Moise a murit. Cu cine a vorbit Isus?

[Isus nu face spiritism!]

„Eu sunt învierea și viața”, a spus Isus unei femei numită Marta, sora lui Lazăr din Evanghelie (Ioan 11:25), mărturisindu-i dorința de a-i învia fratele. Lazăr pierduse lupta cu boala, familia pierduse orice speranță. („Doamne, dacă ai fi fost aici…”)

Dialogul acesta avea loc acum la patru zile de la data certificatului de deces, iar descompunerea trupului cu siguranță își urmase legea ei. Marta, femeie cu toată firea la ea, s-a opus ideii nemaiauzite a lui Isus de a deschide mormântul.

Duhoarea grotei te-ar fi trăsnit, cu siguranță. Era tărâmul morții, stăpânit de cel rău. Doar că acum, afară, stătea Cel ce avea „cheile morții și ale locuinței morților” (Apocalipsa 1:18), cel ce nu doar are ci este învierea și viața.

Știi că nu era prima oară când Viața și Moartea „se certau” (so to speak) pe un trup? Biblia spune curat că a fost un alt timp când „arhanghelul Mihail […] se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise” (Iuda v. 9).

Legat de moartea lui Moise știm puține detalii (Deuteronomul 34:5-6):

• „Moise, robul Domnului, a murit”;

• „Domnul l-a îngropat în vale”;

• „Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.”

Interesant să vezi că Dumnezeu se duce la înmormântare. Insistă să fie singurul — nu bocitoare, nu gropari, nu popă. Ăștia sunt toți după. Dar El parcă ne spune: „vreau să fiu cel din urmă, și cel mai aproape” în viață, în moarte. Știe El că va fi și cel dintâi, în înviere, căci primul chip văzut de orice înviat va fi al Lui, al Domnului.

Despre disputa aceasta pe trupul lui Moise Scriptura spune doar ce am citit. Dar este suficient cât să înțelegem că diavolul îl pretindea a fi al lui, ferecat în mormânt. Iar Arhanghelul i-a vestit eliberarea din legăturile morții și, cel mai probabil luarea la ceruri.

A mai fost ea o luptă, când Moise era într-un sicriaș, ca bebeluș (Exodul 2:1-10).

Că Moise a înviat în trup este un fapt întemeiat în mărturia Evangheliei. Pe muntele schimbării la față, lui Isus i s-au arătat Moise și Ilie (Matei 17:3, Marcu 9:4). Despre Ilie știm că nu a murit niciodată, fiind luat la cer pe când era în viață (2 Împărați 2:11). Dar Moise?!…

Isus nu face spiritism!

• El vorbește cu morții ca să-i învieze. După cum a spus, vezi Ioan 5:28; după cum a făcut, vezi cazurile: Lazăr, fata lui Iair, fiul văduvei din Nain.

• El vorbește cu morții pe care i-a înviat, pe care i-a scos de sub puterea întunericului (Efeseni 2:1-7), pe care i-a smuls „din acest veac rău” (Galateni 1:4) aducându-i la lumina Sa minunată (1 Petru 2:9).

• Isus nu vorbește cu… adevăratul Ilie și fantoma lui Moise. Sau cu sufletul lui, cu spiritul lui, cu o hologramă sau o altă închipuire. El vorbește cu Moise cel înviat.

În fond, nu despre doi inși, fie ei eroi ai Scripturii, era vorba aici. Subiectul era Isus, „sfârșitul Lui [exodul], pe care avea să-l aibă în Ierusalim” (Luca 9:31). Cine să fie mai bune dovezi ale învierii și ale vieții decât Moise și Ilie? Probabil că apostolul Pavel știa același lucru când a scris tesalonicenilor despre unii care, morți fiind [ca Moise], vor fi înviați și nu o vor lua înaintea ultimei generații [ca Ilie] aflate în viață (1 Tesaloniceni 4:13-18).

Trei gânduri de bun simț:

1. Cearta îngerilor pe trupul unui om… genială scenă a marii lupte.

2. Când Dumnezeu se duce la înmormântare, fii gata de o înviere.

3. Isus nu face spiritism. El vorbește viață cu morții din mormintele veacului acestuia.