Plânsul lui Cornilescu (I)
„Cornilescu este un Luther al românilor.”
Am în bibliotecă o Biblie clasică, moștenire de familie. Anul înscris pe ea este 1926, fiind tipărită sub însemnul Societății Biblice Britanice. Mult timp am așteptat momentul când să spun că ediția aceea „a făcut 100 de ani”, căci din ea am citit la vremea primilor pași pe calea mea spre Emaus, acum mai bine de trei decenii.
La moment aniversar (personal), reiau aici un articol mai vechi, despre traducătorul ei, Dumitru Cornilescu, inspirat fiind și cucerit de o carte excepțională, editată de Emanuel Conțac. Îl public în forma originală (2014, linkuri actualizate), cu gândul că o altă generație de cititori va reflecta deopotrivă asupra muncii titanice a lui D. Cornilescu, și a slujirii devotate și plină de pasiune a unui scrib ales la suflet, E. Conțac.
Zilele acestea, Emanuel Conțac este sub un asediu în tribunal, atacat de lideri ai cultului penticostal, amintindu-ne de cei descriși de apostolul Pavel ca fiind „lipsiți de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câștig” (1 Timotei 6:5).
„Cornilescu este un Luther al românilor.”
James Wiles [1]
Se știau prea puține despre Cornilescu. Ani de zile au fost disponibile doar broșura scrisă chiar de Dumitru Cornilescu, cu titlul Cum m-am întors la Dumnezeu [2] și o carte de mici dimensiuni a lui Alexandru Măianu, Viața și lucrarea lui Dumitru Cornilescu [3]. În acest recunoscut vid de cunoaștere, și sub influența legendelor care se țes în jurul marilor oameni, mai ales a episoadelor de tăcere din viața lor, cineva trebuia să pătrundă dincolo de cortina istoriei, în culise.
Certitudine și lumină
Recenta lucrare a lui Emanuel Conțac sub titlul Cornilescu – din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi [4] se profilează ca un adevărat monument de istorie creștină din România, venind cu două mari șuvoaie de binecuvântare: certitudine și lumină. Lucruri incerte până de curând, unele doar bănuite, temute sau sperate, sau știute doar pe bâjbâite, sunt acum clarificate incontestabil. Iar multe lucruri cu totul necunoscute decenii întregi sunt aduse la lumină și au potențialul de a deschide noi orizonturi. În prefața volumului, Maria Francisca Băltăceanu pune punctul pe i afirmând că „era de multă vreme necesară o mai bună cunoaștere a istoriei acestei Biblii atât de răspândite, care a hrănit și hrănește viața atâtor oameni”.
Lăsându-ne să vedem în culisele unei istorii, volumul de peste 400 de pagini are o temelie solidă, asigurată de cercetarea academică, cu ancore bine prinse în resurse din arhiva Societății Biblice Britanice (SBB). Conținutul este asigurat ca o mărturie autentică prin vocea nemijlocită a personajelor care ni se destăinuiesc în peste 500 de scrisori. Prin reproducerea acestor scrisori, la care se adaugă note interne, convorbiri, extrase din registrul cu procese verbale din arhiva Societății Biblice Britanice, demers cuplat cu zugrăvirea contextului vremii printr-o suită de date biografice, tabel cronologic, lămuriri preliminare, visul editorului Emanuel Conțac – acela de „a desprăfui povestea fascinantă a Bibliei Cornilescu” – este într-o continuă împlinire.
Editorul a căutat să arate
„circumstanțele în care a apărut versiunea Cornilescu, modul în care a fost revizuită, procesul lung și migălos al tipăririi, reacțiile pe care le-a stârnit în lumea ortodoxă și în cea evanghelică, felul în care a «navigat» prin apele învolburate ale primilor ani ai domniei regelui Carol al II-lea, când forțe politice și religioase redutabile și-au dat mâna pentru a stăvili difuzarea ei”.
Previzibil, volumul Cornilescu va rămâne pentru mulți ani de acum încolo principalul reper oficial în orice discuție sau cercetare despre Dumitru Cornilescu și despre versiunea Bibliei ce-i poartă numele ca traducător. Mai mult, pe modelul „veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32), acest volum va deveni piesa de rezistență a dosarului Cornilescu în orice instanță [5].
Cornilescu, un editor-model
Interesat de cât mai multe informații despre Cornilescu, în urma lecturării volumului am fost cucerit de numeroase „desprăfuiri”, informații, fapte, realități pe care am căutat să mi le însușesc la nivel profesional [6]. Mărturisesc că am fost uimit de trăirile și luptele lui Cornilescu pentru calitatea produsului ce-i poartă numele, el fiind un model de editor până în ziua de azi.
