Isaia – pregătiți calea Domnului!
Isaia – pregătiți calea Domnului!
„Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul lui?”
Invitatul meu de astăzi este Cosmin Blăjan, un prieten de a cărui familie ne leagă multe și frumoase amintiri. Cunoscut în zona Oltenia, unde a slujit ca pastor în bisericile din districtul Băilești și, apoi, pe tinerii din Craiova, l-am rugat să li se prezinte cititorilor pe cele patru direcții cu care i-am obișnuit: pasiunea, profesia, meseria de zi cu zi și implicarea în misiune.
Pasiunea mea este zona creativă (fotografie, filmare), dar sunt la fel de pasionat de tehnologie și tehnică. Mă consider pastor, ca formare, gândire și chemare, chiar dacă nu mai sunt pastor angajat. De câțiva ani sunt antreprenor și activez în domeniul alimentar, procesând și exportând miere. Sunt implicat și în domeniul promovării unei alimentații echilibrate printr-un canal de YouTube [cu aproape 100.000 de abonați, n.r.]. Lucrez cu copiii și tinerii, acesta rămânând domeniul de activitate preferat. Mă simt bine cu ei, util… În plus, slujesc ca prezbiter în comunitatea Rm. Vâlcea 1.
Mă întreba Florin Bică aici cum citesc Biblia. Subliniez, îmi iau notițe? La Isaia am avut mult peste o sută de notițe. Sigur, la cele șaizeci și șase de capitole ale cărții am putea spune că e chiar puțin. Totuși, e foarte greu să rezum interviul de azi la doar zece întrebări. Voi alege, ca de fiecare dată, niște cărări nebătătorite.
Încep cu Ioan Botezătorul, care a mers pe o așa cărare. Citind cartea lui Isaia și-a știut identitatea și misiunea. „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru” (40:3; vezi și versetele 4 și 5). Care sunt dâmburile și gropile de azi?
Trăim într-o perioadă a istoriei și a civilizației în care diferențele de gândire sunt marcate la propriu de munți și de crevase. Extremele sunt noua normalitate, iar navigarea în această realitate nouă pare imposibilă.
Cum poți să-L prezinți pe Hristos în mediile caracterizate de extremism religios, mistic? Cum poți, în egală măsură, să faci prezentarea lui Hristos în medii agnostice și areligioase, complet indiferente? Aici, consider, este provocarea noii generații de Ioan Botezătorul.
În timpul pandemiei de COVID-19, un text din Isaia a fost citat des – 26:20. Am respectat lockdown-ul și celelalte măsuri (mască, distanță, vaccin). Alții, suspectând „plandemie”, au găsit alte texte: „Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric” (5:20). Mai citesc însă și astfel: „Nu numiți uneltire [conspirație?] tot ce numește poporul acesta uneltire” (8:12). Cum știe un om care text e cel aplicabil și care e (aplicat) forțat?
Din păcate, multe din atrocitățile consemnate în istorie au fost făcute în numele lui Dumnezeu în baza unor versete biblice. Mă gândesc la cruciade, Inchiziție, persecuții și sclavie. De multe ori m-am întrebat de ce. Nu citim aceeași Biblie?
Răspunsul îl putem găsi la colegul lui Isaia, în Ieremia 2:33 (NTR):
„Ce bine știi să-ți faci planuri când este vorba de ceea ce iubești, chiar și la nelegiuire te pricepi.”
Dacă vrei să potrivești Biblia cu ce-ți place și cu ce-ți convine, vei găsi argumente suficiente. Dar optica pe care eu m-am străduit să o aplic în viața mea a fost chiar invers – dacă ceea ce gândesc este contrazis sau neconfirmat de Biblie, direcția este greșită. Iar demersul acesta este sortit nereușitei dacă nu căutăm sincer îndrumarea divină.
Ai experiența amvonului. Dezvoltă în cinci idei textul: „Dacă nu credeți, nu veți sta în picioare” (7:9).
Nu poți și nu vei rezista dacă ceea ce faci nu este credința ta.
Credința este cea care poate să-l țină pe un om în picioare în pofida atâtor greutăți și nedreptăți – fără credință te prăbușești.
