Psalmii (I) – „prin lumina Ta vedem lumina”
Psalmii (I) – „prin lumina Ta vedem lumina”
Începem Psalmii (1-41), cea mai citată carte în evanghelii și în Noul Testament.
Pe George Șchiopu îl cunosc din tinereți: evanghelizări cu americani prin Oltenia, colaborare la revista Pro Logos, pastorul meu la Râmnicu Vâlcea. Peste ani, capelan la Universitatea Adventus. George, spune-ne ce nu scrie pe cartea ta de vizită!
Christi, te salut cu drag și bucurie! Ai zis „tinereți”... Ei bine, am crezut tot timpul că Domnul va veni în timpul tinereții mele și, dacă n-a venit până acum, înseamnă că sunt încă tânăr. Și tu la fel, doar suntem din aceeași generație! Mai mult, gândul că am un loc special în inima lui Dumnezeu mi-a întărit credința și puterea în luptele vieții.
Alături de dimensiunile spirituale ale vieții adaug că, în urmă cu cinci luni, am împlinit 25 de ani de căsătorie și de slujire pastorală. Pe lângă harul de a fi tatăl a trei copii (un băiat și două fete), l-am primit și pe acela de a păstori mulți ani – vreo 21 – copiii și tinerii bisericii.
Așa cum am menționat la începutul proiectului „Biblia, într-un an”, cartea Psalmii va fi împărțită în cinci părți, fiind alcătuită din cinci cărți mai mici. Citind Psalmii observăm că este cu totul diferită de celelalte cărți. Ce este acela un psalm?
Un psalm era un cântec de laudă care putea fi acompaniat, sau nu, de instrumente muzicale în serviciile religioase din Israel. În fond, cei 150 de psalmi din canonul Vechiului Testament sunt tot atâtea poezii care, puse pe acorduri muzicale, constituiau sufletul laudei și adorării lui Dumnezeu atât în serviciile liturgice de la templu, cât și în familiile israelite. Mai mult, putem să ne gândim la cartea Psalmii ca la cartea de imnuri a Domnului Isus. Nu din întâmplare este cea mai citată carte din evanghelii.
Cine este „psalmistul”? Cine este „împăratul”? Cine sunt „dușmanii”? Ia-ne din anul 2023 și du-ne cu 3.000 de ani în urmă, să înțelegem mai clar contextul!
Psalmistul este autorul unui psalm. Este acela care compune versurile și, de cele mai multe ori, chiar melodia. De obicei, când spui „psalmi”, spui David, el fiind autorul a cel puțin jumătate dintre cei 150 incluși în canon. Este important să știm că această carte, Psalmii, a fost scrisă pe parcursul a aproape 1.000 de ani. Astfel, Moise este primul autor de psalmi, scriind în secolul al XV-lea î.Hr. (Psalmul 90). Alți psalmi au fost compuși în perioada „exilică” sau chiar „postexilică”, în secolele VI-V î.Hr. – de exemplu, Psalmii 126 și 137.
Un rol semnificativ pentru înțelegerea fundalului istoric al psalmilor îl au anteturile găsite la două treimi dintre ei. Acestea sunt parte integrantă din compoziția inițială a psalmilor respectivi și oferă indicii valoroase despre condițiile în care anumiți psalmi au fost scriși sau despre scopul pentru care au fost compuși.
De exemplu, atunci când citim psalmii 7, 57 și 142, știm că David era în peștera din En-Ghedi, unde se ascundea de regele Saul; Psalmul 34, când același David se afla în peștera din Adulam; Psalmul 54, când era în pustia Zif. Exemplele pot continua.
Este important să observăm că inspirația pentru psalmi izvora din situații concrete de viață, situații în care exprimarea credinței se materializa în versuri îmbrăcate într-o muzică ce atingea cele mai profunde corzi ale sufletului. Astfel, de cele mai multe ori, în cartea Psalmii, împăratul este David. Alteori, un altul care este în oficiu. De exemplu, Psalmul 20 era rostit (cântat) cu ocazia întronării unui împărat și, chiar dacă a fost compus de David pentru momentul propriei înscăunări la Ierusalim, psalmul acesta a fost consacrat și pentru evenimentele ulterioare cu același specific.
