O reputație bună face mai mult decât...

Zicea Solomon: „În ziua când îți merge prost, fă-ți un examen de conștiință.”

„În ziua când îți merge bine, bucură-te de ce ai; în ziua când îți merge prost, fă-ți un examen de conștiință. Dumnezeu e cel care le face să vină când una, când alta.” Pe urmele Căutătorului, săptămâna aceasta reflectăm asupra realităților descrise în capitolele 7, 8 și 9 ale faimoasei cărți Eclesiastul, în traducerea The Message.

Capitolul 7

---

Nu te lua după aparențe

¹ O reputație bună face mai mult decât un cont gras la bancă. Data morții spune mai multe decât data nașterii.

² Vei învăța mai multe de la o înmormântare decât de la o petrecere — la urma urmei, acolo sfârșim cu toții. Poate că vei pleca de la înmormântare cu o concluzie nouă.

³ Decât să râzi, mai bine plângi. Plânsul îți pătează fața, dar îți curăță inima.

⁴ Înțelepții văd un câștig când trec prin durere și suferință. Proștii își risipesc viața în distracții și lucruri de nimic.

⁵ Vei câștiga mai mult din mustrarea unui înțelept decât din uralele și temenelele proștilor.

⁶ Chicotelile proștilor sunt ca pârâitul surcelelor sub cazanul de pe foc. Și ca un abur.

⁷ Violența îl șochează până și pe înțelept, frânge și cea mai puternică inimă.

⁸ Mai bun este finalul decât începutul. Mai bine să stai în banca ta decât să te bagi în seamă.

⁹ Nu te grăbi să-ți ieși din pepeni. Mânia este bumerang. Îți dai seama care-i prostul după cucuiele pe care le are-n cap.

¹⁰ Nu te frământa mereu cu întrebarea: „Unde sunt vremurile bune de altădată?” Oamenii cu minte nu-și pun întrebări de genul ăsta.

^11-12 Înțelepciunea e mai tare atunci când ai și bani, în special dacă le ai pe amândouă cât ești viu. Apărat din două părți: înțelepciune și bogăție! Iar ca bonus: înțelepciunea îi dă aripi celui ce o are.

¹³ Mai uită-te o dată la opera lui Dumnezeu. Cine ar putea să simplifice sau să reducă designul lui Dumnezeu — curbe, unghiuri — la niște linii chioare, lipsite de originalitate?

¹⁴ În ziua când îți merge bine, bucură-te de ce ai; în ziua când îți merge prost, fă-ți un examen de conștiință. Dumnezeu e cel care le face să vină când una, când alta; să nu ne luăm deci după aparențe.

Fii atent și la una, și la alta

^15-17 Am văzut de toate în rătăcirea scurtei mele vieți — ba un om bun care e doborât la pământ, deși își făcea bine treaba, ba un om rău care trăiește ani mulți ca un ticălos fără pereche. Așadar, nu te prăpădi făcându-le bine tuturor, nici nu exagera fiind prea înțelept. Crede-mă, nu te vei alege cu nimic. Dar nici nu întinde coarda făcând doar rău. Sau ce te taie capul. De ce să mori degeaba?

¹⁸ Idealul e să fii atent și la una, și la alta. Omul care se teme de Dumnezeu știe cum să se raporteze la realitate ca întreg, nu doar la o fațetă a ei.

¹⁹ Înțelepciunea aduce mai multă forță unui om înțelept decât ar aduce zece oameni forțoși în apărarea unei cetăți.

²⁰ Nu există niciun om pe pământ care să fie cu totul bun, nu e niciunul care să fie absolut nepătat și fără păcat.

^21-22 Nu trage cu urechea la discuțiile altora. Ce te faci dacă subiectul bârfei ești chiar tu? N-ai niciun chef să auzi ce se zice despre tine. Și tu ai bârfit de câteva ori, nu-i așa — ai spus pe la spate lucruri pe care n-ai avea curajul să i le spui omului în față?

Cum interpretezi sensul vieții

^23-25 Am testat toate lucrurile în căutarea mea după înțelepciune. Am căutat să fiu înțelept, dar înțelepciunea era departe de mine, mult mai departe, și adâncă — ehe, cât de adâncă! Oare o va găsi cineva vreodată? M-am concentrat cu toată puterea mea studiind, explorând și căutând înțelepciunea — sensul vieții. În același timp, am dorit să scot în evidență răul și tâmpenia, prostia și nebunia.