Trebuie să stai în picioare, adică să rămâi ferm, de neclintit.
Au fost oameni ai credinței care au înțeles că, dacă înclini piciorul, atunci faci un compromis în ceea ce privește credința (Daniel și prietenii lui, Iosif etc.).
Martin Luther spunea: „Aici stau, și nu pot face altfel. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Amin!” Astfel a rămas acest bărbat drept pe temelia cea sigură a Cuvântului lui Dumnezeu.
Măreția lui Dumnezeu este una dintre temele mari ale cărții. Pun înainte trei versete. Alege unul pentru o reflecție: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (55:8); „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit…” (57:15); „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul” (1:18).
Preferatul meu din cele trei este acesta: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (55:8). Unul dintre subiectele des abordate în lumea religioasă este voia lui Dumnezeu. Am întâlnit mulți așa-ziși „specialiști” în Dumnezeu care spuneau: „Muzica asta nu este pe placul lui Dumnezeu. Hainele acestea nu-I plac lui Dumnezeu. Modul acesta de a te ruga nu este pe placul lui Dumnezeu”. Aș putea continua cu multe astfel de ziceri.
Dumnezeu a venit pe pământ ca să ne arate cât de puțin înțelegem despre El, cât de mult ne-am îndepărtat de planul Său și cât de greșit este să gândim noi, oamenii, voia lui Dumnezeu. Isus spune în Matei 23:4 că oamenii religioși ai vremii legau sarcini grele pe umerii oamenilor, lucruri despre care pretindeau că sunt de la Dumnezeu. Cât de amarnic se înșelau! Este o veste bună aceasta, că suntem iubiți și judecați prin gândirea lui Dumnezeu și nu prin ceea ce a interpretat omul ca gând al lui Dumnezeu.
Robia babiloniană a fost vestită de Isaia (5:13). Dar și eliberarea, prin mâna mezilor (13:17; 21:2), cu un împărat numit pe nume, Cirus (44:28; 45:1), ba chiar prezentat ca „acela pe care-l iubește Domnul” (48:14). Necredincioșii vor spune că aici nu e profeție spusă cu un secol înainte, ci… „au umblat ei la text, după, să pară că este”. Ironic, Domnul zice despre Cirus: „Înainte ca tu să Mă cunoști” (45:4,5,13). Și întreabă: „Cine a prorocit aceste lucruri de la început și le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul?” (45:21). Necredinciosului, Domnul îi spune: „Știind că ești împietrit […] ți-am vestit de mult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poți să zici…” (48:4,5). De ce nu crede un om Cuvântul lui Dumnezeu?
Atunci când crezi în Dumnezeu și, implicit, în Cuvântul Lui, admiți că ești creatură și trebuie să I te supui Creatorului tău, iar păcatul a însemnat exact asta – revoltă împotriva autorității divine. Ideile filosofice umaniste L-au scos pe Dumnezeu din ecuație pentru ca omul să răspundă doar înaintea lui însuși. Omul nu trebuie să mai răspundă unei norme externe, unei morale divine, ci el însuși, prin educație, își devine singur normă.
Aceasta a fost înșelătoria din cer cu care Satana a reușit să convingă o treime din îngeri (Apocalipsa 12:4) și căreia continuă să-i dea forme diferite în fiecare nouă generație. Dacă admiți că ești cunoscut de Dumnezeu mai înainte ca să capeți formă în pântecele mamei și că toate zilele tale sunt scrise în cartea lui Dumnezeu (Psalmii 139:16), trebuie să admiți vulnerabilitatea și supunerea totală înaintea Celui căruia nimic nu este necunoscut. Iar această credință, care face totul posibil, este un dar pe care îl căpătăm cerându-l tot de la Dumnezeu.
„A căzut, a căzut Babilonul” (21:9) este în Isaia înainte de a fi fost în Apocalipsa. „Ieșiți din Babilon” (48:20; 52:11) este în Isaia înainte să-l fi citit în Apocalipsa. Zeci de alte repere: tronul lui Dumnezeu (capitolul 6); cheia lui David, când ce deschide Dumnezeu nu mai poate închide nimeni (22:22); ștergerea tuturor lacrimilor când moartea nu va mai fi (25:8); „Cel dintâi […] și Cel din urmă” (48:12); „nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița” (49:10); o cetate care nu mai are nevoie de lumina soarelui (60:19); un cer nou și un pământ nou (65:17). De ce merg oamenii la apocalipse, dar disprețuiesc/ignoră Vechiul Testament?