Dușmanii sunt adversarii psalmistului, dar, de cele mai multe ori, ei sunt prezentați ca fiind, în același timp, și vrăjmașii Domnului (vezi, de exemplu, psalmii 9 și 10).
În prima carte a psalmilor (1-41) am găsit „n” cuvinte-cheie: încredere, laudă, vrăjmași, scăpare, rușine, ajutor, scut, stâncă. Și apeluri constante către Dumnezeu: scoală-Te (35:23), fă dreptate (26:1), grăbește (31:2; 7:9). Chiar și reproșuri: „până când mă vei uita?” (13:1; 10:1). Spune-mi cum să citesc mai bine relația psalmistului cu Dumnezeu!
Toate aceste cuvinte-cheie reprezintă deopotrivă sufletul autorului și sufletul cititorului. Au trecut mii de ani de atunci, sunt alți actori pe scena vieții, dar trăirile sunt similare. Natura umană este aceeași, prinsă în același conflict dintre bine și rău. Vrăjmașul omului este același. Dar mai important decât toate acestea la un loc este că Dumnezeu a rămas același.
Astfel, când citesc Psalmii, observ nevoile profunde ale autorului, luptele sale, descurajările sale, dar și credința și speranțele sale. Și, făcând aceasta, mă regăsesc. Iată de ce Psalmii își păstrează relevanța de-a lungul istoriei. Omul se înțelege mai bine pe el însuși și pricepe natura luptelor sale, precum și contextul spiritual în care își desfășoară existența.
Psalmistul, ca om, mărturisește uneori că este vinovat (38:4; 40:12), dar alteori se declară nevinovat (17:1-3; 18:20-24; 26:1). Uneori, contrastul apare chiar în același psalm (25). E oare același om?
Subiectul neprihănirii prin credință este frumos desfășurat în cartea Psalmii. Atâta timp cât omul privește la el însuși, la păcatele sale, dar nu le mărturisește, i se topesc oasele (Psalmul 32:3). Apoi, când privește la Dumnezeu și-I spune ce are pe suflet, intră în rândul celor neprihăniți și scoate strigăte de bucurie (Psalmul 32:11). Cam aceasta este perspectiva dezvoltată în majoritatea psalmilor: mai întâi, problema (care are diferite nuanțe), iar apoi, soluția (care este găsită plenar doar în Dumnezeu).
Un modul deja apreciat al interviurilor pe Drumul spre Emaus constă într-o serie de 10 întrebări la foc automat. Te rog, relansează cititorul spre alte cercetări!
Ce nu-ți place la Psalmul 23?
E nevoie de un suport pentru pahar. Ca, atunci când „dă peste el”, să nu se irosească nimic.
Care este psalmul favorit al capelanului George. De ce?
Îmi plac toți psalmii, totuși simt ceva aparte pentru Psalmul 119 datorită mesajului și structurii sale complexe.
Cine este, domnule, acest „mai-marele cântăreților”?
Responsabilul pentru cântările folosite cu scop liturgic la anumite evenimente.
Vameșul de la templu (Luca 18:13) știe și el psalmi (31:7,9)?
Ar fi trebuit să știe. Dar, atunci când s-a rugat, nu l-a citat pe David, ci propria nevoie a sufletului.
Cum să scrii un psalm (34) după ce ai făcut pe nebunul?
Trebuie să-ți dai seama mai repede că nu „nebunia” te-a scăpat din mâna vrăjmașilor, ci bunătatea lui Dumnezeu (34:8).
Cine poate coborî de la muntele Domnului (24:3)?
Acela care a obosit să admire în mod continuu caracterul lui Dumnezeu.
Ce greșeală să nu mai facem când citim Psalmii?
Să adunăm făgăduințele din ei fără să ținem seama de condițiile din spatele lor.
