Estera – orfana evreică ajunsă Miss Medo-Persia

Femeia care are curaj să fie femeie între bărbați.

Luna martie este luna femeilor. Am ales să citim cartea Estera, al cărei personaj principal este o femeie. Și am invitat o femeie să vorbească despre istoria aceasta. Cine este Ioana Dumitrescu, prima invitată în proiectul „Biblia, într-un an”?

Cuvintele sunt pasiunea mea. Scriu poezie și proză și, de câțiva ani, scriu și traduc versuri pentru muzică. Am învățat despre magia cuvintelor la Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Sunt profesoară de română și de engleză.

De 16 ani stau în spatele catedrei și, uneori, tare mi-aș dori să stau în bancă. De aproape 10 ani predau la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” din București, unde am avut ocazia să-mi (re)trăiesc anii de liceu alături de prima mea generație ca dirigintă.

Ioana Dumitrescu, diriginta unor (acum) oameni mari.

Mă străduiesc (deși nu-mi iese mereu) să-i înțeleg pe adolescenți și să le fiu alături în cea mai dificilă perioadă a vieții lor. Cei care îmi rămân aproape și după anii de liceu îmi arată că investiția de suflet a meritat.

Cartea Estera este cunoscută oricărui cititor, fiind o poveste țesută pe motivul binelui care învinge răul. În Imperiul Medo-Persan, o orfană evreică ajunge împărăteasă, salvându-și poporul, in extremis, de la un genocid.

---

Intrarea Esterei pe scena centrală a unui imperiu are loc prin „pas”-ul pe care îl face împărăteasa Vasti. La un ospăț imperial, aceasta refuză să dea curs cererii împăratului de a poza pentru invitați. Sec, stă scris că împărăteasa Vasti „n-a vrut” (1:12). Împăratul le cere sfatul înțelepților, care se tem de un efect de domino (1:18), în care bărbații vor fi desconsiderați de soțiile lor. Vrednicia de împărăteasă i se va da alteia, „mai bună” (1:19). Ce a fost acolo: dispreț față de împărat, abuz din partea „stăpânului casei”? Cum să o privim pe Vasti?

Textul nu ne dă prea multe informații la o citire fugară. Dar, dacă ne uităm cu atenție, în 1:4, vedem că împăratul le-a arătat invitaților săi tot ce avea timp de o sută optzeci de zile. Mi-e tare greu să cred că timp de jumătate de an n-a existat nicio ocazie oficială în care toți să o fi văzut pe împărăteasa Vasti cel puțin o dată.

Faptul că Vasti e chemată la un ospăț unde sunt doar bărbați, după ce cursese vinul din belșug, o pune în rândul celorlalte bogății cu care împăratul voia să se laude. Trebuie să avertizăm cititorul că va avea de-a face în carte cu un împărat ale cărui decizii sunt luate „la cald”, sub aburii alcoolului. Se menționează de mai multe ori mânia împăratului (2:1; 7:7,10), care trebuie potolită.

Cred că Vasti a arătat demnitate și curaj prin refuzul ei. O rebelă în cel mai bun sens al cuvântului, care nu s-a lăsat tratată ca obiect – fie el și obiect de preț. 

---

La început, urmând sfaturile mentorului ei, Mardoheu, Estera e discretă cu privire la neamul ei (identitate națională, religie, cultură, obiceiuri – 2:10). Cum e mai bine, să spui ce ești („adventist”, „credincios”, „adept al…”) sau să taci până la un moment oportun sau… o criză?

Discreția Esterei a fost esențială pentru supraviețuirea ei în condițiile date. Însă ceva din comportamentul său trebuie să le fi spus tuturor că era diferită. Faptul că slujnicele i s-au alăturat în post (4:16) demonstrează că viața ei nu le era necunoscută apropiaților. 

Cred că poți spune ce/cine ești și fără cuvinte. Poate chiar mai bine și mai tare. Prea suntem obișnuiți să dăm răspunsuri standard. „Cine sunt adventiștii?” „Ăia cu sâmbăta, care nu mănâncă porc.” Slab profil... Departe de ceea ce zice Biblia că ar trebui să fim (Ioan 13:35; Apocalipsa 12:17).

Pe de altă parte, dacă rămâi în anonimat complet până în momentul crizei, nu vei avea nicio autoritate atunci. Estera impresionase deja printr-o mărturie tăcută. Când a decis să vorbească, toți au ascultat, iar cuvântul ei a avut greutate. Secretul stă în echilibru.

