Un Petru cu inimă de Ioan
Un Petru cu inimă de Ioan
Interviul meu cu Beni Codescu. Nu cu altul.
Cuvântul ce-mi vine în minte când mă gândesc la Beni Codescu e „nonconformist”. E de-al nostru, cum s-ar zice, și totuși surprinzător, curajos, cu un cap mai înalt. Sau neplecat.
De ce interviul acesta? Pentru că, atunci când am lansat noul blog pe Substack (Drumul spre Emaus), am crescut organic, pas cu pas. Dar un prim val de abonați a venit fix când Beni a dat share unui articol. Clarific. Nu a dat un simplu share, ci a copiat tot textul la el pe Facebook ca lumea să vază. Cu ochii.
Mi-am zis atunci: „Uite, domnule, ce înseamnă un prieten – (care) nu-mi datorează nimic.” Și de atunci m-am simțit eu dator, evident în sensul bun.
Am așteptat ziua de azi, ziua ta. (Happy birthday!)
Beni, știu că te ții să începem în forță. Tu spui lucrurilor pe nume, iar uneori chiar cu nume. De-a lungul timpului n-ai menajat și nu te-ai ferit să îți spui părerea – diferită de a altora – cu privire la subiecte crunte (pandemie, război, taxe), personaje pe care unii le-au pus pe socluri („părintele”, „unchiul”) etc. Ce preț se plătește pentru asta?
Mulțumesc pentru urare! Sunt onorat să port un dialog virtual cu tine.
Ce preț, zici?
Păi, prețul corect e să nu mai ai prietenii pe care, oricum, nu îi aveai. Să nu mai fii lingușit, să te ocolească cei ce se cred atotștiutori… Chestii de-astea normale pentru cineva care vrea să fie autentic.
Ai făcut o observație pe care o împărtășesc și alții. Suta de like-uri e sub suta de comentarii. Cum răspunzi părerilor celorlalți, pro și contra?
Pentru cei pe care îi simt că pot avea disponibilitatea să cunoască mai mult și, eventual, să își schimbe părerea (despre diverse aspecte ale vieții), mă bat cu oricine, oricând…
Pentru ceilalți, adică aceia care le știu pe toate și cu care nu poți dialoga, continui să îmi spun părerea chiar și atunci când ei au obosit.
Războiul din Ucraina face anul în curând. Ce-ți mai face îndârjirea?
Din păcate trebuie să recunosc că războiul trece (în sensul că are loc în continuare), iar îndârjirea mea rămâne. Nu voi putea explica niciodată nimănui, nici măcar copiilor noștri, de ce are loc războiul ăsta stupid.
Trăiești în lumea reală, scrii despre o moțiune, o demisie, o gafă a vreunui ministru, dar știi mereu să faci puntea între tărâmurile spiritual și secular. Apropo, ce ai făcut cu viermele?
Îmi place să trăiesc clipa în cel mai frumos (unde, firește, frumosul e relativ) fel cu putință… Cu multele kilograme ale mele am îngenuncheat de multe ori pe stradă ca să fac poză unei firave și suave flori, să fotografiez mușchii ieșiți dintre dalele de piatră sau chiar un cărăbuș care se lupta cu altul…
Cu viermele ăla văzut pe un fruct comercializat în Carrefour am vorbit. I-am spus încet, aproape la ureche: „Nici tu n-ai ochi!”
În CV-ul tău scrie despre ceva ce faci cu pasiune, proiecte pentru binele altora. Ce proiecte evaluezi? Care sunt filtrele tale și care este secretul unui proiect care „trece” (e aprobat)?
La locul meu de muncă nu prea evaluez nimic… E doar o formă legală de încadrare pe postul de „șoarece de birou”, așa cum se laudă băieții mei când sunt întrebați ce lucrează tatăl lor.
La nivel personal, evaluez mai multe proiecte, fie sociale, fie de dezvoltare a darurilor pe care încă mai cred că Cineva mi le-a dat pentru a fi înmulțite și oferite celor care au nevoie de ele.
