Ieși din temnița misiunii!

„Marea trimitere” în cele patru evanghelii.

Care este primul text biblic care-ți vine în minte când auzi de „misiune”? Din Noul Testament. Din evanghelie… Știi referința exactă – cartea, capitolul, versetul/versetele. Gata? Până să-l zici tare, hai să îți prezint câteva perspective asupra subiectului, cu texte biblice, și apoi vedem dacă te-am nimerit. Mai bine zis, dacă regăsești textul tău în lista mea.

Merg la cuvintele Domnului Hristos, din evanghelii (deci, nu din Fapte, epistole sau Apocalipsa) și găsesc multe fațete ale conceptului de misiune. Hai să vezi câteva!

1. Asemănarea misiunii cu un ogor. Ți-aduci aminte de texte precum: „Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș” (Ioan 4:35). Mai cunoscut, probabil, Luca 10:2 – „Şi le-a zis: «Mare este secerișul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său.»”

2. Paralele cu prieteni necuvântători, animalele. „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” (Matei 10:16). Nu uităm chemarea către Petru și tovarășii lui, „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19 – sufletele oamenilor văzute ca „pești”), nici apelul final, către același prim-apostol: „Paște oile Mele” (Ioan 21:17).

3. Predicarea articulată. „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor” (Matei 24:14). Avem impresia că marii evangheliști ai lumii vor îndeplini misiunea – ei și miliardele de cărți și broșuri, transmisiunile prin satelit, Internetul, aplicațiile, poate chiar inteligența artificială. Dimpotrivă, Isus spune că noi, fiecare, vom da/fi mărturie (omul e mesajul): „Vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiți mărturie” (Luca 21:12,13). Iar mesajul de la om la om este subliniat de Isus și aici: „Mă rog nu numai pentru ei [apostolii], ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20).

4. O acțiune de amploare mondială. „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). Făptură de altă rasă, altă cultură, cu alte obiceiuri, provenind din alte majorități sau minorități. „Trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor” (Marcu 13:10).

5. Mulți sau puțini? „Cineva I-a zis [lui Isus]: «Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?» El le-a răspuns: «Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea»” (Luca 13:23,24). Că este unul sau că sunt mai mulți, „vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10). „Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului” (Marcu 13:27).

6. Pe urmele lui Isus, prin puterea Duhului Sfânt. La nivel individual, lui Petru, Domnul i-a spus: „Vino [nu du-te] după Mine!” (Ioan 21:19,22). Apostolilor, în camera de sus, le-a dat sfatul și promisiunea: „voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus” (Luca 24:49).

Am prezentat nu mai puțin de 15 texte biblice clare, despre misiune, din cuvintele Domnului Hristos. Oare am nimerit textul la care te-ai gândit? M-aș bucura să cred că da.

Dar, dacă ai avut în minte Matei 28…, atunci nu, nu este aici. Special nu l-am adăugat listei. De ce? M-am săturat să văd acest text decupat (ca orice citat despre care credem că poate face minuni), scos în față de fiecare dată și, uneori, pus ca un ultimatum al sarcinii de serviciu, o patalama care să ne justifice atât știința textului, cât și acțiunile misionare prin care, iată, împlinim versetul ignorat de alte biserici.

Așadar, dacă cele 15 texte biblice de mai sus sunt în lista ta sub Matei 28, îți propun să revizuiești perspectiva despre misiune. Să ieși din cutia în care ne-am îndesat atâta vreme… Misiunea este mult mai nuanțată, mai bogată, mai împlinitoare. Hai să ți-o prezint cu alți ochi. Și, love me, hate me, încep cu Matei 28. Pentru că este un text extraodinar!

---

„Marea trimitere” în Evanghelia după Matei

Întrucât ești un cunoscător al Bibliei, te invit să o deschizi la locul știut al misiunii, Matei 28. Când citești textul, încearcă să vezi un fir roșu al cuvintelor evidențiate:

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20).

Cu siguranță vei vedea ideea de autoritate (putere) peste spațiu, peste timp, peste oameni și teoriile lor. Acesta este, de fapt, un cuvânt-cheie al Evangheliei după Matei. Poți verifica singur atât în ceea ce privește concluzia oamenilor după Predica de pe Munte („El îi învăţa ca unul care avea putere” – 7:29) sau după o minune (9:8), cât și în propriile Sale cuvinte. El are puterea de a ierta păcatele (9:6). Venirea Sa pe norii cerului va fi una cu putere (24:30) etc.