Estera „capătă trecere” în diferite etape. Dovedește „supușenie” la fiecare pas (de la preselecție până la intrarea la împărat), dar parcă unii pași sunt la limită. Nu toate pozițiile luate îmi par... curate. Azi le-am zice „compromisuri”. Care-i opinia ta?

Un aspect interesant al cărții este tocmai ambiguitatea morală a personajelor în situații sau practici la limită (ori dincolo de ea): citim de băutură, sex, crimă… Dacă vorbim de legile date evreilor, găsim și alte încălcări. Estera se căsătorește cu unul dintre neamuri. Ospățurile au sigur și mâncăruri necurate. Însă nu despre asta e vorba.

Estera e, după toate regulile literare, un personaj romantic – unul excepțional, pus în situații excepționale. Estera e o excepție și, dincolo de litera legii, ea respectă spiritul ei (vezi 1 Samuel 21:1-10 și Marcu 2:23-28).

Mardoheu și Estera nu sunt prezentați ca etaloane morale absolute, ci ca modele de încredere în Dumnezeu când vremurile sunt dificile – postiți și rugați-vă când vă confruntați cu o problemă, având încredere că Dumnezeu va răspunde.

Acesta e accentul cărții pe care nu trebuie să îl pierdem din vedere.

După înălțarea Esterei, se ridică un alt personaj, Haman, care capătă și el cinste. Buba apare când Mardoheu dă semne de… vasti-ism (3:2), situându-se la polul opus față de toți cei ce i se închinau omului Haman. Mardoheu spune că este iudeu (3:4), ca idee că nu e moft, nici dispreț față de autoritate, ci credincioșie față de o putere mai înaltă. E același Mardoheu care o sfătuise pe Estera să nu-și spună nașterea?

Exact același.

Întrebarea ta îmi amintește de două versete din Proverbele 26: răspunde-i și nu îi răspunde nebunului. Cum le împaci? Răspunsul e: cum face Mardoheu. Sau, dacă vrei, cum zice Isus în Matei 10:16: înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Mardoheu e un mentor excelent, iar Estera, un discipol pe măsură. 

Cred că aici e un mesaj important despre înțelepciunea de a ști când să vorbești și când să păstrezi tăcerea. Cartea descrie multe situații care cer o abordare plină de tact.

---

Criza se intensifică – Haman vrea uciderea tuturor evreilor. Simt că în 4:13,14 e punctul de balans. Ori-ori. Mardoheu îi cere Esterei să spună cine este. E prea târziu? Sau... „pentru o vreme ca aceasta”?

Într-adevăr, acelea sunt versetele-cheie ale cărții. Estera e un diplomat, chiar dacă nu-și conștientizează imediat misiunea. Mardoheu o ghidează pas cu pas. Momentul ales de el pentru ca ea să-și descopere identitatea e perfect: nici prea devreme, nici prea târziu. Estera e o împărăteasă evreică într-o țară străină. Naționalitatea ei e dezvăluită exact când poporul evreu e pe cale de a fi exterminat.

Se spune că informația e putere. Aș spune că a cunoaște vremea potrivită e adevărata putere și de aceea li se dă oamenilor foarte rar (Faptele apostolilor 1:7; Matei 13:32). Totuși, „Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). 

Dacă ești aproape de Dumnezeu, știi când ești chemat „pentru o vreme ca aceasta” și atunci ai confirmarea că ți-ai îndeplinit misiunea.

---

Mustrată de Mardoheu, care-i cere să lase protocolul deoparte, Estera ia hotărârea și face pasul: „Voi intra la împărat, în ciuda legii” și cu orice preț (4:16). Fă-ne un profil de eroină!

Eroină e femeia care știe că nu poate reuși singură și cere ajutorul (întâi, lui Dumnezeu și, apoi, oamenilor dragi). Ea poate fi timidă și curajoasă în același timp.

Eroină nu e femeia si(n)gură și independentă, care crede în ea însăși deoarece a participat la cursuri de dezvoltare personală, ci aceea care știe că adevărata putere stă în feminitatea ei, iar pentru asta nu trebuie să fie „bărbată”, ci feminină și grațioasă.

E femeia care are curaj să fie femeie între bărbați. E cea care are trecere în fața tuturor (nu doar a bărbaților – 2:15) și care impresionează prin autenticitate.

Multe fetițe visează să fie ca Estera, dar, când privești mai atent, n-o mai invidiezi atât de tare pe tânăra forțată să renunțe la visuri pentru a deveni una dintre concubinele regelui (în cazul în care nu ar fi ales-o, Estera rămânea o țiitoare în haremul lui Ahașveroș – 2:14).

