Cântarea cântărilor (interzisă minorilor?)
Cântarea cântărilor (interzisă minorilor?)
Superlativul iubirii și al fidelității într-un context unde există mii de alte posibilități
În cadrul proiectului „Biblia, într-un an”, avem ocazia de a aborda o carte ce nu prinde topurile. Deși cu titlu de superlativ, rareori e discutată. Ca atare, invitatul meu pentru acest dialog a fost ales pe sprânceană. Costel Abrudan este specializat în… Dar mai bine să îl las pe el să zică:
Am fost întotdeauna pasionat de cercetare. Împrejurările vieții au făcut, până la urmă, să-mi orientez pasiunea aceasta către relația de cuplu și familie deoarece am văzut o mare nevoie de educație și de consiliere în această arie. Trăiesc de 8 ani în Mexic, iar soția este profesoară de psihologie la Universitatea din Montemorelos. Din combinația aceasta – un pastor și o psihologă – s-a născut Școala pentru Cuplu și Familie.
Prin cursurile pe care le dezvoltăm ajutăm cuplurile să se conecteze mai profund cu Dumnezeu, să redescopere iubirea și să crească satisfacția conjugală pentru a evita rutina, indiferența, separarea, infidelitatea și divorțul. Lucrez și mă specializez în mod continuu ca educator și terapeut în relațiile de cuplu și familie, iar misiunea noastră este să ajutăm la reconstruirea imaginii lui Dumnezeu în cuplurile și familiile din biserică și din afara ei.
Spun cinstit, de la bun început. Cântarea cântărilor mi-a părut greoaie în sensul identificării personajelor. Când vorbește el? Când răspunde ea? Când e un cor de fete în spate? Lipsa ghilimelelor, uneori, a unor linii de dialog sau a unor spații/paragrafe…, alteori, îmi pare un deserviciu editorial – vezi primele 4 versete. Abia ascultată, iar asta în versiunea Word of Promise, am prins-o frumos. Am intrat în lumea lor. Fă-ne o prezentare introductivă a cărții acesteia!
În zilele noastre se vorbește mult despre impactul inteligenței emoționale asupra relațiilor. Consider că a studia Cântarea cântărilor cu multă atenție pentru a stabili când vorbește fiecare personaj și ce fel de emoții și de sentimente transmite fiecare, la rândul său, este unul dintre cele mai bune exerciții pentru dezvoltarea acestui tip de inteligență. Cine știe dacă nu cumva Dumnezeu a avut în atenție inclusiv aspectul acesta când a lăsat textul fără identificarea modulelor respective. Le propun cititorilor noștri să facă acest tip de exercițiu înainte de a citi versiuni ale Bibliei în care detaliile menționate de tine sunt bine delimitate.
Cântarea cântărilor este un poem al iubirii scris de Solomon în prima parte a domniei lui. Pentru multă vreme, cartea a avut parte doar de o interpretare alegorică, expresiile erotice fiind considerate o „pleavă” care trebuie înlăturată pentru a ajunge la „miez”, adică simbolul relației dintre Hristos și biserica Sa. Jean Calvin a fost printre primii care s-a distanțat de interpretarea alegorică și a insistat asupra faptului că această carte ar trebui interpretată ca o cântare a dragostei umane.
Cartea cuprinde o varietate de comparații și de metafore cu specific erotic, iar acestea au pus în discuție canonicitatea ei, alături de lipsa de semnificații religioase directe și de absența numelui lui Dumnezeu. Deși întregul poem prezintă, aparent, numai o poveste de dragoste între Solomon și o fată simplă de la țară, cu care regele s-a căsătorit doar din iubire, relația lor servește și ca simbol al iubirii dintre Hristos și biserica Lui.
Care e „the love story” din Cântarea cântărilor?
Cartea ar putea fi structurată în trei părți:
curtenia (1:2–3:5);
procesiunea nupțială și căsătoria (3:6–5:1);
viața de dragoste de după căsătorie (5:2–8:14).
Un cuplu fericit are o istorie frumoasă în trecut, surprize în prezent și obiective pentru viitor. Toate acestea se regăsesc în frumoasa poveste de dragoste din Cântarea cântărilor.
Găsim multe comparații ciudate pentru ochiul nostru instagramic, cu animale precum: puiul de cerb, căprioara, porumbița sau chiar iapa lui Faraon (1:9); cu plante precum: crinul, mărul, strugurele, mănunchiul de mir sau cedrul. Dacă îi spunem azi cuiva că este ca „un crin în mijlocul spinilor” (2:2), spinii s-ar putea simți ofensați. Crinul (ea) mai vrea un silicon, cedrul (el) mai adaugă un steroid.