Te invit să citim acum același pasaj – dar subliniind alte cuvinte – și să vezi un alt fir roșu:

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:18-20).

Sunt cuvinte-cheie pentru misiunea noastră: toate verbe, implicând acțiune, par a trasa un parcurs de evanghelizare. Ca adventiști, ne regăsim foarte ușor în acest cadru de lucru: ai poruncile și ideea de păzire a lor, ai conceptul de studiu biblic, de a face ucenici și de a-i boteza, de a merge până la capetele pământului…

Misiunea în modelul din Matei.

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt-cheie pentru „Marea trimitere” din Matei, acesta ar fi Autoritate (putere). În baza acestui text ești împuternicit; ai aici o strategie pentru prezentarea adevărului.

Dar dacă te-aș întreba acum, știi să-mi spui cum arată Marea trimitere în Evanghelia după Marcu? I want chapter and verse! zicea un profesor, adică vreau să-mi dai referința exactă: capitol și verset. Pe de rost!

---

„Marea trimitere” în Evanghelia după Marcu

Știi cadrul! Suntem după învierea lui Isus, înainte de înălțarea la ceruri. Cândva, în perioada acelor 40 de zile, le-a dat ucenicilor Săi ceea ce numim „Marea trimitere”. Probabil a fost repetată și nuanțată în diferite moduri. Așadar, în Marcu o regăsim în capitolul 16, versetele 15 și 16. Textul e aproape știut, că seamănă foarte mult cu cel din Matei:

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”

Ceea ce avem de făcut este să continuăm lectura, pentru că versetele următoare sunt parte integrantă a „marii trimiteri”. Ni se indică foarte clar, „iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede:”

„în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși” (Marcu 16:17,18).

Vezi firul roșu de aici? Sunt toate semne care n-au de-a face cu o lecție de doctrine, cu o evanghelizare din Daniel și Apocalipsa sau cu vreun seminar de arheologie biblică. Nimic din toate acestea. Cuvântul-cheie pentru Evanghelia după Marcu este Impact (altcineva ar zice șoc, cutremur, zguduire). După ce Isus trece printr-un loc, există clar un before and after. Dau câteva exemple:

• Când Isus l-a vindecat pe slăbănogul coborât prin acoperișul casei, „toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: «Niciodată n-am văzut așa ceva!»” (Marcu 2:12). În Matei era despre „putere”; aici este un impact inegalabil.

• La vindecarea unui surdomut, reacția oamenilor este clară: „erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: «Toate le face de minune»” (7:37). Iată că se poate face și altfel evanghelizarea!

Oare am comparat vreodată cele două versiuni, Matei și Marcu? Întreb pentru că se pare că ne suprapunem extraordinar de bine pe modelul din Matei, dar suntem foarte departe de cel din Marcu. „Semne”? Suntem experți în semnele timpului, spre exemplu, dar departe de noi vreo manifestare supranaturală… Hai să întreb altfel! Dacă versiunea din Matei – cea cu studii biblice, porunci, botez etc. – se pliază perfect pe ceea ce credem noi că este procesul de a face ucenici, când citim în Marcu, care se potrivește mai bine: o biserică adventistă sau una carismatică? E ceva ce pare plauzibil în Africa sau în Europa? E ceva din secolul XXI sau doar din vremea apostolică, cel mult medievală?

Cred că am înțepenit în modelul din Matei și ne ferim de cel din Marcu. Să ne mirăm atunci că Evanghelia după Marcu se încheie cu astfel de cuvinte?

„Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau” (16:19,20).

Vezi că predicarea Cuvântului nu este lipsită de semne! Ba, mai mult, acestea întăresc predicarea. Merită să avem o perspectivă mai largă, în care modelul din Matei și cel din Marcu să fie integrate.

Nu, nu vreau să spun că trebuie să fii un superman. Ci să acceptăm cu toții că există daruri spirituale: eu mă pliez bine pe modelul din Matei (studii biblice, discuții, argumente, teorie și logică). Dar cineva cu daruri spirituale din zona relaționării cu oamenii se va regăsi mult mai ușor în modelul din Marcu. Și nu vorbesc acum despre exorcizare, otrăviri, șerpi… Pot să întreb altfel: știi să vorbești o limbă nouă, alta decât a ta? Spre exemplu, limba unei persoane care trece printr-un divorț? Știi să mângâi pe cineva care așteaptă un diagnostic sumbru? Poți să te apropii de cei care trăiesc la o margine a societății, chinuiți de vicii, de sărăcie, de nevoi de bază neîmplinite? Dacă da, atunci ești pe modelul lui Marcu.

