Când intri în sanctuar...

Intră cu gândul să înveți ceva!

„Cu cât e mai multă vorbărie, cu atât e mai mult abur. Și cine-ar fi mai cu moț? Sau cine știe ce e mai bine pentru noi și cum să ne ducem viața asta plină de lipsuri, care-ți scapă printre degete? Și cine-ar putea spune care-i capitolul următor al vieții noastre?”

Pe urmele Căutătorului, săptămâna aceasta reflectăm asupra realităților descrise în capitolele 5 și 6 ale faimoasei cărți Eclesiastul, în traducerea The Message.

Capitolul 5

---

Dumnezeu conduce, nu tu

¹ Fii atent când intri în sanctuar.

Intră cu gândul să înveți ceva. E mult mai bine așa decât să aduci un dar și să fii cu mintea în altă parte, făcând astfel mai mult rău decât bine.

² Nu-ți pune lacăt la gură, dar nici nu vorbi înainte să gândești. Nu te grăbi să-I spui lui Dumnezeu ce crezi că ar vrea El să audă. Dumnezeu conduce, nu tu — cu cât vorbești mai puțin, cu atât mai bine.

³ Munca în exces îți fură odihna nopții. Vorba în exces te trădează de prost.

^4-5 Dacă I-ai promis lui Dumnezeu că vei face un lucru, atunci fă-l. Și fă-l acum! Lui Dumnezeu nu-I plac vorbele fără minte. Fă jurământul, apoi împlinește-l. Ar fi mult mai bine să nu faci niciun jurământ decât, după ce l-ai făcut, să nu-l împlinești.

⁶ Ține-ți gura, ca să nu te bage în păcat până peste cap. Când ți se va cere socoteală, să nu crezi că vei scăpa zicând: „Îmi pare rău, n-am vrut.” De ce să te riști, provocându-L pe Dumnezeu să-ți răspundă cu mânie?

⁷ Așadar, împotriva tuturor iluziilor, a fanteziilor și a vorbelor goale există întotdeauna această temelie sigură: Teme-te de Dumnezeu!

Muncă multă, de pomană

^8-9 Nu-ți ieși din fire atunci când vezi că săracul este izgonit de la unul la altul și când dreptatea și drepturile sunt călcate în picioare oriunde ai merge. Abuzul face legea de sus până jos, de la un prefect meschin până la ultimul responsabil, de aceeași teapă. Nu se sfârșește niciodată, n-ai ce-i face. Doar pământul, dragul de el, îi slujește pe toți la fel — ogorul își aduce cinstit rodul chiar și în slujba unui împărat rău.

¹⁰ Cine iubește banul nu va fi niciodată satisfăcut de bani, și nici cel care iubește bogățiile nu va fi mulțumit de profituri mari. Abur și iar abur.

¹¹ Cu cât îi furi mai mult pe alții, cu atât se vor găsi alții care să te fure. Ți-ar plăcea să fii tâlhărit la drumul mare?

¹² Munca susținută și cinstită este aceea care aduce somnul odihnitor al nopții, indiferent dacă la cină ai avut fasole sau friptură. Însă omului bogat, burta plină îi dă insomnii.

^13-17 Am mai văzut o chestie neplăcută care se întâmplă: un om adună cu mult mai multă avere decât i-ar trebui, și pe urmă pierde totul într-o afacere proastă. E și el tată, iar acum nu-i mai poate lăsa copilului nici măcar doi bani. A venit pe lumea asta gol, ieșind din pântecele mamei lui, și va pleca la fel — cu mâna goală. Evident că e un ghinion — gol a venit, gol se duce. Și-atunci, care mai e rostul dacă muncești de pomană? Toate astea pentru o nenorocită de viață, în întuneric?

Scoate tot ce poți din ce-ți dă Dumnezeu

^18-20 După ce m-am uitat la modul în care se desfășoară lucrurile pe pământ, iată la ce concluzie am ajuns — care este modul ideal de a trăi: Ai grijă de tine, trăiește-ți viața și scoate tot ce poți din ce faci atâta timp cât Dumnezeu te ține în viață. Cam asta-i tot! Asta e partea omului... Da, trebuie să scoatem tot ce putem mai bine din ceea ce ne dă Dumnezeu, atât din cele primite cât și din faptul în sine de a ne bucura de ele, primind ce ne este dat și bucurându-ne de lucrarea asta. Este darul lui Dumnezeu! Dumnezeu dă bucuria, acum. N-are rost să ne frământăm de lungimea sau scurtimea vieții.

Capitolul 6

Situația nu-i roz deloc

^1-2 Am privit atent și îndelung la ce se-ntâmplă în jur și trebuie să o spun: situația nu-i roz deloc. Și poporul simte asta. Sunt unii oameni, de exemplu, peste care Dumnezeu toarnă de toate — bani, avere, reputație —, orice și-au dorit sau au visat vreodată. Iar apoi, Dumnezeu nu-i lasă să se bucure de ele. Vine unul străin și se bucură el de toate. Iată deci un alt exemplu pentru ceea ce numesc eu abur. Nu iese nimic.

^3-5 Să luăm alt caz, un cuplu care are copii cu nemiluita, având o viață lungă, dar care nu se bucură cu adevărat — și ce dacă sfârșesc cu o înmormântare cu fast și onoruri! Aș spune că un prunc mort la naștere e mai câștigat decât ei. El își începe viața ca într-o ceață și o sfârșește în întuneric — în anonimat. Nu vede nimic și nu știe nimic, și, cu toate acestea, e de departe mai câștigat decât oricare altul de pe lumea asta.

⁶ Chiar dacă ar trăi cineva o mie de ani — hai să zicem două mii! —, dar nu se bucură de nimic, atunci care mai e rostul? Nu sfârșim cu toții în același loc?

⁷ Muncim din greu să ne satisfacem pofta;
Și, în același timp, sufletul nostru flămânzește.

^8-9 Ce avantaj are un înțelept față de un prost sau față de un nenorocit ca vai de el, care abia-și duce traiul de pe o zi pe alta? Ia ce poți, cât timp poți; nu te amăgi cu gândul că, într-o zi, va veni ceva mai bun. La urma urmei, totul se reduce la un abur. Cai verzi pe pereți.

¹⁰ Orice ar fi să se întâmple, se va-ntâmpla. E un destin hotărât. Nu te poți opune soartei.

^11-12 Cu cât e mai multă vorbărie, cu atât e mai mult abur. Și cine-ar fi mai cu moț? Sau cine știe ce e mai bine pentru noi și cum să ne ducem viața asta plină de lipsuri, care-ți scapă printre degete? Și cine-ar putea spune care-i capitolul următor al vieții noastre?

Un deceniu a trecut de la publicarea cărții Confesiunea Înțeleptului, volum născut din dorința de a redeschide apetitul pentru frumusețea și profunzimea textelor fundamentale ale creștinismului.

Vezi aici capitolele anterioare:

_____

Drumul spre Emaus
© 2022–2025

Editori:
Florin Bică, Florin Matei, Cristinel Sava, Christian Sălcianu