Vechiul Testament nu este dat de-o parte datorită studiului, ci din cauza lipsei unui astfel de studiu.
Tragerea pe tușă a Scripturilor ebraice a fost și este în continuare făcută cu scopul discreționar de a scăpa aleatoriu de unele din legile lui Dumnezeu.
Domnul Isus a citat de nenumărate ori din Vechiul Testament, oferindu-i astfel credibilitate. Vechiul Testament a rămas în continuare, pentru toți autorii Noului Testament, ca normă și etalon pentru tot ce s-a scris ulterior.
Toți cei ce caută să înțeleagă trebuie să știe că sunt binecuvântați să primească o măsură îndoită de făgăduințe, atât în Isaia și întreg Vechiul Testament, cât și în Apocalipsa și întreg Noul Testament.
Capitolul 58 din Isaia este cunoscut. Mă duc la finalul lui, unde Sabatul este promovat ca o desfătare (58:13,14). Cu ani în urmă se publica volumul Sabatul – de la frustrare la încântare (azi nu se mai tipărește…). De ce avem frustrări când discutăm despre Sabat? Cum ar putea fi o desfătare?
Atunci când am făcut ochi și am putut gândi cu mintea mea, recunosc, Sabatul îmi aducea o mare frustrare. Stai, nu din cauza regulilor, pentru că mie îmi plac regulile, ci din cauza unei lipse de exactitate în ce privește regulile de păzire a Sabatului. Mă întrebam cum de a putut Dumnezeu să dea o poruncă cu privire la cum trebuia jertfită o pasăre la templu, în cel mai mic detaliu, și a lăsat Sabatul, o chestiune atât de importantă, cu o libertate atât de largă. Auzi, „Sabatul va fi desfătarea ta”.
La vremea aia aș fi preferat o variantă fariseică de Sabat, mai sigură. Acesta, cred, a fost motivul pentru care mulți au inventat reguli pentru Sabat.
Acum, înțelegerea mea este că Dumnezeu a trasat câteva granițe majore pentru Sabat, dar, în mod intenționat, a lăsat ca Sabatul să fie descoperit de fiecare dintre noi printr-o relație personală cu Creatorul lui.
Sabatul este bucuria întâlnirii mele cu Creatorul meu și momentul meu de liniște, când las altceva deoparte, ca să pot, mai mult ca oricând altcândva, să mă gândesc la El.
10x – Întrebări la foc automat (preluate așa cum sunt scrise în Isaia)
„Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre” (1:11)?
Jertfa unui om nepocăit este fără efect, este un gest lipsit de substanță. Îți furi singur pălăria.
„Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut” (5:4)?
Nu-I vom putea reproșa nimic lui Dumnezeu și nici nu vom putea avea vreo scuză.
„Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi” (6:8)?
Lista celor care sunt căutați de Dumnezeu este deschisă: ești așteptat!
„Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii” (8:19)?
Deși pare logic răspunsul la o astfel de întrebare retorică, în realitate morții devin unealta perfectă a lui Satana și metoda perfectă de manipulare.
„«Unde sunt înțelepții tăi?» Să-ți facă descoperiri dumnezeiești…” (19:12).
Descoperirile dumnezeiești nu sunt un rod al inteligenței umane. Ele sunt un dar pentru care omul nu poate plăti.
„Străjerule, cât mai este din noapte” (21:11)?
Este întrebarea oricărui așteptător. Cât? Sper să fie cât mai puțin.
„Un glas zice: «Strigă!» – Și eu am răspuns: «Ce să strig?»” (40:6).
Să știi ce să spui și când să spui este dovada înțelepciunii. De la cine poți primi cel mai bun răspuns dacă nu de la Cel care este sursa înțelepciunii, Dumnezeu?
„Să mă închin înaintea unei bucăți de lemn” (44:19)?