Misiunea în modelul din Marcu, în comparație cu Matei.

Dacă Matei ne aduce evanghelizarea, concertul, seminarul public, cred că Marcu este ceea facem prin acțiunea din comunitate, din societate, mai degrabă ADRA sau orice ONG prin care ne apropiem de oameni cu adevărat, înainte de (sau fără) a deschide o discuție despre religie. Dacă în Matei aveam Autoritate (o strategie de prezentare a adevărului), în Marcu avem Impact – conștientizarea nevoilor oamenilor, un răspuns pentru împlinirea lor (vindecarea). Iar acestea vor fi văzute de oameni ca „semne”. Abia atunci te vor întreba „care e secretul?”. Și atunci ai ocazie de mărturie, spre slava lui Dumnezeu.

Acum știi deja ce urmează…

---

„Marea trimitere” în Evanghelia după Luca

Unde găsim „Marea trimitere” în Luca? Deschidem la ultimul capitol al cărții și ajungem în camera de sus, când Isus, după ce „le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile”, le-a zis ucenicilor:

„«Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus»” (Luca 24:45-49).

Cuvintele-cheie n-au de-a face nici cu doctrine, nici cu șerpi și exorcizări. Aici totul se încheagă în jurul nevoii de bază a omului: conștientizarea stării de păcat și eliberarea prin iertarea păcatelor. Iar cei prin care Domnul lucrează sunt pur și simplu „martori”, nu vraci, nu hristoși, nu profeți, nu doctori în teologie…

„Marea trimitere” din Luca – pocăința și iertarea păcatelor – nu e o invenție târzie, nici forțare a lucrurilor, nici vreo descoperire întâmplătoare. Preotul Zaharia, încă de la începutul cărții, profetizând despre misiunea fiului său, Ioan Botezătorul, spunea:

„Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” (Luca 1:76-79).

Cine face misiune pe versiunea din Luca? Nu poți insista ani la rând să distribui o carte, o singură carte, fie ea și Tragedia veacurilor, și să aștepți roade extraordinare. Nu le poți da sendvișuri săracilor lună de lună sau să faci acțiuni umanitare la nesfârșit fără să realizezi (tu sau beneficiarii serviciilor tale) că nevoile sunt mult mai profunde decât o haină, un bănuț sau eliberarea dintr-un necaz… Când omul din fața ta vede în tine un „martor” al lui Hristos, unul care a trecut cu adevărat prin ceea ce povestește, misiunea devine cu totul alta, autentică, mai implicată, mai transformatoare (atât a misionarului, cât și a celui evanghelizat).

Luca își începe evanghelia cu recunoașterea faptului că ceea ce el însuși scrie nu este doar o revelație într-un moment de răpire, ci un raport alcătuit pe baza mărturiilor așa cum „le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început” (1:2). Martorul are o putere incontestabilă.

Ah, să nu uit! Între cele mai cunoscute parabole din tolba Domnului Hristos sunt cea a oii pierdute, cea a bănuțului pierdut și cea a fiului risipitor… Ideea pildelor este clară, „vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește” (15:10).

Marea trimitere, după Luca, nu este despre texte cu care să închizi gura cuiva, nici despre minuni care să-i lase cu gura căscată, ci despre o discuție pe o bancă din parc, o tabără cu o drumeție prin pădure, un dialog care poate avea loc târziu, în noapte… Este despre deschiderea sufletului înaintea Celui ce-l citește cel mai bine.

Misiunea în modelul din Luca, în comparație cu Marcu și Matei.

Cuvântul-cheie în Luca este Mărturie. Iar această Mărturie se face prin prezența mea și a ta, care îi reflectăm aproapelui altceva. Este despre pocăința care duce la o viață nouă.

---

„Marea trimitere” în Evanghelia după Ioan

Pasajul din Ioan se găsește în capitolul 20. În același context al camerei de sus,

„Isus le-a zis din nou: «Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.»” (Ioan 20:21).

La prima vedere nu-ți pare a fi o Mare trimitere. Dar versetele următoare vorbesc despre puterea celor trimiși, Duhul Sfânt. Și despre schimbarea adusă în viața oamenilor, o combinație între Marcu și Luca, predicarea iertării păcatelor și credința (sau necredința) ascultătorilor. În plus, nu e prima oară când Isus o spune – S-a rugat, folosind aceleași cuvinte, în Ghetsimani, pe Muntele Măslinilor (vezi Ioan 17:18).