²⁶ Am și o descoperire: femeia poate fi o pastilă amară și greu de înghițit, plină de tertipuri seducătoare. Norocosul îi scapă din gheare; nepriceputul îi cade-n plasă.

^27-29 Cel puțin asta este experiența mea — ceea ce eu, Căutătorul, am pus cap la cap în încercarea de a afla care-i sensul vieții. Dar tot n-am găsit înțelepciunea căutată. Nu am găsit niciun bărbat și nicio femeie dintr-o mie care să merite. Și totuși am găsit o rază de lumină în toată bezna asta: Dumnezeu i-a făcut pe bărbați și pe femei cinstiți și buni; noi suntem cei care am dat-o în bară.

Capitolul 8

¹ Nu e nimic mai bun decât să fii înțelept, să știi cum să interpretezi sensul vieții. Înțelepciunea dă lumină ochilor tăi și-ți pune maniere în cuvinte și în fapte.

Nimeni nu stăpânește vântul

^2-7 Fă ce-ți poruncește împăratul; ai jurat pe ce ai mai sfânt că vei fi ascultător. Când primești porunci de la împărat, nu le critica, iar dacă nu-ți sunt pe plac, nu da bir cu fugiții. Trebuie să faci ce-i place lui, nu ce-ți place ție. Împăratul are ultimul cuvânt. Cine îndrăznește să-i spună: „De ce faci asta?” Dacă împlinești ordinele, nu pierzi nimic; omul înțelept ascultă prompt și pe deplin. Da, există o vreme și o cale potrivite pentru orice lucru, deși, din păcate, de cele mai multe ori ratăm ocaziile. În realitate, nimeni nu știe nici ce se va întâmpla, nici când. Oare e cineva care să ne poată spune asta?

⁸ Nimeni nu stăpânește vântul, nici nu poate să-l închidă undeva.
Nimeni nu are habar când îi vine ziua morții.
Nimeni nu poate opri un război într-o clipită.
Nimeni care face răul nu poate fi mântuit de rău.

⁹ M-am uitat la toate lucrurile acestea atunci când am făcut tot ce mi-a stat în putere ca să înțeleg ce se întâmplă în lume. Cât timp bărbații și femeile vor avea puterea de a-și face rău unii altora, așa vor merge lucrurile.

O singură soartă pentru toți

¹⁰ Am văzut cum oamenii răi au parte de înmormântări pline de fast, fiind îngropați în locuri sfinte. Când lumea se întoarce de la cimitir, auzi despre defuncți doar cuvinte de laudă, iar elogiile sunt aduse chiar în locul unde stimabilii săvârșiseră nelegiuirile. Abur și iar abur. Serios!

¹¹ Întrucât condamnarea faptelor nelegiuite se lasă așteptată, oamenii cred că poți să ucizi și să scapi basma curată.

¹² Chiar dacă un om păcătuiește și merge mai departe, și o face de sute de ori de-a lungul vieții, rămân la convingerea că viața cea bună este păstrată pentru cel care se teme de Dumnezeu, pentru cel care se poartă reverențios în prezența Lui.

¹³ Dar omul rău nu poate trăi o viață „bună”. Indiferent câte zile trăiește, acestea vor fi serbede și incolore ca o umbră — căci omul rău nu se teme de Dumnezeu.

¹⁴ Iată o situație care se repetă mereu și care este întotdeauna lipsită de orice fel de logică: oamenii buni primesc ceea ce li s-ar fi cuvenit celor răi, iar cei răi primesc ceea ce li s-ar fi cuvenit celor buni. Vă zic eu: n-are nicio noimă. E abur.

¹⁵ Așa că iată ce fac: merg înainte și-mi trăiesc viața. E tot ce pot să fac mai bine. Singurul lucru bun de pe pământ, pe care să și-l dorească bărbații și femeile, este să mănânce și să bea și să se simtă bine — aceasta-i compensația pentru lupta de supraviețuire dusă în bruma de ani pe care ni-i dă Dumnezeu pe pământ.

^16-17 Atunci când m-am hotărât să adun înțelepciune și să cercetez toate lucrurile de pe pământ, mi-am dat seama că, și dacă stai cu ochii deschiși zi și noapte, chiar fără să clipești, tot nu vei fi vreodată în stare să înțelegi ce face Dumnezeu pe pământul acesta. Caută oricât vei vrea, și tot nu-i vei prinde rostul. Indiferent cât de deștept ai fi, tot nu vei ajunge la un capăt.

