Psalmii (II) – ca un cerb setos de ape

Când Dumnezeu Se lasă găsit, la vremea potrivită.

Continuăm azi dialogul despre Psaltire, discutând pe marginea psalmilor de la numărul 42 la 72 (cartea a II-a). Invitatul meu este pastorul George Șchiopu, pe care l-am prezentat în primul interviu dedicat cărții psalmilor, Prin lumina Ta vedem lumina.

Cartea a doua din Psalmii începe cu binecunoscutul intro – îl spun ca în imnul creștin – „ca un cerb setos de ape, după Tine eu suspin” (42:1). Este o cântare a fiilor lui Core, care devin vocea poporului, vocea credinciosului, a mea și a ta. La polul opus, psalmistul deplânge faptul că, „fără încetare” (42:3), i se spune din partea lumii: „Unde este Dumnezeul tău?” Domnul pare ascuns, tăcut, acționând după alt calendar, căutat chiar de credincios. Întreb deci: Unde este Dumnezeul nostru?

Este peste tot! Este în cer, dar și pe pământ. Întotdeauna este acolo unde trebuie să fie și oricine poate să se întâlnească cu El dacă Îl caută așa cum „un cerb setos” dorește apa limpede pentru a-și astâmpăra setea.

Să nu credem că, atunci când lucrurile merg bine în viața noastră, e cea mai bună dovadă că Dumnezeu este prezent, după cum ar sugera psalmistul când evocă anumite evenimente din trecut (42:4,8). Să nu credem nici că, atunci când pare că totul stă împotriva noastră, El este absent fiindcă nu-I simțim prezența.

Important este să nu mergem pe calea simțămintelor și a emoțiilor, ci prin credință.

Dumnezeu este interesat de fiecare dintre noi și ne iubește ca și când nu ar mai fi alte ființe pe pământ. Ori de câte ori ne confruntăm cu îndoiala, să ne aducem aminte de numele acesta: EMANUEL.

---

Fără îndoială, mulți psalmi din această a doua carte fac aluzii la cartea Exodul, a doua carte a lui Moise, la planul lui Dumnezeu pentru poporul Său. Amintesc trei: „El a prefăcut marea în pământ uscat” (66:6); „când ai ieșit Tu în fruntea poporului [...] s-a zguduit Sinaiul” (68:7,8,17); „ai izgonit neamuri ca să-i sădești pe ei” (44:2). Citesc în Psalmii 71 dorința psalmistului după putere – „ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta neamului de oameni care va veni” (71:18). Cum să vedem, în 2023, evenimente de acum… mii de ani?

Evenimentele acelea proclamă cu putere că soluțiile lui Dumnezeu la problemele noastre pot fi diverse și pot trece dincolo de orice imaginație. Ele subliniază un adevăr incontestabil pentru fiecare generație:

Cel ce Se numește Eu sunt nu este mai puțin implicat acum, în desfășurarea istoriei, decât atunci.

Dumnezeul care a condus istoria atunci este Același care conduce evenimentele acum. El este principalul actor al istoriei.

Indiferent de modul în care oamenii și-au jucat propriul rol, istoria evidențiază providența Sa. Puterea, înțelepciunea și dragostea unui Dumnezeu care este interesat de binele veșnic al ființelor umane sunt prezente acum la fel ca atunci. Același Cuvânt care a adus lumea la existență este Cel care o susține. Mai mult, evenimente precum Potopul sau exodul ne încurajează să credem că lucruri mai mari decât acestea se vor întâmpla, după cum sunt profetizate în Cartea Sfântă.

---

Am simțit că, în această a doua carte din Psalmii, bunătatea lui Dumnezeu este un fir roșu. Reiau patru versete excepționale. Te rog să alegi unul și să îl dezvolți într-o reflecție personală: „Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte” (59:10); „În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni” (65:5); o laudă adusă Domnului – „Dumnezeul meu cel prea bun” (59:17). În fine – „bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața” (63:3).

Îl aleg pe ultimul... „bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața” (63:3).

