Un deceniu a trecut de la publicarea cărții Confesiunea Înțeleptului, volum născut din dorința de a redeschide apetitul pentru frumusețea și profunzimea textelor fundamentale ale creștinismului. Înțeleptul nu este altul decât împăratul Solomon, iar confesiunea lui este cartea biblică Eclesiastul.
Volumul Confesiunea Înțeleptului pune la dispoziția cititorilor și a iubitorilor de Biblie două traduceri ale cărții Eclesiastul. Cea dintâi, Căutătorul, este o traducere din limba engleză, din versiunea Bibliei intitulată The Message, realizată de teologul american Eugene H. Peterson (1932—2018). Publicul va regăsi în această variantă a Eclesiastului o posibilă formă a textului pe care Solomon l-ar fi scris dacă ar fi trăit în zilele noastre (traducerea în limba română a fost făcută de Christian Sălcianu).
Cea de-a doua traducere, având la bază textul ebraic, este intitulată Goană după vânt. Realizată cu migală de teologul de confesiune adventistă Florin Lăiu, aceasta urmărește fidel transpunerea versificată în limba română a secțiunilor de poezie ebraică ale Eclesiastului, dovedindu-se o remarcabilă și neprețuită contribuție românească la popularizarea scrierii lui Solomon.
Secțiunea finală, sub titlul Cartea absurdului și a rostului, este o scurtă introducere în temele majore ale cărții Eclesiastul, realizată de redactorul cărții, Florin Bică. Aceasta îi va fi de folos cititorului, orientându-l către diversele paliere de lectură ale acestei minunate scrieri a lui Solomon.
În săptămânile care au rămas până la finalul acestui an, vă invităm să recitiți Eclesiastul în versiunea Căutătorul, și începem cu primele două capitole. Cuvintele înțeleptului Solomon rămân și astăzi, după secole, la fel de răscolitoare pentru sufletul omenesc, frământări universal valabile și cugetări miezoase asupra existenței umane.
Dacă doriți să adăugați volumul în biblioteca dumneavoastră, vă anunțăm că în Săptămâna Cărților Deschise, un proiect al Editurii Viață și Sănătate desfășurat între 27 și 31 octombrie, cartea Confesiunea Înțeleptului poate fi achiziționată în format tipărit la un preț
de deșertăciunepromoțional. Puteți descărca aici catalogul în format PDF.
Capitolul 1
1 Acestea sunt cuvintele Căutătorului, fiul lui David și împărat al Ierusalimului.
2-11 Abur, nimic altceva decât abur. [Asta spune Căutătorul.] Nu este nimic de substanță — totul este un abur. Cu ce te alegi după o viață întreagă de trudă, după ce ai muncit toată viața de te-ai spetit? Trece o generație, vine alta în locul ei, și nu se schimbă nimic — pe vechiul nostru pământ lucrurile merg la fel ca înainte. Soarele răsare, soarele apune și apoi o face iar și iar — fix același traseu. Vântul bate spre sud, vântul bate spre nord. Bate iar și iar și iar, acum încoace, apoi încolo — un vânt care doar se învârte, la întâmplare. Toate râurile se varsă în mare, iar marea nu se umple niciodată. Râurile își păstrează cursul, vărsându-se în același loc, iar apoi iau totul de la capăt și fac același lucru. Totul e plictisitor, extrem de plictisitor — nimeni nu găsește vreun sens în felul cum se desfășoară lucrurile. Ochiul se plictisește, urechea se plictisește. Ce a fost va mai fi, ce s-a întâmplat se va mai întâmpla. Nu e nimic nou pe pământul acesta. An de an, aceleași lucruri cunoscute. Zice careva: „Uite, ăsta chiar e nou”? Nu te entuziasma prea tare — este un lucru cunoscut deja. Atâta doar că oamenii uită ce s-a întâmplat ieri. Cât despre lucrurile care se vor întâmpla mâine, nici de ele nu-și va mai aduce aminte cineva. Nu te baza pe faptul că lumea-și va aduce aminte de tine.
Le-am văzut pe toate
12-14 Spuneți-mi „Căutătorul”. Am fost împărat al lui Israel la Ierusalim. Am urmărit cu cea mai mare atenție toate lucrurile, am cercetat tot ce se face pe pământul acesta. O spun verde-n față — nu prea ai cu ce să te lauzi. Dumnezeu nu ne-a pus lucrurile pe tavă. Le-am văzut pe toate și nu este nimic altceva decât abur — abur și pierdere de vreme.
15 Viața e ca un fier strâmb care nu se mai poate îndrepta, este ca un calcul care-ți dă mereu cu minus.
16-17 Mi-am spus: „Eu știu mai multe și sunt mai înțelept decât toți înaintașii mei din Ierusalim. Am adunat înțelepciune și cunoștințe cu vârf și îndesat.” Concluzia mea, la final de tot, este că ceea ce numim noi înțelepciune și cunoștințe sunt o aiureală, fără niciun habar — nimic altceva decât pierdere de vreme.
18 Învățătura multă îți aduce și multe necazuri. Cu cât știi mai multe, cu atât suferi mai mult.