Juma de psalmi… „vrăjmași”. Cealaltă e „Domnul!”. Buba e întârzierea. Întârzie Domnul (2 Petru 3:9) sau e cam grăbit psalmistul?
Domnul intervine la timp întotdeauna. Omul nu știe să aștepte.
Psalmii, în cinci cuvinte only...
Doxologie (Laudă). Devoțiune. Liturgică. Confesiune. Teologie.
Completează spațiile goale într-un sfat de capelan pentru un student!
„Prietene, nu mai ……………………………………, ci mai bine ………..…………………..!”„Prietene, nu mai trăi în lumea virtuală, ci mai bine citește Psalmul 1!”
Psalmul Unu (1) îl știu pe de rost. Psalmul Patruzeci și Unu (41)…, habar n-am ce scrie în el. Până îi acord timp. Și, în versetul 9, găsesc scris: „chiar și acela [...] care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea”. Mă opresc. Îmi dau seama că Isus a știut perfect psalmul acesta (Ioan 13:18). Iată o carte – întâia din Psalmii – care începe ca Fericirile de pe Munte și se termină cu o trădare a omului, dar și cu încredere în Domnul. Este asta esența Psaltirii?
Ca orice carte a Bibliei, și cartea Psalmii are rolul de a ne spune: 1) cine este Dumnezeu; 2) cine suntem noi, oamenii; 3) de ce suntem aici și 4) cum putem scăpa din situația în care ne găsim.
De asemenea, pe lângă cartea profetului Isaia, cartea psalmilor are unele dintre cele mai vii imagini despre Mesia și lucrarea Sa. Venirea lui Mesia pentru a aduce mântuirea și pentru a inaugura o nouă eră privind domnia universală și veșnică a neprihănirii este firul roșu ce străbate Psalmii.
Am citit că Psaltirea merge în paralel cu cele cinci cărți ale lui Moise. (Re)citind cu filtrul acesta nu am putut să nu-mi notez în Psalmii (I) vreo… 10 trimiteri clare la Creație și la evenimente din Geneza: „al Domnului este pământul” (18 și 24), „cerurile spun slava lui Dumnezeu” (8 și 19), „omul cel luat din pământ” (10), Sodoma (11), Potopul (29), „El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă” (33:6-9). Cum citești Psalmul 8?
Aș intitula Psalmul 8 „Măreția lui Dumnezeu și micimea omului”. De ce? Pentru că acesta este mesajul primar pe care-l putem observa.
Psalmul este scris sub formă chiasmatică. Începe și se încheie aclamând măreția lui Dumnezeu (8:1,9). În centru se află versetul 4, care surprinde, prin întrebările psalmistului, micimea omului, iar de-o parte și de alta a acestei axe se găsesc mărturisitorii slavei lui Dumnezeu: pruncii, oamenii, viețuitoarele și macrocosmosul. De asemenea, psalmul transmite ideea că, în timp ce toate sunt făcute să Îi dea slavă lui Dumnezeu, omul, deși pare nesemnificativ în comparație cu măreția divină, a fost creat pentru un scop înalt.
Avem o altă perspectivă asupra psalmului atunci când ținem seama de interpretarea mesianică făcută de apostolul Pavel în epistola sa către evrei (2:6-9). În acest context, centrul psalmului (v. 4) poate fi similar ca nuanță cu Isaia 53. Cine poate crede vestea Evangheliei, cum că Cel care a devenit pentru puțină vreme „o odraslă slabă” și asemenea unui „Lăstar care iese dintr-un pământ uscat” (Isaia 53:2), prin jertfa Sa avea să readucă slava lui Dumnezeu în lumea noastră?
Cartea psalmilor (I) reflectă alte cărți ale Bibliei (vezi Geneza) sau este citată copios în ele. Când citesc Psalmul 38, sau 39, parcă vorbește Iov. Petru citează din Psalmul 16:10 în Faptele apostolilor, capitolul 2. Din 7:9 îmi răsună Apocalipsa 2:23. Pavel argumentează teologic cu Psalmul 32 (vezi Romani 4). Pe cei blânzi, ce vor moșteni pământul (Matei 5:5), îi găsesc de patru ori în Psalmul 37. Simt că Psaltirea asta e peste tot. Este fibra Scripturii?