Căutarea după certitudine, lumină și relevanță l-a făcut pe Cornilescu să fie un redutabil cercetător. Informațiile despre metoda de lucru a traducătorului Bibliei, așa cum ni le prezintă el însuși în broșura amintită, sunt concluzionate de un document nou, adus la lumină de editorul Emanuel Conțac, prin care se confirmă acribia lui Cornilescu:
„În timpul războiului m-am apucat să traduc Biblia și am tradus tot Noul Testament, l-am revizuit de mai multe ori cu felurite dicționare și studii asupra cuvintelor grecești […]. Am luat însă la urmă un dicționar grecesc amănunțit și am căutat să-mi dau seama de sensul exact al fiecărui cuvânt în parte, pe care l-am studiat în varietatea înțelesurilor din tot Noul Testament cu cercetarea tuturor locurilor unde se găsește fiecare înțeles.” [7] (italice adăugate)
Dorința de a manifesta o fidelitate de profesionist i-a fost dublată de aceea de a cerceta Scriptura pentru propriul suflet, plăsmuitorul traducerii Bibliei lăsându-se el însuși plăsmuit de rezultatul muncii sale. Deși terminase traducerea Noului Testament, având parte de convertire în acest proces, ca om născut din nou a considerat că e cazul să reia traducerea, cu o nouă perspectivă:
„Am început traducerea din nou, dar acum nu mai citeam Biblia cu întrebările de mai înainte, când ziceam: Se poate? Să fie adevărat? etc., ci cu alte întrebări, și anume: Am eu ce spune cartea aceasta? Sunt eu ce spune ea? Dacă nu, de ce nu sunt și de ce n-am?” [8]
Încheind partea de producere a textului, Dumitru Cornilescu a fost un editor foarte atent, fără a fi tipicar, urmărind cu cerbicie modul în care era produsă Biblia: calitatea hârtiei, a cernelii, monitorizarea întârzierile tipografilor și verificarea minuțioasă a introducerii și a reintroducerii corecturilor. Înverșunarea cu care urmărea calitatea reproducerii textului, uneori până la exasperarea colaboratorilor, avea în spate o rațiune biblică, un model dat de Dumnezeu:
„Trebuie să folosim tot ce avem mai bun pentru Cuvântul Său, fiindcă El a dat ce a avut mai bun pentru noi.” [9]
În acest admirabil exercițiu de performanță a existat o rană care l-a iritat ani de zile pe Dumitru Cornilescu.
(Parte a doua, din patru, va urma săptămâna viitoare.)
Note
[1] James William Wiles a fost secretar al Societății Biblice Britanice pentru Europa de Sud-Est în perioada publicării versiunii lui Cornilescu, unul dintre principalii corespondenți ai SBB cu privire la evoluția proiectului de traducere a Bibliei în limba română, într-o versiune nouă, sub sigla SBB.
[2] https://archive.org/details/cornilescu-dumitru-cum-m-am-intors-la-dumnezeu-v.-0.9.8
[4] Emanuel Conțac, Cornilescu – din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi, Editura Logos, Editura Risoprint (Cluj Napoca: 2014). Republicată la Editura Roua (2021) și, ulterior, în ediția a treia, la Editura Decenu.eu în 2024. https://libraria.decenu.eu/produs/cornilescu/.
[5] Sunt încă pe rol mai multe procese în instanță privind deținerea legală a dreptului de publicare a acestui produs editorial. Vezi și nota următoare.
[6] Ca șef al redacției Editurii Viață și Sănătate (2011-2014) și coordonator editorial al Bibliei de studiu (editată de Casa Bibliei în 2014 și având la bază textul Cornilescu reprodus cu permisiunea British and Foreign Bible Society, BFBS), am participat deplin interesat de adevăr la corespondențe, dialoguri și evenimente cu părțile implicate în procesul în instanță de recunoaștere a deținătorului de copyright: Societatea Evanghelică din România (SER), Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR), British and Foreign Bible Society (BFBS). Cartea lui Emanuel Conțac a fost anunțată și așteptată în cadrul acestor dialoguri. Exemplarul personal are un autograf al editorului luat la ocazia lansării volumului.
[7] Conțac, Cornilescu, p. 63. Notă de subsol: D. Cornilescu, „Ce e cu «Adevărul creștin» și cu Teoria despre un «Mântuitor personal»? Răspuns d-lui Păceascu și celor ca dumnealui”, în Noua Revistă Bisericească, anul 4, nr. 5–6, 1-3 iunie 1922, p. 91.
[8] Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 11.
[9] Scrisoarea 210 (2 aprilie 1924). În articolul de față am citat indicând numărul scrisorii și data acesteia oriunde a fost vorba de informații preluate din corespondență. Am indicat numărul paginii oriunde sunt informații din celelalte secțiuni ale volumului Cornilescu.