Proiectul #TeVreau este încă în faza de gând împărtășit doar cu soția mea. Iar acum și cu voi: ceva despre adopția unui copil. Și, când spun „ceva”, e mai mult decât dorința noastră de a adopta un copil.
Băieții voștri sunt o sursă inepuizabilă de provocări. Pun mai jos două – una din lumea lor și alta din lumea noastră. Sigur nu le postezi doar ca să zâmbim...
Ooo, sunt multe perle de-ale lor… Eu le postez pentru că le iubesc atât de mult încât vreau să-i bucur (dacă-i posibil) și pe alții.
Ne-am propus, soția și cu mine, să le culegem pe toate într-o însemnare personală și, vreodată, când vom găsi timpul necesar, să scriem povești pentru copii inspirate din zicerile acestea.
Cu care personaj biblic te-asemeni mai de-aproape?
Ooo, cu Petru, normal! Un Petru modern, cu soacră, cu barcă, cu zel și cu multe săbii…
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El încă lasă activi cocoșii în viața mea.
Să încingem săbiile, dar. 10x. Răspunsuri cu un cuvânt sau mai multe, dar scurte, cu tâlc.
Lider sau Slujitor?
Lider în visele mele!
Ești tânăr sau bătrân?
Din ce în ce mai tânăr, că doar de-aia mă cheamă Beniamin. (Știi tu... Benjamin Button.)
CNN sau FoxNews?
Niciuna.
Ieftin, repede și bun. Alege două!
Ieftin și repede.
Dreapta sau stânga? (În politică). Dar în religie?
În politică sunt de stânga, dar o stângă înțeleasă bine. În religie nu pot împărți preferințele între stânga și dreapta, ci între Sus și Jos. Aleg Sus.
Matei, Marcu, Luca sau Ioan?
Ioan până la moarte și dincolo de ea!
Reformă sau redeșteptare?
Niciuna. Relegare întotdeauna…
Pfizer sau Astra (mai contează?)?
J&J.
Tragedia veacurilor sau Hristos, Lumina lumii?
Hristos, Lumina lumii. Mereu.
Trebuie să prorocești din nou?
Dacă nu sunt alte variante, aleg să accept.
Cum arată „evanghelizarea” pentru Beni Codescu?
Evanghelizarea înseamnă să trăiești ceea ce vorbești.
Evanghelizarea nu trebuie să fie nici cifre, nici bau-bau, nici skanderbeg spiritual.
Pentru mine, evanghelizarea trebuie făcută, eventual, și cu vorbe.
Ce citești acum? Ce carte e pe rol în programul tău de dezvoltare personală?
În vremea asta (sâc! deci nu „pe vremuri”), citesc, îmi amintesc și inventez povești pentru piticii mei. Uneori fac asta și pentru băieții noștri. De când m-am căsătorit sunt într-un intens program de dezvoltare personală. Iau chiar și cursuri intensive.
Cel mai des ne-am intersectat la Excelsis, cu mulți ani în urmă. Ai fost de curând acolo. Ce subiect a avut cea mai recentă predică a ta? De ce l-ai ales?
Ultima dată am fost la Excelsis chiar Sabatul trecut și am avut privilegiul să predic despre bunătate, ca darul fără plată al lui Dumnezeu.
Două întrebări finale... Ești o specie pe cale de dispariție?
Nu. Sigur nu!
Îi învăț pe băieții mei să mă reprezinte până la venirea Domnului, chiar dacă va fi cazul să dorm o vreme.
Ce schimbi pe lumea asta?
La lume, în sensul larg și atotcuprinzător al termenului, nu schimb nimic. Absolut nimic!
Dar, în lumea mea, mă străduiesc să schimb practica aia de „lasă că merge și-așa”, ideea de lălăială spirituală și trocul „sunt bun cu tine, ca să fii și tu bun cu mine”.
La mulți ani, Beniamin Codescu!