Domnului, prezentat prin ei, era însoțit de putere. Erau câștigate inimi prin adevărurile predicate. Creștinul care veghează este un creștin care lucrează, căutând sârguincios să facă tot ce poate pentru înaintarea Evangheliei. Poate că abordările de cucerire a inimilor pentru Hristos s-au schimbat, poate că e o provocare să fim relevanți în societatea de azi, totuși să nu uităm ce misiune importantă avem în lume – să ducem Cuvântul mai departe. Adeseori, ne lipsesc inițiativa și curajul de a spune în Cine credem. Poate că nu suntem nici suficient de studioși încât să avem încredere că putem răspunde la întrebările oamenilor. Calea cea mai scurtă e să stăm în banca noastră, preferând confortul în detrimentul îndrăznelii.

Una dintre cele mai puternice dovezi ale adevăratei convertiri este iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. Cei care Îl primesc pe Isus ca Răscumpărător au o iubire profundă și sinceră pentru alții. Sfatul lui Pavel vine la fix: „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți […] ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi” (1 Tesaloniceni 3:12,13).

Dragostea e o formă de Evanghelie, mai grăitoare decât orice proiect misionar grandios. De aici aș începe cu mersul în lume, iar de restul se va ocupa Dumnezeu – dacă vom rămâne deschiși la minte și în suflet.

Vă mulțumim pentru încă două cărți parcurse în cadrul proiectului „Biblia, într-un an”. Așa cum am amintit săptămâna trecută, următoarea oprire pe „Drumul spre Emaus” este Apocalipsa. Invitatul nostru este filologul și redactorul Cristinel Sava, prieten și susținător al proiectului, cel care, în luna aprilie, de Paște, ne-a descoperit Evanghelia oamenilor și a Fiului omului.

Pe „Drumul spre Emaus”, finalul de an (luna decembrie) va fi un parcurs în 1, 2 și 3 Ioan, în epistolele pauline Galateni și Romani și, în final, în Evanghelia după Ioan.

„Biblia, într-un an” este un proiect original © 2023 Drumul spre Emaus.
Pagina dedicată acestui proiect include articole referitoare la ideea, motivația și planul de citire a Bibliei, toate interviurile la zi, două rapoarte trimestriale și două emisiuni TV dedicate proiectului.

Vă mulțumim!