Dacă adunăm datele, ne iese o ecuație foarte complicată: o tânără timidă, pregătindu-se pentru prima ei experiență cu un bărbat, iar acesta nu e bărbatul pe care îl iubește, ci regele cu drept de viață și de moarte asupra ei. Ba trebuie să-l mai și impresioneze suficient cât să o aleagă, dintre toate, pe ea. E multă presiune pe Estera... Nu sună deloc a Disney. Nu ți-ai dori o astfel de primă experiență. 

Ni se spune că împăratul a iubit-o pe Estera, dar nu ni se spune nimic despre ce a simțit ea. Ba, mai mult, Estera nu putea spera la o relație exclusivă cu el și nici la o dragoste adevărată (dovadă faptul că îi spune lui Mardoheu: „N-am fost chemată la împărat de treizeci de zile” – 4:11). O eroină se identifică cu aceia pe care îi reprezintă și înțelege că va avea succes doar dacă cei din spatele ei vor fi bine. Luptă pentru ei și merge până la capăt.

---

Ești Haman. Inima-ți cântă de bucurie că ești apreciat de împărat, ești unicul chemat la ospăț de împărăteasă, și totuși inima-ți e mâhnită din pricina nesupunerii lui Mardoheu (5:12,13). Cum ar fi să afli că cei doi sunt iudei, că au aceeași credință, ba sunt chiar veri?

Ar însemna că am pierdut totul: prestigiu, faimă, poate chiar viața. Ar însemna că sunt condus de niște sclavi și că realitatea mea e cu susul în jos. 

Capitolul 6 e capitolul-pivot al întregii cărți. De la insomnia împăratului la episodul citit din cartea cronicilor și delegarea lui Haman să-l cinstească tocmai pe cel pe care plănuia să-l ucidă, cursul evenimentelor se schimbă dramatic. Haman trebuie să fi avut presimțiri sumbre. Cred că a trăit coșmarul vieții lui când Estera și-a dezvăluit originea. Nu degeaba scrie că „a rămas îngrozit” (7:6). 

Să te trezești că lupți împotriva împăratului e cel mai grav lucru care ți se poate întâmpla. La fel va fi și la finalul lumii, când unii se vor trezi că Împăratul nu-i cunoaște (Matei 7:21-23).

10x. Știi deja modelul, 10 întrebări la foc automat:

1. „Pe cine altul” ar putea cinsti împăratul (6:6)? 

   Pe cel pe care tu vrei să-l omori (vezi Luca 9:54).

2. Ce se alege de oamenii care se lasă „biruiți de o supărare” (2:21)? 

   Vor fi spânzurați de ea.

3. Mardoheu îi zice Esterei că, dacă nu se implică, ajutorul va veni din altă parte (4:14). De unde ar fi putut veni?

   Nu știu. „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu” (Luca 18:27).

4. Spânzurătoarea pregătită pentru Mardoheu e mai sus ca un bloc de 10 etaje (5:14). Nu ajungea una cu un cap mai înaltă?

   Lui Satana îi plac înălțimile – vârful norilor, muntele adunării dumnezeilor, streașina templului. Trăiește cu nostalgia a ceea ce a pierdut.

5. Și împărații au insomnii (6:1)?

   Mai ales ei. Când dorm, au vise ciudate (faraonul lui Iosif, Nebucadnețar). Nu e o „afacere” să fii împărat. 

6. Cum adică… fapte bune, uitate în Cartea Aducerilor-aminte (6:1,2)?

   Oamenii uită. E și asta o binecuvântare. E bine că El știe faptele și... răsplătește (Apocalipsa 2:23).

7. Care ar fi fost „pierderea făcută împăratului” prin uciderea evreilor (7:4)?

   O împărăteasă, un viitor prim-ministru, un popor care îmbogățea peisajul cultural și etnic al imperiului. 

8. Ce s-ar putea scrie azi „în folosul iudeilor” (8:8)?

   Mai sunt locuri în lume unde s-ar putea scrie libertate nu doar pentru iudei, ci pentru toți. Mulțumim că noi avem libertate. 

9. Este acesta profilul rămășiței – un popor „deosebit” (3:8)?

   Da, dar nu doar de dragul de a fi diferit. Ci, la fel ca Daniel care, după decret, făcea ca „și mai înainte” (Daniel 6:10).

10. Când e răsplătită o faptă bună (6:1,2,11,12)?

    Când Dumnezeu îți întinde masa în fața potrivnicilor. Numai El poate s-o întindă.