Astăzi aș adăuga siliciul și litiul ca semne ale semeției și inteligenței supraomenești – AI.
„Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi” (58:5)?
Pe cine crezi că impresionezi? Îl dai pe spate pe Dumnezeu? Te înșeli!
„Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți” (64:5)?
Cu siguranță, mântuiți. Acesta a fost dintotdeauna scopul lucrărilor lui Dumnezeu.
Omul este în căutarea viitorului. „Te-ai obosit tot întrebând”, remarcă Domnul. Și-apoi, ironic, „să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple” (47:13). E clar vorba de horoscop, astrologie. Alții sunt mustrați: „Puneți o masă «Norocului» și umpleți un pahar în cinstea «Soartei»” (65:11). În final: „Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc…” (8:19). Cum putem ști viitorul pe calea dreaptă?
Cunoașterea viitorului a fost mereu o căutare a omului limitat, dornic să spargă această limitare și să dezlege misterele viitorului. Cei care au pretins că stăpâneau cunoștințele acestea au căutat să obțină putere și supunerea celorlalți muritori, care erau „în beznă”. Modul de lucru al lui Dumnezeu a fost și este diferit. El a făcut cunoscut viitorul prin oameni credincioși, ca să slujească pregătirii, încrederii și stabilizării credinței.
Nu în puține ocazii, Dumnezeu Însuși a prezentat viitorul. Însă oamenilor nu le-a convenit și au căutat alternative, creând prilejul perfect ca Satana să folosească astfel de ocazii pentru a-i înșela. În 2 Cronici 18 este prezentată istoria împăratului Iosafat, care voia să afle viitorul cu privire la un război. Împăratul Ahab avea și el proorocii lui, prin care „afla” viitorul și care îi profețiseră deja siguranța victoriei. Profetul Mica, proroc al Domnului, le-a prezentat un alt viitor, dar a fost pedepsit pentru că prorocea… de rău. Ceea ce contează este că deznodământul real a fost prezis de Dumnezeu.
De-a lungul timpului, oamenii au preferat înșelătoria fiindcă li se anunța un viitor care le convenea. În schimb, Dumnezeu a prezentat o perspectivă care, de cele mai multe ori, îi este neplăcută omului. Așa că omul preferă să fie mințit. Cât mai frumos, dacă se poate.
Pe drumul spre Emaus (Luca 24), Domnul Hristos le-a clarificat celor doi ucenici profeții cu privire la El. Nenumărate sunt din Isaia: nașterea din fecioară (7), Domnul păcii (9), Odrasla (11), Robul Domnului (53), piatra de poticnire (28)… Chiar prima Lui predică din Nazaret a fost bazată pe un text din Isaia (Luca 4:18; vezi Isaia 61:1-3). Ce profeție despre Domnul Isus ai descoperit pe drumul tău spre Emaus? (Ceva ce ai văzut cu alți ochi.)
Am crescut în mediul adventist și o bună parte a tinereții mele a fost marcată de religia părinților mei – mergeam la biserică și făceam ce făceau ei, dar nu pentru că eu înțelegeam sau credeam cu adevărat lucrurile acelea. La vârsta de paisprezece ani îmi făcusem prieteni care aveau cu totul alte principii. În scurt timp am ajuns în locuri nepotrivite și m-am implicat în activități la limita legalității. Totul s-a sfârșit la poliție, fiind un șoc pentru părinți.
Am reflectat mult atunci și a fost momentul în care am strigat la Dumnezeu și I-am cerut ajutorul. A fost momentul de întâlnire, momentul în care mi-am venit în fire (Luca 15:17), când L-am ales pe El, nu doar ca Dumnezeu al părinților mei, ci ca Dumnezeul meu personal.
Pe drumul meu spre Emaus, Domnul Hristos m-a întâlnit și m-a convins că are o variantă de viață mai bună pentru mine și că profeția venirii Lui, a doua oară, nu este doar o poveste, ci este ținta mea, visul meu și al familiei mele.