Cărțile profetice, dar și cele istorice din Vechiul Testament, citează sau conțin psalmi – în 2 Samuel 22 găsim Psalmul 18; în 1 Cronici 16:8-22 întâlnim Psalmul 105:1-15 etc.
Cea mai citată carte în Noul Testament este cartea Psalmii. Din cei 150 de psalmi, 129 sunt citați sau folosiți într-un mod specific în Noul Testament. Domnul Isus citează din cartea psalmilor, referindu-Se la persoana și lucrarea Sa. De asemenea, diferiți psalmi sunt prezenți din belșug în viața și în predicarea bisericii primare.
„La Tine este izvorul vieții, prin lumina Ta vedem lumina.”
(Psalmii 36:9)
Psalmii constituie, într-adevăr, flacăra vie a închinării ce-L înalță pe Dumnezeu și-l ajută pe omul aflat în necaz să privească la El pentru a trăi. Și aceasta nu numai în timpurile antice, ci de-a lungul istoriei creștinismului. Psalmii au inspirat imnurile creștine.
Am găsit ceva ce nu am mai văzut până acum. Niște dialoguri… neașteptate. În 36:1 aflu că „nelegiuirea celui rău zice inimii mele…” Iar în 27:8, dimpotrivă, „inima îmi zice din partea Ta…” (Mai) au loc astfel de dialoguri?
În general, în aproape întreaga carte a psalmilor, întâlnim dialogul cu sine (8:4), cu vrăjmașii (4:2), dar, mai ales, cu Dumnezeu (3:7; 4:6-8). Dialogurile acestea sunt inspirate de observațiile psalmistului asupra oamenilor și a evenimentelor, dar și de învățăturile Torei pe care psalmistul le păstrează vii în memorie.
Practic, acestea descoperă clar un lucru, și anume că psalmistul cunoștea cerințele lui Dumnezeu cu privire la sine și la semenii lui.
Știm cu toții Psalmul 23. Hai mai jos cu unul, ca să urcăm mai sus. Când era pe cruce, Domnul Hristos a spus: „Eli, Eli, Lama Sabactani…” Toți cititorii noștri vor ști de azi înainte (dacă nu au știut) că așa începe Psalmul 22. Isus nu Se tânguia deznădăjduit, ci Își lua puterea din Scriptură! De fapt, sunt nu mai puțin de 10 trimiteri la scenele răstignirii presărate în psalmul acesta. Cum îl predici?
În primul rând, l-am intitulat „Jertfă și Răscumpărare”.
Da, este un psalm mesianic, dar, înainte de aceasta, trebuie să observăm experiența psalmistului transpusă în acest psalm.
Prima idee pe care vreau s-o subliniez este că urmașii lui Hristos, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul au mers pe urmele Maestrului lor în această lume în care răul nu suportă neprihănirea. De ce îngăduie Dumnezeu așa ceva? Pentru că nu este har mai mare ca acela de a fi părtaș cu El în suferință și nu este privilegiu mai mare pentru om ca acela de a-L cunoaște pe El.
În al doilea rând aș putea spune că imaginile suferințelor din Psalmul 22 se regăsesc în Isaia 53. În ciuda unui dans năucitor al răului și al morții în jurul victimei, credința brăzdează norul întunecat al durerii (22:3-5), iar suferințele nu sunt zadarnice: o sămânță de oameni Îi va sluji și se va vorbi despre Domnul în generațiile viitoare (22:30,31, vezi Isaia 53:10-12).
Pe Drumul spre Emaus, Isus le-a arătat ucenicilor că trebuia să se împlinească tot ce era scris despre El „în Psalmi” (Luca 24:44). Pe lângă Psalmul 22, pe care l-am amintit deja, am regăsit multe trimiteri, „profeții despre Isus”. Dă-ne câteva repere care să ne facă să mergem înapoi la Ierusalim!