Capitolul 9

^1-3 Ei bine, le-am pus pe toate cap la cap și le-am întors pe toate părțile. Uite ce am priceput: orice ar face omul, fie că este un om bun, fie unul înțelept, totul este în mâna lui Dumnezeu și, chiar dacă, zi de zi, se confruntă cu dragostea sau cu ura altora, el nu știe ce-l așteaptă.

Ni se poate întâmpla orice. Toți au parte de aceeași soartă — neprihăniți sau nelegiuiți, oameni buni sau răi, amabili sau neciopliți, religioși sau nereligioși, devotați sau infideli. Asta mă scandalizează — e, poate, lucrul cel mai nedrept de pe pământ — că pe toți îi așteaptă aceeași soartă. Mai este oare de mirare că atâția și-atâția oameni săvârșesc numai nelegiuiri? Ne mai surprinde oare că oamenii trăiesc ca niște nebuni, indiferent dacă o iau la dreapta sau la stânga? Moartea le pune capac tuturor. Asta e!

Trăiește viața!

^4-6 Și totuși acela care trăiește mai are o speranță, vorba aceea: „Un câine viu e mai tare decât un leu mort.” Cei care sunt în viață măcar știu un lucru, chiar dacă acela e că… vor muri. Morții însă nu știu nimic și nu se aleg cu nimic. Ei sunt absenți și, oricum, nimeni nu le mai simte lipsa. Lucrurile iubite sau urâte de ei, ba chiar și visurile lor s-au risipit demult. În cele care se întâmplă acum pe pământ n-a mai rămas nici urmă din cele din trecut.

^7-10 Trăiește-ți viața!
Mănâncă-ți pâinea cu toată pofta
Și bea-ți vinul cu inima plină.
O, da! Dumnezeu Își găsește plăcere în plăcerea ta!
În fiecare dimineață, îmbracă-te de sărbătoare.
Nu te zgârci la culori și eșarfe.
Bucură-te de viață cu soția pe care o iubești,
În fiecare zi, căci n-ai prea multe zile în viața asta amărâtă.
Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu.
Este tot ce primești în schimbul faptului că
trudești din greu ca să supraviețuiești.
Profită la maximum din orice lucru!
Când prinzi o ocazie, pune mâna și fă ce poți.
Și fă-o cu toată inima!
Este singura și ultima ta șansă,
Pentru că între morți, locul spre care te-ndrepți fără doar și poate,
Nu mai găsești nici lucrări de făcut, nici gânduri de frământat.

¹¹ Am mai dat o raită prin vecini și mi-am dat seama că, pe pământul ăsta, e clar…

Cursa nu-i câștigată întotdeauna de cel mai rapid,
Și nici războiul, de cel mai puternic,
Nu înțeleptul are parte de împlinire,
Nici omul deștept, de bogății,
Și nici eruditul nu are parte de bunăvoință.
Mai devreme sau mai târziu, ghinionul ne paște pe toți.
¹² Nimeni nu poate prezice nenorocirea.
Ca peștele prins într-o plasă nemiloasă ori ca pasărea în capcană,
Bărbaților și femeilor li se întâmplă
tot felul de accidente, nenorocite și neașteptate.

Mai bun capul decât mușchii

^13-15 Într-o zi, pe când călcam pe urmele înțelepciunii pe pământ, am văzut ceva ce m-a făcut să mă opresc și să-mi iau notițe. Era o cetate micuță în care locuiau o mână de oameni. Un împărat puternic a venit, a săpat tranșee, a asediat cetatea și a pregătit atacul. În cetatea aceea, trăia un om sărac, dar înțelept, iar înțelepciunea lui a salvat cetatea. Însă, în scurt timp a fost dat uitării. (La urma urmei, era doar un sărăntoc.)

¹⁶ Cu toate acestea, rămân la părerea că e mai bine să ai cap decât mușchi, chiar dacă omul sărac și înțelept a fost disprețuit și uitat imediat.

¹⁷ Cuvintele liniștite ale unui om înțelept sunt mai eficiente
Decât lăudăroșenia unuia care a ajuns împărat peste proști.

¹⁸ Înțelepciunea e mai bună decât armele de război,
Însă un om vulcanic poate să ruineze tot ce e bun.

Un deceniu a trecut de la publicarea cărții Confesiunea Înțeleptului, volum născut din dorința de a redeschide apetitul pentru frumusețea și profunzimea textelor fundamentale ale creștinismului.

Vezi aici capitolele anterioare:

_____

_____

Drumul spre Emaus
© 2022–2025

Editori:
Florin Bică, Florin Matei, Cristinel Sava, Christian Sălcianu