Capitolul 2
1-3 Mi-am spus: „Ia să te văd — simte-te bine, distrează-te!” Însă nu m-am ales cu nimic; nu e decât abur.
Ce cred deci despre o viață plină de distracție? Nebunie! Vorbe goale!
Ce verdict să dau când vorbim despre căutarea fericirii? Lăsați-o baltă!
Cu o sticlă de vin și cu toată înțelepciunea mea, am încercat cât am putut mai bine să pătrund dincolo de absurditatea vieții. Am vrut să văd cu ochii mei care sunt lucrurile de folos pentru muritorii de rând, în timpul anilor pe care îi petrecem pe pământ.
Nu m-am reținut de la nimic
4-8 Oho, ce măreții mi-au ieșit din mână:
Am construit case, am sădit vii, am făcut planuri de grădini și rezervații și am plantat în ele o varietate de pomi fructiferi, am proiectat rezervoare de apă care să irige crângurile de copaci.
Am cumpărat sclavi, bărbați și femei, care la rândul lor au făcut copii, mărindu-mi astfel numărul supușilor; apoi mi-am luat cirezi și turme mari, mai multe decât a avut oricare altul în Ierusalim, înaintea mea.
Am adunat grămezi de argint și aur, pradă de la împărați și împărățiile lor. Am făcut un cor de cântăreți care să mă încânte cu melodii și — cea mai aleasă dintre toate plăcerile — am adunat fecioare voluptoase care să vină în patul meu.
9-10 Cât de sus am ajuns! I-am lăsat cu mult în urmă pe toți înaintașii mei; s-au pierdut în praf. Ceea ce e însă mai important, în tot timpul acesta mi-am păstrat capul pe umeri. Orice mi-am dorit am avut — nu m-am reținut de la nimic. Am dat curs oricărui impuls, nu m-am abținut de la ceva. Am sorbit plăcerea oricărui lucru până la ultima picătură — în fond, era răsplata mea pentru truda unei zile!
Urăsc viața
11 Apoi am privit cu atenție la tot ce făcusem, m-am uitat la toată sudoarea și truda mea. Iar când am privit, nu am văzut altceva decât abur. Abur și pierdere de vreme. Nu era nimic de substanță. Nimic.
12-14 Și apoi, am privit cu mare atenție la ce e deștept și ce e prost pe lumea asta. Ce să mai faci după ce ai fost împărat? Da, e o întrebare neplăcută. Fă tot ce poți și cam asta-i tot. Dar am văzut că este mult mai bine să fii deștept decât prost, exact așa cum lumina e mai bună decât întunericul. Dar chiar și-așa, în ciuda faptului că oamenii deștepți văd încotro se îndreaptă, iar proștii bâjbâie prin întuneric, la sfârșit sunt totuna. E o singură soartă pentru toți — și se încheie totul.
15-16 Când mi-am dat seama că soarta mea e la fel ca a prostului, am fost constrâns să-mi pun întrebarea: „Păi și-atunci, la ce să te mai chinui să fii înțelept?” Totul e abur, nimic altceva decât un abur. Deșteptul și prostul dispar amândoi. După o zi sau două, nu-și mai aduce nimeni aminte de ei. Exact așa e, și deșteptul, și prostul mor amândoi și se termină totul.
17 Urăsc viața. Din punctul meu de vedere, viața pe pământ e o pagubă. E un abur — și o pierdere de vreme.
18-19 Și am urât tot ce am realizat și am adunat pe pământul acesta. Nu pot să iau nimic cu mine — nu, ci va trebui să las totul celui care va veni după mine. Că or fi vrednici sau niște neisprăviți — și cine-i va putea evalua? —, ei vor moșteni toate roadele pământești ale strădaniei minții mele, ale trudei mâinilor mele. Abur.
20-23 Atunci am renunțat, mi-am pierdut speranța în orice lucru de pe pământul acesta. Care-i ideea? Să muncești până te spetești, când tot ceea ce ai lucrat ajunge în mâna unuia care nu a mișcat un deget? Abur, asta e totul. O pagubă de la început până la sfârșit. Așadar, cu ce te-alegi după o viață de trudă? Durere și pătimire din zori până-n seară. Fără să ai măcar o noapte în care să te odihnești și tu ca lumea. Nu-i decât un abur.
24-26 Idealul e să-ți trăiești viața din plin, să-i dai înainte cum poți mai bine. În două cuvinte, cam așa văd eu lucrurile — soartă de la Dumnezeu. Fie că ții post, fie că tragi un chef, totul ține de Dumnezeu. Dumnezeu poate da înțelepciune și cunoștințe și bucurie celor plăcuți Lui. În schimb, păcătoșii sunt sortiți unei vieți de trudă și sfârșesc cedând agoniseala lor tot celor plăcuți lui Dumnezeu. Nu-i decât abur — și pierdere de vreme.
Drumul spre Emaus
© 2022–2025Editori:
Florin Bică, Florin Matei, Cristinel Sava, Christian Sălcianu
Pasajul despre Căutătorul, traducerea care-l imagineaza pe Solomon azi, mi s-a părut foarte interesant. Oare e mai usor sa ne conectam cu intelepciunea asta veche in era digitala? Felicitări pentru articol!