Viața noastră este susținută prin dragostea lui Dumnezeu. Trăim pentru că El este bun. Viața are semnificație în virtutea bunătății divine. O viață care ignoră dimensiunea iubirii divine nu numai că nu are perspectiva veșniciei, dar, și aici, pe pământ, este lipsită de armonia, de echilibrul și de puterea pe care le poate oferi conștientizarea faptului de a fi iubit cu „o iubire veșnică” (Ieremia 31:3). În concluzie, bunătatea lui Dumnezeu este fundamentul pentru originea, susținerea și semnificația vieții. Mai mult, există viață veșnică pentru că bunătatea Sa este veșnică. 

---

Motivul „stâncii” este, de asemenea, o constantă a cărții acesteia. „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge” (61:2). „Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!”; „Tu ești stânca” (71:3). Că îi zice „turn de scăpare”, „cetate”/„cetățuie”, „adăpost”, simbolul pare a fi vechi. Cine mai merge azi la stânci? Care ar fi corespondentul de astăzi al acestui simbol și care ar fi puhoaiele contemporane?

Adăpostul antiatomic! (Lista poate continua în funcție de potențialele amenințări și pericole: scut antirachetă, antiviruși, îndreptar de gândire critică etc.)

În timpurile psalmistului, stânca putea fi o ascunzătoare sau un loc de adăpost. Așadar, ea reprezintă un loc al siguranței în fața diferitelor pericole: dușmani, animale sălbatice, intemperii ale naturii ș.a. Războaiele nu se mai poartă azi cu arcuri și săgeți sau cu praștia. Încleștările dintre superputeri tind să atingă apogeul prin amenințări cu bombe biologice sau nucleare. Însă problemele sunt diverse: cutremure care agită pământul cu violență și în locuri impredictibile; epidemii care nu aduc doar moarte, ci și confuzie la nivel mondial; desprinderea calotelor glaciare ce ridică nivelul oceanelor; vulcani fioroși ce erup pe neașteptate; falimente bancare ce declanșează crize economice. Acestea sunt doar începutul „puhoaielor contemporane”. O atmosferă de teamă, de nesiguranță și de confuzie pare să pună stăpânire pe planeta noastră. 

Mă întreb frecvent, în asemenea condiții, ce face omul care nu-L are pe Isus ca Mântuitor și Domn. Ce bine spunea Ana în psalmul ei: „Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru” (1 Samuel 2:2)!

---

Psaltirea nu este doar vorba omului către Dumnezeu, ci și invers (50:1). „Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor” (53:2). Pun mai jos trei cuvinte (doar trei, invitându-l pe cititor să exploreze mai mult). Dumnezeu zice: „Ți-ai închipuit că Eu sunt ca Tine” (50:21). Alteori: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (46:10). Cu siguranță: „Voi ieși biruitor” (60:6). Cum îi vorbește Dumnezeu omului de astăzi? Dar unuia care nu citește Psaltirea?

Dumnezeu vorbește azi așa cum a făcut-o mereu în istorie: „când într-un fel, când într-altul” (Iov 33:14). Uneori, prin ordinea și frumusețea lucrurilor din natură; alteori, prin frumusețea altruismului observat în relațiile interumane. Uneori vorbește prin vise, alteori, prin oameni; uneori, prin modul în care se desfășoară evenimentele în viața noastră sau în istoria lumii, alteori, prin intermediul conștiinței. Așadar, sunt mai multe căi, însă este esențial ca toate mesajele să fie în conformitate cu mesajul Scripturii. 

Cine nu citește Scriptura (inclusiv Psaltirea) nu numai că nu poate avea credință (aceasta izvorăște din Cuvânt, conform cu Romani 10:17), dar riscă să primească mesaje care nu Îl au ca sursă pe Dumnezeu și, astfel, să fie înșelat.

---

Evidențiez Psalmii 45. Uneori, capitolul acesta trece la numărătoare și pierdem din vedere că este un psalm mesianic. (L-am descoperit personal când Florin Bică mi-a deschis ochii asupra lui, într-un articol de pe „Mushtar”, republicat pe „Un veac de însemnătate”.) Arată-ne ce nu se vede la prima vedere!

Frumusețea lui Hristos

Psalmul din capitolul 45 este Cântarea cântărilor din Psaltire. Este un cântec de nuntă, și nu orice nuntă, ci nunta Regelui. Descrierea mirelui din Psalmii 45:2-8 poate fi pusă în oglindă cu descrierea miresei din Cântarea cântărilor 6:10. Împreună, cele două imagini ne oferă tabloul următor: straiele și podoabele de sărbătoare nu sunt doar haine de nuntă, ci și instrumente de război. Înainte de nuntă a fost războiul. Astfel, nunta este sărbătoarea biruinței adevărului, blândeții și neprihănirii (45:4). 