Omul secolului XXI ar putea să zâmbească atunci când citește unele comparații și metafore, însă, pentru societatea agricolă din vremea respectivă, acestea erau elemente de marcă.
Azi, spre exemplu, „iapa lui Faraon” ar fi echivalentul unui Rolls-Royce sau al Air Force 1.
Elementele din natură își păstrează semnificația și pentru generațiile de azi, chiar dacă am crescut și trăim într-o cultură marcată de industrie și de informație digitalizată.
Cântarea cântărilor are o componentă erotică proeminentă, dar să știi că nu lipsesc elementele referitoare la caracterul și la personalitatea celor doi îndrăgostiți. Cartea are un mesaj atât de senzual, încât copiii evrei nu au voie să o citească până nu devin adulți! Majoritatea creștinilor conservatori de azi nici nu-și dau seama că există o carte atât de explicită în stranele sau pe băncile bisericii. Totuși, crinul (ea) și cedrul (el) transmit în primul rând aspecte legate de caracterul și de personalitatea iubitei și a iubitului.
Cât despre spini…, n-au de ce să se simtă ofensați. Dialogul este privat, între Solomon și iubita lui.
Am fost uimit de o serie de superlative. Știm cu toții că, în limbajul dragostei, metafora joacă un rol important. Nu contabilizezi, ci exagerezi fără vină, de drag. Alege una dintre descrierile de mai jos și spune-ne cum a fost atunci și cum am aplica azi.
1:8 – „cea mai frumoasă dintre femei”
4:7 – „ești frumoasă de tot”, „n-ai niciun cusur”
5:16 – „toată ființa lui este plină de farmec”
6:10 – „frumoasă ca Luna, curată ca Soarele”
„Cea mai frumoasă dintre femei”, astăzi „Miss Univers”... Sunt relații de cuplu în care ea rămâne pentru totdeauna „cea mai frumoasă dintre femei”, iar el are pentru totdeauna „toată ființa plină de farmec”. Principiul lui Pareto funcționează și în cadrul relațiilor – când ești îndrăgostit, 20% din calitățile partenerului produc 80% din percepțiile relației.
În Cântarea cântărilor nu există niciun defect, nicio critică – sunt admirate și apreciate la nivel de 100% calitățile de caracter, de personalitate, calitățile fizice și cele estetice ale iubitei și ale iubitului. Problemele apar atunci când starea de „îndrăgostit” se termină (după aproximativ 1–3 ani).
Mai târziu, principiul lui Pareto acționează în formă negativă: 20% din defectele partenerului se amplifică la nivel de 80% în relație, iar percepțiile se exagerează în formă negativă. Implor cititorii să nu se înșele de două ori – ajunge o singură dată, la început – și zic: Încetați să vă mai concentrați pe defectele partenerului!
Există cel puțin trei principii care dezvoltă iubirea în relația de cuplu și care sunt foarte bine evidențiate în Cântarea cântărilor: admirația, anticiparea și aventura.
În capitolul 5 este o rupere de ritm. De ce a plecat iubitul? De ce nu a reacționat ea mai repede?
Aici pare să fie vorba despre un vis în care se proiectează teama de a-și pierde iubitul (5:2), totuși are o anumită semnificație în relații. Nicio relație, oricât de extraordinară ar fi, nu este lipsită de anumite frustrări. Iubitul a plecat din cauză că ea a întârziat să-i răspundă.
Când ești îndrăgostit, ai creierul „inflamat” de dopamină, serotonină, ocitocină etc., iar atunci când creierul revine la normal…, partenerii întârzie, nu mai răspund la fel ca la început. Starea de îndrăgostit durează între 1 și 3 ani, cum spuneam, însă, dacă ai ales bine, romantismul durează toată viața.
Zece întrebări la foc automat...
Sulamita e negresă (1:5) sau libaneză (4:8)?
Nu contează culoarea. Important este să nu fii rasist, misogin sau feminist.
Solomon avea părul lung? Cârlionți și plete „ca niște valuri” (5:11)?
Posibil, însă metafora exprimă admirația.
Cine sunt „vulpile” (2:15)?
Traumele din trecut, de care trebuie să ne vindecăm.
Și vulpile cele mici?
Obiceiurile sau cuvintele care dăunează stimei de sine.
Cum traduci azi „pare un tânăr ales, ca cedrii” (5:15)?
Inteligent și de caracter.
Dar pe asta: „cumplită ca niște oști sub steagurile lor” (6:4,10)?
Femeie cu personalitate, de care uneori ți se face frică.
„Iubito”, „soro”, „mireaso” (4:7,9,10)... Sunt frați, ca Avraam și Sara?
Nuanțe populare, cum ar fi în română „bădiță”.
Este aici relația între Biserică și Domnul Hristos, cum spune tradiția?