Ce îmi pare cu totul excepțional aici este formula „Cum M-a trimis… așa vă trimit”. Văd aici un model, spre a fi replicat. Dumnezeu-Tatăl a făcut misiune din dragoste (Ioan 3:16). Și observ reprezentativitate – cei din jur să-L vadă pe Dumnezeu în tine. Și continuitate – să simtă că le îndrepți atenția spre El, nu spre tine.

Mai mult decât orice, văd (și pun în cuvintele mele) o idee centrală:

Cum m-a chemat pe mine Dumnezeu, așa îi voi putea chema cel mai bine pe alții.

Ai citit bine. Modul în care te-a chemat Dumnezeu este modelul cel mai bun pe care îl poți urma în viața ta de misiune. Nu cum zice pastorul, liderul de misiune, cartea sau predicatorul cutare… Ci cum te-a chemat Dumnezeu și cum ți-a confirmat asta de-a lungul timpului. Hai să dau câteva exemple:

• Eu am venit la credință prin citirea Bibliei, prin comparația de texte biblice, prin aprofundarea studiilor. Nu e nicio mirare deci că modul cel mai bun prin care îi atrag pe alții spre Dumnezeu este prin aceeași metodă. (Ghici de ce citești acum pe Drumul spre Emaus!) Modelul din Matei e ceea ce mă prinde pe mine. Prin el dau cel mai bun randament.

• Claudia, soția mea, a avut o altă călătorie, în care elementele centrale au fost socializarea, grupul de prieteni, părtășia. Nu e nicio surpriză: n-o vei vedea niciodată la un amvon, nici împărțind cărți, dar e mereu acolo unde cineva are nevoie de un ajutor, fie să primim în casă pe cineva fără acoperiș, fie să facem mâncare pentru nevoiași, fie să stea de vorbă cu o prietenă ce trece printr-un necaz.

Modelul din Ioan este Umblarea cu Dumnezeu. Când conștientizez modul în care m-a condus Dumnezeu, caut să merg mai departe, să scriu în continuare povestea aceasta. În mod natural, voi descoperi tot mai multe indicii pe care mi le dă Dumnezeu: când să vorbesc, cu cine să interacționez, ce am de spus etc. Practic, voi replica modelul prin care m-a chemat Dumnezeu.

Misiunea în modelul din Ioan, în comparație cu evangheliile sinoptice.

Dacă Dumnezeu a găsit cu cale să mă cheme printr-o manieră anume, acolo unde am fost cel mai deschis Lui, cel mai maleabil, cel mai bine poziționat pentru a face ceva mai bun din viața mea, atunci sunt sigur că acela e modelul prin care eu însumi voi aduce cel mai bun rod. Voi rezona ușor cu cei care trec prin aceleași experiențe, care întreprind aceeași călătorie, voi avea un ochi format pentru nevoile lor. În plus, fiecare astfel de interacțiune va fi o validare a propriei mele experiențe.

Patru exemple, câte unul pentru fiecare model

Îți dau patru exemple biblice acum, câte unul pentru fiecare dintre cele patru modele, ca să vezi cu ochii tăi.

• Când Filip îl evanghelizează pe famenul etiopian (Faptele apostolilor 8), merge pe modelul din Matei. Ia-ți timp de studiu și vei vedea acolo „du-te”, vei vedea citirea Scripturii, explicarea ei, întrebări și răspunsuri, iar în final, botezul și un ucenic câștigat pentru Hristos, care-L va propovădui pe alt meridian.

• Dacă vei analiza modelul prin care Isus l-a câștigat pe demonizatul din Gadara, vei recunoaște imediat „impactul” din Marcu (capitolul 5). Același „du-te” are acum alte valențe, „povestește tot ce ți-a făcut Domnul”. Isus nu-i acceptă apelul de a merge după El, ci îl trimite la ai lui, așa cum e. De ce? Pentru că este suficient. Omul este o minune în sine; toată lumea știe cât de periculos a fost before și oricine poate vedea cum este after. Restul este răspunsul la întrebarea „cum e posibil?” Și acesta este… Isus.