Nu numai mirele luptă, ci și mireasa. Cu toate acestea, biruința miresei se datorează biruinței mirelui (45:11). Tabloul mesianic este cuprinzător și evident.

---

Strigătul psalmistului izvorăște adeseori din dorința după dreptate. Credinciosul e convins că, „da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ” (58:11), în ciuda tuturor nedreptăților. Solomon cere în Psalmii 72: „dă judecățile Tale împăratului” (versetul 1). Răzbunat, credinciosul „va vesti zi de zi dreptatea și mântuirea Ta, căci nu le cunosc marginile (71:15). Cum se uită credinciosul la știrile sau la fenomenele sau la tendințele lumii de astăzi? Unde se (mai) vede judecata lui Dumnezeu?

Judecata divină nu trebuie confundată cu momentul executării ei, nici limitată la acesta. În toată istoria sacră vedem că, mai întâi, judecata înseamnă „mene, mene” (numărat, numărat), apoi „tekel” (cântărit) și, abia la final, „upfarsin” (împărțit) (vezi Daniel 5:25-28). 

Credinciosul poate fi indignat de ceea ce vede în jurul său, și totuși să rămână liniștit. Dumnezeu știe întotdeauna ce face. Mai mult decât să pedepsească oamenii pentru că au păcătuit, El este interesat să-i salveze din păcatele lor. De asemenea, când bunătatea lui Dumnezeu pare de neînțeles, ar trebui să ne aducem aminte că, în paralel cu manifestarea ei, poate avea loc cântărirea în balanța cerului a dreptății Sale.

10 întrebări la foc automat, pentru cititorul care vrea să meargă mai departe:

1. Cum s-ar traduce azi: „Să se întoarcă înapoi de rușine cei ce zic: «Aha, Aha!»” (70:3)?

   Cine râde la urmă râde mai bine!

2. „În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni” (65:5). Zi-mi una pe care ai simțit-o recent!

   După mai bine de doi ani de când am invitat o persoană să participe la clasa de studiu biblic, a ales, în sfârșit, să se boteze în vara acestui an.

3. În ce oameni „nu este nicio nădejde de schimbare” (55:19)?

   În cei ce nu-și dau seama că trebuie să se schimbe.

4. Cum adică: „Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile” (55:9)?

   Este o aluzie la confuzia de la Turnul Babel (vezi Geneza 10:25; 11:1).

5. „Ce pot să-mi facă niște oameni” (56:4,11)?

   Ce le permite Dumnezeu.

6. Ce nebuni zic azi: „Nu este Dumnezeu” (53:1)?

   Cei care consideră că viața, în complexitatea ei, este rodul întâmplării. Cei care nu vor să-și asume responsabilitatea morală față de un Creator înțelept, iubitor și atotputernic.

7. Lacrimi strânse în burduf? „Scrise în cartea Ta” (56:8)?

   Niciodată nu sunt uitați cei care au suferit pentru cauza lui Dumnezeu.

8. Cine sunt „femeile aducătoare de vești bune” (68:11)?

   Cele care nu știu să bârfească.

9. „Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu” (59:11). De ce e mai bine ca dușmanul să pribegească?

   Așa i s-a întâmplat lui Cain. Oamenii pot înțelege mai bine unde duce o viață fără Dumnezeu.

10. „Ai luat în dar oameni” (68:18). Ce oameni sunt de luat în dar?

    Cei biruiți de Hristos.

În Psalmii 69, „eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită” (versetul 13). Despre o oră pe ceas e vorba? Sau despre o altă vreme? Care e și când e această „vreme potrivită”? 

Într-un timp al harului sau într-un timp al acceptării (de către Dumnezeu). Când este timpul acesta? Astăzi! Acum! 

Era, pe vremea psalmistului, și un timp bine organizat pentru rugăciune. Astfel, psalmistul se ruga dimineața, la prânz și seara (55:17). Găsim obiceiul acesta nu doar la el, ci și la Daniel, care se ruga de trei ori pe zi (Daniel 6:10), precum și la primii creștini (Faptele apostolilor 3:1; 10:1-3,9,30,31).

