La mulți ani!

Cine-i născut în decembrie...

Două zile de naștere sunt menționate în Biblie drept evenimente sărbătorite aparte.

Ziua nașterii lui Faraon, când, scoțându-i din temniță pe cei doi slujbași ai curții, pe paharnic l-a repus in funcție, iar pe pitar l-a spânzurat (Geneza 40:20). Nu a fost o ruletă rusească, ci se împlinea visul omului lui Dumnezeu – Iosif. Care, apropo, în timpul acesta zăcea în aceeași temniță. Aniversarea împăratului nu a adus patriarhului decât… alți doi ani de pușcărie.

Al doilea eveniment a fost ziua nașterii împăratului Irod, din vremea lui Isus. Irod, înfierbântat de alcool și ispitit sexual de dansul fiicei lui vitrege, a fost prins în capcana Irodiadei. Finalul a fost mai mult decât brusc: împăratul l-a decapitat pe cel mai mare dintre cei născuți dintre femei, profetul Ioan Botezătorul (Matei 14:6, Marcu 6:21). Ziua de naștere a împăratului a fost… ziua morții profetului.

Tot două zile de naștere sunt și blestemate în Biblie. Iar blestemul aparține unor nume mari ale Scripturii. În situații de mare criză personală, oameni ai lui Dumnezeu și-au urât ziua nașterii (Iov 3:3, Ieremia 20:14). Disprețuindu-și viața, ei doreau… nu să piară, ci să fie mai aproape de Dumnezeu. Pe de altă parte, dorindu-și moartea, profeți ca Ilie sau Iona îi dădeau dreptate lui Solomon care credea că „mai mult face ziua morții decât ziua nașterii” (Eclesiastul 7:1).

Imaginea aceasta gri, contrastantă cu contemporaneitatea zilelor noastre, merită echilibrată de Isus Hristos. Pentru El nașterea este un moment de bucurie:

„Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.” (Ioan 16:21)

De bucurie că s-a născut un om pe lume

Și atunci, cu cât mai mult ar trebui să fie o bucurie nașterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ? Au spus-o îngerii de la Betleem, când aduceau „o veste bună… o mare bucurie pentru tot poporul: Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:10-11)

Nu știm ziua nașterii lui Isus, nici luna, ba chiar asupra anului sunt dispute. Și totuși, nașterea Lui împarte istoria lumii și chiar a universului.

L-am putea aniversa însă pe Isus în fiecare zi. Căci oricare ar fi ziua, El Se naște, din nou și din nou, în inima omului. Sunt cuvintele lui Pavel care le mărturisea credincioșilor că, pentru ei, el simte iarăși „durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi” (Galateni 4:19). Nu e de mirare că se poate. Ci că nu se întâmplă mai des. Hristos Însuși a spus unui bătrânel (!) mirat că, dacă nu se naște din nou, cu nici un chip nu putea vedea împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3,7).

În ce zi să te naști? Azi, evident.

La mulți ani!

---

P.S. Azi e ziua fiicei noastre, Iris. Bucurie pentru încă un om pe lume, căci de azi e majoră! :)