Un lucru imi scapa din comentarii si carte. Increderea! pe langa iubire, dragoste, reaintoarcere. Cine mai are incredere? Dumnezeu mai are incredere in reaintoarcerea poporului? Poate si din aceasta cauza zice ca faptele poporului nu il lasa sa se intoarca. Atunca cand o relatie se rupe, de fapt se pierde increderea. Aceasta valoare este cel mai greu daca nu imposibil de refacut. Cred ca din aceasta cauza ramanem din ce in ce mai putini...pentru ca ne pierdem increderea unii in altii, in Dumnezeu si Dumnezeu in noi.
Bine punctat! Totuși, ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu se poate. Îmi vin în minte versetele din 1 Corinteni: dragostea crede totul... Dumnezeu e dragoste.
Mulțumesc de observație. Cred că aici se vede foarte bine forța exemplului lui Osea și paradoxul iubirii lui Dumnezeu față de noi. Osea nu s-a căsătorit cu o domnișoară virtuoasă în a cărei seriozitate să poată avea încredere, ci textul e foarte dur și direct: „du-te și ia-ți de soție o prostituată” (NTR). El știa cine este soția lui, iar când a fost trimis să o ia din nou cu atât mai mult... Și cu toate aceastea Dumnezeu îi spun „iubește”. Ori tocmai de aceea este harul atât de mare și de greu de înțeles. Dumnezeu ne cunoaște, ne știe gândurile ascunse și cu toate aceastea ne cheamă, ne iubește și „crede” că putem fi mai mult decât visăm sau cerem noi. Aici este degetul lui Dumnezeu. Ori Osea a fost chemat să ilustreze această realitate, să știe cine este cu adevărat soția lui și totuși să o iubească. De aceea zice în Corinteni 13 că dragostea este mai mare decât credința și speranța. Și devine și mai provocator subiectul atunci când punem aici afirmația Domnului Isus...„să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12 NTR). Nu știu cum să explic asta, nici nu pretind că e ușor, știu că răstoarnă multe paradigme cu care trăim, dar frumusețea vieții stă tocmai în această uimire continuă de formele pe care le îmbracă iubirea lui Dumnezeu.
Frumoase explicații, pentru mine sunt minunate. As vrea doar sa aduc câteva lucruri pe care le-am înțeles eu acum mai bine și sigur imi vor rămâne in minte când ma voi gândi la Osea. In primul rând interesant in acest capitol este ca Dumnezeu prezintă starea oamenilor intr-un verset -doua iar apoi vine repede sa ne dea speranța, sa ne încurajeze sa ne îndrume pe calea Lui. Apoi imi place ca poporul Lui va fi clădit din nou pe aceeași oameni care sunt slabi , păcătoși, nevrednici dar cu o credință , poate nu este mare, dar este undeva acolo. Speranța moare ultima și dacă baza este solida poți clădi lucruri mărețe pe ea. Mulțumim! Săptămâna binecuvântata.
Un lucru imi scapa din comentarii si carte. Increderea! pe langa iubire, dragoste, reaintoarcere. Cine mai are incredere? Dumnezeu mai are incredere in reaintoarcerea poporului? Poate si din aceasta cauza zice ca faptele poporului nu il lasa sa se intoarca. Atunca cand o relatie se rupe, de fapt se pierde increderea. Aceasta valoare este cel mai greu daca nu imposibil de refacut. Cred ca din aceasta cauza ramanem din ce in ce mai putini...pentru ca ne pierdem increderea unii in altii, in Dumnezeu si Dumnezeu in noi.
Bine punctat! Totuși, ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu se poate. Îmi vin în minte versetele din 1 Corinteni: dragostea crede totul... Dumnezeu e dragoste.
Mulțumesc de observație. Cred că aici se vede foarte bine forța exemplului lui Osea și paradoxul iubirii lui Dumnezeu față de noi. Osea nu s-a căsătorit cu o domnișoară virtuoasă în a cărei seriozitate să poată avea încredere, ci textul e foarte dur și direct: „du-te și ia-ți de soție o prostituată” (NTR). El știa cine este soția lui, iar când a fost trimis să o ia din nou cu atât mai mult... Și cu toate aceastea Dumnezeu îi spun „iubește”. Ori tocmai de aceea este harul atât de mare și de greu de înțeles. Dumnezeu ne cunoaște, ne știe gândurile ascunse și cu toate aceastea ne cheamă, ne iubește și „crede” că putem fi mai mult decât visăm sau cerem noi. Aici este degetul lui Dumnezeu. Ori Osea a fost chemat să ilustreze această realitate, să știe cine este cu adevărat soția lui și totuși să o iubească. De aceea zice în Corinteni 13 că dragostea este mai mare decât credința și speranța. Și devine și mai provocator subiectul atunci când punem aici afirmația Domnului Isus...„să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12 NTR). Nu știu cum să explic asta, nici nu pretind că e ușor, știu că răstoarnă multe paradigme cu care trăim, dar frumusețea vieții stă tocmai în această uimire continuă de formele pe care le îmbracă iubirea lui Dumnezeu.
Frumoase explicații, pentru mine sunt minunate. As vrea doar sa aduc câteva lucruri pe care le-am înțeles eu acum mai bine și sigur imi vor rămâne in minte când ma voi gândi la Osea. In primul rând interesant in acest capitol este ca Dumnezeu prezintă starea oamenilor intr-un verset -doua iar apoi vine repede sa ne dea speranța, sa ne încurajeze sa ne îndrume pe calea Lui. Apoi imi place ca poporul Lui va fi clădit din nou pe aceeași oameni care sunt slabi , păcătoși, nevrednici dar cu o credință , poate nu este mare, dar este undeva acolo. Speranța moare ultima și dacă baza este solida poți clădi lucruri mărețe pe ea. Mulțumim! Săptămâna binecuvântata.