• Când Petru, Ioan și ceilalți apostoli predică poporului la Cincizecime, modelul este clar cel din Luca. Citind Faptele apostolilor (capitolul 2), vom regăsi cuvinte-cheie ca mărturie („noi toţi suntem martori ai Lui” – 2:32), pocăință, iertarea păcatelor, o viață nouă etc. La întrebarea crucială a gloatei – „Ce să facem?” –, răspunsul a fost deschis: „«Pocăiți-vă», le-a zis Petru, «și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi, veți primi darul Sfântului Duh»” (2:38).

• Pe modelul din Ioan, femeia samariteană nu este vreo specialistă în misiune sau evanghelizare. Dar știe un lucru, știe cum a fost chemată! Când Isus a invitat-o la o relație mai apropiată cu Sine, i-a spus să-l aducă și pe tipul cu care trăia în concubinaj. Un păcătos, am zice noi. Dar Hristos își extinde harul peste ea și peste el. Peste mulți. Ca atare, femeia se duce și-l cheamă nu doar pe tip, ci și pe alții. Simte că e loc. Uimitor,

  „mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: «Mi-a spus tot ce am făcut.» Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: «Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.»” (4:39-42).

Care este misiunea mea?

Prima și cea mai importantă este să descopăr cum m-a chemat Dumnezeu. Dacă a fost printr-o minune (Marcu), atunci voi fi deschis la experiențe supranaturale, la minuni prin rugăciune, la ocazii prin care Domnul să Se arate Atotputernic peste toate slăbiciunile oamenilor. Dacă a fost printr-un text biblic, printr-o carte, o predică, un seminar… atunci aceasta (Matei) va fi metoda cea mai rodnică. Dacă ai avut parte de o trăire spirituală profundă (Luca), pe genunchi, de predare în fața Domnului (înainte de a ști despre Sabat, sau despre A Doua Venire, sau despre semnul fiarei etc.), atunci fii sigur/ă că așa te cheamă Domnul să îi chemi și tu pe alții.

În al doilea rând, umblă alături de Dumnezeu mai departe, așa cum te conduce El. Închei cu textul care-mi dă cea mai mare speranță (Ioan). E textul meu pentru misiune. Și al tău. În ultima rugăciune din Grădina Ghetsimani, Domnul Hristos nu S-a rugat doar pentru ucenici, ci și pentru generația următoare.

„Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20).

Aplicând rugăciunea lui Isus peste generații, căci vestirea Cuvântului a continuat, oral sau în scris, de-a lungul veacurilor, putem gândi că Isus S-a rugat și pentru cel prin care (stră)bunicul tău sau părinții tăi au primit adevărul credinței. Pentru un Luther, pentru un Cornilescu, pentru un necunoscut care s-a pus la dispoziția Lui. Așa a ajuns Cuvântul lui Dumnezeu la tine. Mai mult, Isus S-a rugat pentru noi, cei prin care Își crește împărăția și azi. Și, în aceeași rugăciune, Isus S-a rugat pentru cei la care urmează să ajungem, fiecare în felul lui.

Dacă cei din biserica ta vor zice: „Hai să distribuim cărți!”, iar darul tău e altul, mergi după darul tău. Dacă Dumnezeu te cheamă de martor, fii martor, nu predicator. Nu te forța, nu te frustra! Dacă darul tău este acela de a-i ajuta pe oameni, fără a le băga religia pe gât deodată cu ajutorul umanitar, atunci fă așa. Dumnezeu va purta de grijă mai departe.

Te invit să ieși din temnița misiunii, unde te-au înțepenit „profesioniștii”. Fiecare trage spuza pe turta lui, dându-ți aripi dacă faci misiunea cum crede el și inducându-ți sentimentul de vinovăție dacă faci altfel. Atunci când revezi misiunea, măcar prin cele 15 texte cu care am început acest articol, vei vedea că Dumnezeu te cheamă la mult mai mult decât a da un pliant sau o carte, un like/share sau un bănuț pentru nu știu ce proiect care va „răsturna” lumea…

Înțelegând „Marea trimitere” prin prisma tuturor celor patru evanghelii, descoperi cum te-a chemat El. Cu niște ani în urmă, atunci și acolo a avut loc cea mai mare misiune din univers, în ceea ce te privește. Prinzând ideea asta, vei fi eliberat. Și vei fi cel mai bun misionar pentru Cel ce îi cheamă pe toți, pe fiecare la vremea lui, în felul lui, creativ și surprinzător.

Drumul spre Emaus
© 2022–2024

Editori:
Florin Bică, Florin Matei, Cristinel Sava, Christian Sălcianu

Contact:
info@drumulspreemaus.ro sau pe Facebook