Fiecare avem versete preferate din Scriptură, probabil destul de multe chiar din cartea lui Isaia. Menționez unul, pe care îl știu de la prima mea citire a Scripturii. Eram în Liceul Militar (nu era o viață chiar ușoară) și mi-am scrijelit cu un briceag pe marginea băncii din clasă, ca să-l văd mereu, versetul 38:17. „Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea.” Am urât locul acela, dar am ieșit de acolo cititor de Biblie și cunoscător de Dumnezeu. Ce verset ai avea, la schimb, pentru propria ta experiență?
Versetul meu preferat din Isaia și motorul care m-a propulsat adeseori în multe proiecte și prin încercări de viață se află în Isaia 53:11 –
„Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora.”
În urmă cu ceva ani am lucrat cu mai mulți copii din mahalaua orașului Băilești… Îi învățam tenis de masă, le povesteam despre miracolele naturii și încercam să le deschid apetitul pentru o cunoaștere care era dincolo de universul lor îngust. După ani, într-o conjunctură, am primit telefon de la un tânăr. S-a prezentat, adică mi-a spus cine este și cine a fost, adăugând că-mi mulțumește pentru că, atunci, cu ani în urmă, am făcut ceva care i-a schimbat viața. Recunosc, m-am simțit înviorat.
Promisiunea aceasta, că ceea ce faci se va întoarce înapoi, cumva, cândva, și că nu va veni cu mâna goală, este ca o înviorare care te ajută să te avânți mai departe cu forțe proaspete.
Vă mulțumim pentru împreuna-călătorie pe „Drumul spre Emaus”. Eroii Bibliei, pe care i-am însoțit în ultimele luni trecând prin secole de încercări, se vor întoarce acum din robia babiloniană, prin eliberarea hotărâtă de împăratul Cirus. Le vom fi alături în reconstrucția Ierusalimului, citind cărțile-pereche Ezra și Neemia. Ne revedem aici, vinerea viitoare, pentru un dialog cu pastorul Valeriu Petrescu.
„Biblia, într-un an” este un proiect original © 2023 Drumul spre Emaus.
Pagina dedicată acestui proiect include articole referitoare la ideea, motivația și planul de citire a Bibliei, toate interviurile la zi, două rapoarte trimestriale și două emisiuni TV dedicate proiectului.
Vă mulțumim!
Apreciez foarte mult intalnirea cu Cosmin pe drumul spre Emaus! Cu multi ani in urma, cand Cosmin era student la Teologie la Universitatea Adventus iar eu profesor acolo la Asistenta Sociala, unde era studenta sotia lui. In acei ani, Cosmin a fost “ depanatorul” amabil si priceput , care ma scotea mereu din incurcatura cand aveam probleme cu computerul . Multumesc draga Cosmin ! Raspunsurile lui la intrebari (iscusit formulate , ca de obicei) au dovedit o buna cunoastere a Bibliei si o traire potrivit principiilor ei, sub calauzirea lui Dumnezeu.
Este foarte greu sa te desparti de vechea cale si sa renunti la a scoate versete din Isaia care in context au cu totul o alta insemnatate. Pentru a mine a fost revelatoare metafora ingerului decazut pentru conducatorul Babilonului, recunoasterea unui Dumnezeu mare a carui tron este cerul si pamantul odihna picioareleor Lui (chiar daca tarana nu ocupa o treime din pamant) si promisiunea pentru poporul Israel a unui ”cer nou” si ”pamant nou” acolo unde suta de ani reprezinta o virtute.
Singura bucata care isi cere sensul ei fara vreo interpretare este Isaia 53 care sincer sa fiu pare rupta de restul cartii ca si cum ar fi fost adaugata ulterior.
Ma gandesc totusi ca anumite convingeri religioase din prezent sa nu influenteze si perspectiva despre cum vedem istoria. Daca ”rupem” din Isaia nu avem nici o limita din a ”rupe” si din Martin Luther ignorand ca in context lucrurile pot avea alt sens.
Si doua intrebari am pentru autorul interviului, legile lui Moise sunt legile lui Dumnezeu? si care este nivelul determinismului lui Dumnezeu prin perspectiva atotstiintei Lui coroborat cu posibilitatea data omului de a alege?
Mergem mai departe. Am bifat si aceasta borna. Mult succes