Răsturnarea de situație e laitmotivul cărții – „s-a întâmplat tocmai, dimpotrivă” (9:1). Estera e orfană și ajunge împărăteasă; Mardoheu e în sac și cenușă și ajunge la dreapta împăratului; Haman e spânzurat în locul lui Mardoheu; evreii sunt amenințați și biruiesc. E un predictibil scenariu de… binele învinge întotdeauna? Ce faci când nu sunt semne de așa ceva?

Scenariul acesta e total pe dos față de lumea noastră, același cu cel despre care se vorbește în evanghelii și epistole: „cei din urmă vor fi cei dintâi” (Matei 20:16; 1 Corinteni 1:27). E rezultatul luptei unui Dumnezeu suficient de încăpățânat ca să-Și salveze copiii. La fel se întâmplă și cu Moise, Iov, Iosif, David sau Daniel. Nu pentru că lui Dumnezeu I-ar plăcea răsturnarea de situație, ci fiindcă așa e nevoit să lucreze. Scenariul inițial era altul, dar vrăjmașul l-a rescris. Totuși, Dumnezeu rămâne autorul piesei.

E greu pentru actori. Ei nu știu cum se încheie piesa și trebuie să creadă în Scenarist. Cel mai frumos e că Scenaristul a coborât pe scenă și joacă printre ei rolul vieții Sale.

Mardoheu e un necunoscut, dar ajunge la fel de puternic ca Iosif sau ca Daniel, omul de încredere al împăratului (10:3). Pe piatra lui funerară ar putea sta scris textul din 10:3 – „A căutat binele poporului său și a vorbit pentru fericirea întregului său neam.” Cum ar arăta un Mardoheu azi? 

Mi-aș dori să-l văd pe Mardoheu prim-ministru azi. Îmi lipsește. Îl mai văd pe ici-colo, luând decizii dificile din postura unui conducător de comunitate, a unui lider de tineret, a unuia care „se bate” cu sistemul, dar nu a ajuns încă prim-ministru.

Biblia menționează ideea că nu putem trăi singuri, că suntem parte a unui întreg. Liderul adevărat caută binele poporului. E Iosif care își iartă frații, Moise care mijlocește pentru israeliți... Liderul nu e un vârf singuratic, ci o persoană care se identifică puternic cu aceia pe care îi reprezintă. 

---

S-a spus că Dumnezeu lipsește din cartea Estera. Ce substrat religios surprinzi în carte, care să compenseze lipsa menționată? Unde e Dumnezeu în istoria asta?

Dumnezeu nu e menționat deoarece invitația cărții este să privim la ce face Dumnezeu. Cuvântul-cheie e „providență” și cea mai importantă lecție e că Dumnezeu lucrează pentru ai Lui din spatele scenei. El ține-n palme timpul și conduce evenimentele chiar în situații imposibile.

În cartea Estera sunt multe decizii luate de oameni în urma a ceea ce le spun alți oameni. Cuvintele au putere și urechile în care sunt rostite contează. Uneori nici nu ne dăm seama de reverberațiile pe care le pot avea. Prejudecățile cresc din semințele suspiciunii. Cei diferiți sunt considerați periculoși (3:8), deci trebuie să moară (3:9). Așa operează Haman pentru că așa operează răul.

Totuși, peste toate intrigile acestea, Dumnezeu Își aduce planul la îndeplinire. Chiar când pare absent, când Israel e în exil și face compromisuri morale, Dumnezeu Își ține promisiunile.

Cartea Estera seamănă cu Exodul și cu istoria mântuirii. În toate e vorba de o persecuție care amenință cu distrugerea. În toate, Dumnezeu trimite un eliberator și toate se încheie cu o masă de sărbătoare care marchează eliberarea.

Da, Dumnezeu nu e nici măcar menționat în carte. Seamănă cu zilele noastre. Nu e un scenariu de poveste. E realitatea pe care o trăim.

Cheia e să recunoaștem că suntem aici pentru o vreme ca aceasta, să căutăm binele poporului și să vorbim pentru fericirea întregului neam.

Dumnezeu n-a plecat din poveste. El este, de fapt, povestea.

Ca de fiecare dată, sperăm că și acest interviu v-a inspirat pentru a reciti o carte biblică, cu alți ochi. Vă mulțumim pentru împreuna-călătorie pe Drumul spre Emaus.

Săptămâna viitoare citim cartea profetului Osea și o vom comenta alături de pastorul Adrian Neagu. Până atunci, spor la citit și la distribuit.