Vreau să mai stăm la psalmul acesta, deoarece este plin de urmele Domnului Hristos. Amintesc trei. Din versetul 4 aflu de „cei ce [Mă] urăsc fără temei”. În versetul 9 citesc despre „râvna Casei Tale [care] mă mănâncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra Mea”. Din versetul 21, despre cei ce pun fiere în mâncare și, „când mi-e sete, îmi dau să beau oțet”. Cum l-a ajutat psalmul acesta pe Domnul Hristos? Cum ne ajută pe noi?

Dacă la vârsta de 12 ani, fiind la Ierusalim, Domnul Isus Și-a înțeles misiunea, atunci psalmii ca acesta trebuie să fi fost în atenția Sa într-un mod special. 

Astfel, când era pe cruce și Se ruga „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34), dintre toți cei aflați acolo, El era singurul lucid. El știa ce face. Iar psalmi precum cel cu numărul 69 L-au ajutat să meargă până la capăt în îndeplinirea misiunii Sale. 

Cum ne ajută pe noi? Putem spune fără echivoc: știu în Cine cred.

---

Încheiem dialogul cu ceva de suflet, personal. Psalmistul zice: „Veniți de ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.” Ce i-a făcut El sufletului tău?

Aveam patru ani când tatăl meu a devenit adventist de ziua a șaptea. Prin urmare, am crescut încă de mic într-o familie care și-a însușit valorile acestei biserici. După aproape 50 de ani de la momentul respectiv pot spune că sunt uimit de harul pe care mi l-a făcut Dumnezeu.

Mă întreb adeseori: „Cum de, dintre miliardele de ființe umane, adevărul prețios al acestei biserici a ajuns în familia mea, o familie neînsemnată dintr-un cătun ascuns printre dealuri?” Ce privilegiu! Ce dar ne-a făcut Dumnezeu! Oare ce-ar fi fost viața mea dacă tatăl meu nu L-ar fi cunoscut? 

În prezent, tata nu mai este în viață, însă 40 de suflete – mama, frații, cumnații, nepoții – sunt membri sau frecventează această biserică minunată. De ce e minunată?

Pentru că oricine trăiește ceea ce predică biserica aceasta nu va fi un nenorocit vreodată. 

Într-o lume a confuziei, a deziluziei și a războiului, cine și-a însușit valorile Evangheliei, așa cum sunt descoperite în Sfânta Scriptură și predicate de Biserica Adventistă, este în armonie cu Dumnezeu, cu el însuși și cu semenii. Mintea este ocrotită și hrănită sănătos prin Cuvântul lui Dumnezeu și, prin urmare, tot ceea ce înseamnă viață intră în ordinea intenționată de Creator.

În ceea ce mă privește, la vârsta de șapte ani am hotărât să devin pastor. Chiar dacă anumite probleme de sănătate din copilărie sau legate de amenințările cu excluderea din liceu (din cauza păzirii Sabatului) m-au făcut să-mi văd visul năruit de multe ori, Domnul mi-a purtat de grijă, iar anul acesta împlinesc 26 de ani de activitate pastorală. Experiența aceasta, de a trăi pentru a-L face cunoscut pe Cel veșnic, care-i iubește pe pământeni infinit mai mult decât pot crede sau concepe ei, este cu adevărat nobilă și înaltă. 

Și să-L cunosc pe El în fiecare zi... Și să-L fac cunoscut pe El iar și iar… Ce har nemeritat pentru un vas de lut! În rest, cuvintele sunt de prisos.

Dragi prieteni, încheiem aici un prim trimestru al anului 2023. Vom reveni cu o trecere în revistă a statisticilor și reacțiilor primite în urma demarării proiectului „Biblia, într-un an”. Spoiler: e prea bine! 😇

Pentru săptămâna ce ne stă în față citim din profeții mici cărțile lui Mica și Habacuc, oameni care dialoghează deschis cu Dumnezeu și cu semenii. Veți regăsi adevărate perle în scrierile lor, citate deopotrivă în evanghelii și epistole. Invitatul meu va fi pastorul Gabi Ciocârlan din Londra.