Pentru a răspunde la întrebarea aceasta voi juca rolul unuia dintre cei doi, reamintindu-mi drumul spre Emaus:
Am plecat din Ierusalim descurajați...
Pe drum, ni S-a alăturat un Străin. Ne-a văzut dezamăgirile, luptele interioare și… necredința. Ne-a ascultat liniștit, dar, când am tăcut, ne-a zis: „Băieți, știți cartea psalmilor, nu-i așa? Ne vorbește despre Mesia, iar Eu vă spun că Isus din Nazaret este Mesia. Să ne aducem aminte ce spun Psalmii despre identitatea și misiunea lui Mesia:
Divinitatea Sa: 45:6; 110:1;
Faptul că este Fiul lui Dumnezeu: 2:7;
Întruparea Sa: 40:6,7;
Preoția Sa: 110:4;
Trădarea Sa: 41:9;
Respingerea Sa: 118:22;
Suferințele, răstignirea și moartea Sa: 22:1,7,8,11-18; 34:20; 69:8,9,21;
Învierea Sa: 16:9,10;
Înălțarea Sa: 68:18;
Revenirea Sa: 50:1-6; 96:11-13; 97:1-8; 98.”
Am ajuns la Emaus și am intrat în casă. Peste mâncarea simplă pe care o aveam, Străinul Și-a întins mâinile a binecuvântare…
N-am mai mâncat!
Până la Ierusalim, întreaga noastră ființă a strigat: „Isus a murit, dar a înviat! Isus e printre noi, de ce nu L-am recunoscut? Isus e viu!”
Acesta este mesajul din cartea Psalmii.
Dragi prieteni, mulțumim încă o dată pentru susținere. Cine s-a ținut de carte a învins prima lună! Cine nu…, mai poate recupera. Căci „stă scris”.
În februarie vom citi:
Iov (înțelepciune) cu Florin Matei,
Cântarea cântărilor (dragoste) cu Costică Abrudan,
trei profeți mici, cu aceeași temă — Iona-Naum-Amos —, cu Dragoș Brașoveanu,
și încheiem cu Filipeni, alături de Ionuț Stăvărachi.
Pe mine m-a impresionat foarte mult psalmii 2 si 24. Desi, versetul 7 din psalmul 2 poate face referire la invierea Domnului Isus, el se aplica foarte bine la prima treapta de coborare a Domnului Isus de la nivelul de Dumnezeu, la nivelul de Fiul lui Dumnezeu. Cand Tatal spune: ,, Tu esti Fiul meu, astazi Te-am nascut" poate fi considerata ca o proclamatie cu privire la primul pas facut de Mantuitorul pentru implinirea Planului de Mantuire. Filipeni 2 descrie frumos aceste trepte de coborare ale Domnului. Iar psalmul 24 cuprinde prima treapta de urcare a Mantuitorului dupa invierea Sa. Doar un Invingator ca El poate sa se suie pe muntele Domnului in strigatele de bucurie ale celor doua cete de ingeri care intreaba si raspund cu privire la cine este Imparatul slavei.
Am invins!...prima luna :D. Este destul de ciudat sa citesti cartea Pslamilor dupa Eclesiastul. Tot timpul cand citeam din psalmi aveam impresia ca eu sunt cel "al Domnului" si restul...dusmanii. De data aceasta m-am detasat de aceasta impresie...cel alaturi de Dumnezeu era scriitorul, dusmanii altii iar eu doar un spectator. Ce mi-a atras atentia a fost Ps. 37:7-8. Deci omul isi implineste planurile lui rele si supararea duce numai la rau. Mi-am adus aminte de Eclesiastul care spune sa iti porti haina mereu alba si undelemnul pe cap.
Oamenii isi dus planurile lor la bun sfarsit si izbutesc, chiar si cei rai. Poti sa te increzi in Domnul dar asta nu este o garantie ca nu vei suferi insa sa nu te superi ca oricum e mai rau sa pierzi si sa fii si suparat decat sa pierzi si sa nu te superi.
Nu am gasit directia pentru saptmana aceasta, cartea a II-a a psalmilor?