Interpretarea alegorică a permis accesul cărții în canonul biblic. Interpretarea literală ne învață cum să ne iubim partenerul.
Despre virginitate vorbește aici – „grădină închisă”, „izvor închis”, „fântână pecetluită” (4:12) și „eu intru în grădina mea” (5:1)?
Virginitate completă – minte, spirit, emoții, trup.
Ce-i aia „via frumuseții” (1:6, 8:12)?
Persoana ca întreg, fiindcă frumusețea are multe valențe: fizică, estetică, emoțională, intelectuală, socială, valori, caracter, personalitate etc.
Un laitmotiv al cărții, venind dinspre tânăra Sulamita, este: „nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea” (2:7; 3:5; 8:4). Doarme dragostea? De unde vine când vine? Cine dă ora exactă a venirii dragostei?
Când ne referim la principiile biblice ale sexualității, unul dintre acestea este „plăcerea ca rezultat”, aflat într-un contrast puternic cu ceea ce promovează revoluția sexuală de astăzi: „plăcerea ca obiectiv”.
În paradigma biblică – „plăcerea ca rezultat” –, el și ea „sunt una” în toate aspectele vieții, ceea ce produce fericire. Iar nivelul cel mai intim de „a fi una” este cel al dragostei sexuale, care produce plăcerea. Relația sexuală trebuie văzută în primul rând ca o manifestare a iubirii față de partener – atunci, dragostea „vine ea” singură ca rezultat ce încununează fericirea și armonia celor doi.
În paradigma lumii – „plăcerea ca obiectiv” –, prin căutarea obsesivă a plăcerii se pierde fericirea. Societatea hedonistă în care trăim caută obsesiv plăcerea, cu prețul fericirii.
Da, dragostea sexuală doarme până când își găsește cadrul adecvat: căsătoria. Dragostea sexuală vine de la Dumnezeu, este creația și darul lui Dumnezeu exclusiv pentru căsătorie.
Când vine? „Toate își au vremea lor” (Eclesiastul 3:1). Ora exactă a ei este dată de împlinirea condițiilor necesare. Însă – atenție! –, împlinirea acestor condiții este responsabilitatea omului, nu a lui Dumnezeu. De aceea avem mare nevoie de educație și consiliere în domeniul acesta.
În 6:8 am găsit ceva mai greu de digerat! Solomon avea deja 60 de împărătese, 80 de țiitoare, fete fără număr… „Dar numai una singură este…” (6:9). Mâine nu va deveni ea a șaizeci/optzeci și una?
În textul ebraic, mirele nu spune „am X femei”, ci „sunt (există) X femei...” – probabil că deja se prefigurau la orizont alianțele politice de mai târziu. Cu alte cuvinte, Solomon spune: „Am atâtea opțiuni pentru a alege, fete de împărați cu țiitoarele lor și multe alte fete frumoase, fiice de nobili, însă oricâte femei ar fi în preajma mea, indiferent de statutul lor, iubita mea este pentru mine superlativul feminității și unicitatea dragostei.”
Solomon a fost monogam cel puțin în primii 20 de ani ai domniei sale. El a avut două părți bune în domnia lui: începutul, când a scris Cartea cântărilor și Proverbele, și sfârșitul, când s-a întors la Dumnezeu, scriind Eclesiastul.
Cântarea cântărilor exprimă superlativul iubirii și al fidelității într-un context unde există mii de alte posibilități.
Faptul că, mai târziu, Solomon a căzut în capcana alianțelor politice și a avut o mulțime de femei nu anulează realitatea perioadei în care a experimentat o iubire adevărată, pură, ideală.
„Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu” (6:3). Creștinul va accentua monogamia, fidelitatea, dăruirea totală, credincioșia până la moarte. Omul de pe stradă va zice: „Prostii! Aventură de-o noapte, o iubire de-o vară...” Zi-ne despre iertare când se calcă strâmb!
Infidelitatea este veninul care produce cea mai mare toxicitate într-o relație. Relația de cuplu și familia reprezintă o imagine a lui Dumnezeu. Prima menire a sexualității este manifestarea iubirii, nu procrearea (aceasta din urmă este produsul secundar, care vine din manifestarea iubirii). Satana a scos sexul din cadrul căsătoriei prin paradigma „plăcerea ca obiectiv” tocmai pentru a distruge „chipul lui Dumnezeu” (Imago Dei). Lucrul acesta se poate observa în statisticile despre divorț.
Iertarea este singura modalitate de dezintoxicare a relației atinse de veninul mortal al unei infidelități. O relație se nutrește cu iubire și se dezintoxică prin iertare la fel cum circulația sângelui hrănește și dezintoxică celulele corpului în același timp.
Dacă partenerii creștini s-ar iubi reciproc așa cum Hristos iubește biserica, ar demonstra lumii dragostea lui Dumnezeu, în contrast cu ceea ce ni se propune în societate.
