Eu am “ descoperit “ săptămâna asta capitolul Filipeni. Pentru mine a fost o săptămâna plină de pace, liniste și de învățăminte. Speranța și iubirea răzbește din acest capitol , chiar dacă ești închis poți sa vezi lumina de la capătul tunelului cum zic oamenii! Sa simțiți dragostea fraților chiar dacă sunt la distanta . Și ultimul lucru sa avem grija de cei care sunt misionari și lucrează in ogorul lui Dumnezeu vestind Evanghelia. Mulțumesc mult pentru ideea avuta cu citirea in acest mod.
Mulțumim frumos pentru reacție. Săptămâna asta vom înregistra o emisiune la Speranța TV despre proiectul „Biblia, într-un an”, și astfel de reacții sunt excelente. Mulțumim.
Dupa un maraton de citit intens, Filipeni a fost o carte cam scurta pentru o saptamana. Ii inteleg zbuciumul lui Pavel din 1:20-25. Sunt ocazii in viata cand ne dorim sa murim de atata suferinta interioara si totusi nimic nu se intampla si trebuie sa mergi mai departe. Este groaznic!
Mi-ar fi placut in articol un accent mai mare pe "sa priveasca pe altul mai presus de el insusi". Unde este limita? Si cum o gestionam?
Maratonul este citirea Bibliei într-un an. Ca la orice program de antrenament, unele sunt curse lungi, altele scurte, pentru dezvoltarea diferitelor grupe de mușchi :) și mai ales pentru descoperirea lucrurilor din mintea noastră. Filipenii au avut parte de o epistolă scurtă, într-adevăr, dar plină de... adevăruri. Merită reluată de n ori. Și, da, urmează Ezechiel, de vreo 12 ori mai mare :)
Pentru cititorul în limba engleză sugerez articolul „Stages of Faith” care vorbește despre etapele vieții de credință. În etapa finală ajungi să dai totul pentru Dumnezeu și pentru semeni. Acolo era Pavel. Vom ajunge și noi acolo... https://adventistdiscoverycentre.org/stages-of-faith/
Eu am “ descoperit “ săptămâna asta capitolul Filipeni. Pentru mine a fost o săptămâna plină de pace, liniste și de învățăminte. Speranța și iubirea răzbește din acest capitol , chiar dacă ești închis poți sa vezi lumina de la capătul tunelului cum zic oamenii! Sa simțiți dragostea fraților chiar dacă sunt la distanta . Și ultimul lucru sa avem grija de cei care sunt misionari și lucrează in ogorul lui Dumnezeu vestind Evanghelia. Mulțumesc mult pentru ideea avuta cu citirea in acest mod.
Mulțumim frumos pentru reacție. Săptămâna asta vom înregistra o emisiune la Speranța TV despre proiectul „Biblia, într-un an”, și astfel de reacții sunt excelente. Mulțumim.
Dupa un maraton de citit intens, Filipeni a fost o carte cam scurta pentru o saptamana. Ii inteleg zbuciumul lui Pavel din 1:20-25. Sunt ocazii in viata cand ne dorim sa murim de atata suferinta interioara si totusi nimic nu se intampla si trebuie sa mergi mai departe. Este groaznic!
Mi-ar fi placut in articol un accent mai mare pe "sa priveasca pe altul mai presus de el insusi". Unde este limita? Si cum o gestionam?
Maratonul este citirea Bibliei într-un an. Ca la orice program de antrenament, unele sunt curse lungi, altele scurte, pentru dezvoltarea diferitelor grupe de mușchi :) și mai ales pentru descoperirea lucrurilor din mintea noastră. Filipenii au avut parte de o epistolă scurtă, într-adevăr, dar plină de... adevăruri. Merită reluată de n ori. Și, da, urmează Ezechiel, de vreo 12 ori mai mare :)
Pentru cititorul în limba engleză sugerez articolul „Stages of Faith” care vorbește despre etapele vieții de credință. În etapa finală ajungi să dai totul pentru Dumnezeu și pentru semeni. Acolo era Pavel. Vom ajunge și noi acolo... https://adventistdiscoverycentre.org/stages-of-faith/