În lumea de azi auzim de „sugar daddy” (moșul cu bani) sau de câte una care e „urâtă, dar bogată”, însă din înțelepciunea populară știm că „banii n-aduc fericirea”. Solomon cântă așa: „de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț” (8:7). Mai e valabilă observația lui? Ce preț are dragostea?
Dragostea nu se construiește pe valori financiare sau materiale, însă are nevoie de ele pentru a supraviețui. Dragostea se construiește pe valori fizice, estetice, afective, spirituale, intelectuale, emoționale, de caracter și de personalitate, dar le recomand tuturor să nu ignore educația financiară. Sfatul lui Solomon nu este de a disprețui valorile materiale, financiare, nici statutul social. Disprețul este pentru aceia care cumpără sau își doresc să cumpere iubirea cu bani.
Care-i prețul iubirii? Dezvoltarea „viei frumuseții”, creșterea și dezvoltarea ta personală.
Încetează să mai aștepți femeia sau bărbatul visurilor tale, încetează să mai aștepți ca soțul sau soția ta să se schimbe! Unica persoană din univers pe care o poți controla și pe care o poți schimba ești tu.
Am găsit textul acesta ca fiind cel mai important din toată cartea. „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecatã ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului” (8:6). Este ultimul cuvânt?
Este singurul loc din Cântarea cântărilor unde se pomenește sau se face aluzie la numele lui Dumnezeu.
Pecetea de pe inimă poate face referire la acea partea invizibilă a iubirii, care este dată de gândurile, sentimentele și emoțiile pe care le creează persoana iubită în inima noastră (vezi Proverbele 4:23). Fără de ea nu este posibilă cealaltă parte, vizibilă, „pecetea [de] pe brațul tău”, care reprezintă materializarea acestor gânduri și sentimente în acțiuni iubitoare față de partener. Pecetea de pe inimă este invizibilă, însă cei apropiați pot vedea pecetea vizibilă, cea de pe braț. Crede-mă, copiii și cei din familie pot să vadă și să evalueze foarte bine cât de mult îți iubești și îți respecți partenerul.
În concluzie, Dumnezeu nu face greșeala pe care o fac mulți părinți în zilele noastre, și anume de a nu vorbi despre sexualitate cu copiii lor, lăsând ca aceștia să se informeze mai târziu din sursele poluate ale culturii și societății în care trăim.
Sexualitatea este creația și darul lui Dumnezeu pentru un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei. Dragostea sexuală se găsește într-o relație exclusivă, monogamă și permanentă, scopul ei principal fiind manifestarea iubirii, nu procrearea (aceasta este produsul secundar care rezultă în urma iubirii). Ea este relația intimă prin care cei doi desăvârșesc procesul de „a fi una” în toate aspectele vieții, devenind „un singur trup” (Geneza 2:24) și o „imagine a lui Dumnezeu” (Imago Dei).
Dragi prieteni, aveți ocazia să redescoperiți Cântarea cântărilor. Vă mulțumim pentru aprecieri, comentarii și distribuirea către prieteni. Vinerea viitoare vom publica aici un dialog cu Dragoș Brașoveanu, urmărind cărțile a trei profeți (mici): Iona, Naum și Amos. Ce au în comun? Ideea judecății divine, plină de har, la început, ca prima solie îngerească. Întru pocăință. Iar mai apoi…
Ne vedem vineri. Până atunci, spor la citit și la comentat (mai jos)!
Mulțumim mult pentru acest interviu deosebit de frumos despre o carte considerată atât de mult timp tabu chiar între cei ce se laudă că sunt oameni ai Cărții....!
Personal, mulțumesc pentru Word of Promise! A fost ca o prăjitură - niciodată nu am perceput mai bine frumusețea acestui cântec ca ascultându-l în dialogul din engleză.
Nu degeaba e la superlativ titlul - e, într-adevăr, cel mai frumos poem de dragoste!
Foarte interesant interviul. Aplicarea principiului lui Pareto mi s-a parut geniala in acest context. Ma intreb daca exista si ceva cercetari in aceasta directie (a aplicatiei nu a Principiului lui Pareto). Totusi nu sunt multumit de raspunsul legat de indemnul asteptarii dragostei. Este singurul indemn care se repeta de 3 ori in Cantarea Cantarilor si nu cred ca se refera la sexualitate. Am putea inlocui cuvantul dragoste cu orice altceva si textul ar suna chiar eclesiastic.
Dilema mea din aceasta carte s-a oprit la cap. 8:1-3 care pare mai mult incestuala dorinta. Nu stiu daca dragostea de frate poate crea anumite dorinte, emotii sau sentimente de dragoste.