Coadă, coarne și copite!

Cum de-i zice... „Lucifer”?

Într-un dialog cu un prieten am afirmat că, atunci când L-a ispitit pe Domnul Hristos, „Satana a venit la El ca un înger de lumină”. Ferm, prietenul m-a contrat: „De unde știi asta?” (O fi citit aici?) M-a trecut un fior gândind că unii încă mai cred că Împielițatul are coadă, coarne și copite. Aș putea oare arăta că e mult mai subtil?

E adevărat că Biblia nu spune în ce formă a venit Satana la Domnul Isus în pustia ispitirii. Dar îți prezint câteva indicii care mă ajută să-mi mențin afirmația. Și să contrazic, cât se poate, imaginile în care, lângă un Isus alb se insinuează o făptură hidoasă, predictibilă. În fapt, o corcitură între zugrăveli de Evul Mediu și vampiri de Hollywood.

Evangheliile menționează că Isus a fost asaltat de Diavolul, iar una dintre ele afirmă că „Ispititorul s-a apropiat de El” (Matei 4:3). Întreb așa, între noi: dacă tu ai fi Satana și ai vrea să ispitești pe cineva, te-ai arăta ca un liliac, ca un animal cu copite și coarne, ca un abil mânuitor de furcă? Sau dimpotrivă, ai fi cât mai atrăgător? Vei fi de acord cu mine că Eva, în grădina Edenului, trebuie să fi fost uimită de șarpele măiastru-vorbitor (nu sâsâit.)

În două dintre evanghelii ni se spune că Isus a fost slujit de îngeri în pustie. Zic să arăt că era cadru specific, un alt fel de… angelic.

• Din Marcu 1:13 aflăm că Isus „a stat [în pustie] patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii”. Ciudată asociere, fiare sălbatice, îngeri…

• Dar Matei 4:11 indică exact și etapele: slujirea îngerilor a fost după încetarea ispitelor: „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.” Acest „deodată” îmi dă impresia că exista o mare încordare în aer, iar îngerii erau gata să intervină dacă Satana ar fi întrecut vreo limită (vezi Iov 1-2). (Nu uităm: îngerii sunt duhuri slujitoare, Evrei 1:14).

O imagine asemănătoare este în episodul din grădina Ghetsimani.

• Când tensiunea pentru soarta neamului omenesc era enormă (Luca 22:42), Biblia spune că (la moment-cheie?) a venit cineva care să-L ajute pe Isus: „Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească” (v. 43).

În două ocazii de maximă tensiune – ispitirea din pustie și lupta din grădină – îngerii sunt gata să ajute. Oare să nu fi știut Satana asta? El însuși fusese un heruvim ocrotitor (Ezechiel 28:14). Cum se va deghiza deci?

Prima ispită

Scenariul propus de Satana în pustia ispitirii este acela de a veni „în ajutorul” Domnului, propunând — vestind? — încheierea postului de 40 de zile: „fă pâine [de mâncat]”. Biblia chiar spune despre Domnul că, „după ce au trecut acele zile, a flămânzit” (Luca 4:2).

Nu o dată Satana i-a ispitit pe oameni să acționeze înainte de vreme, dovedind pierderea răbdării (ex. evreii la Sinai, cu vițelul de aur; Saul în așteptarea lui Samuel). O face și acum, dându-se drept life coach ce nu-ți poate dori decât binele: „ia și mănâncă”.

A doua ispită

Cea de-a doua ispită (în ordinea din Matei 4:5), are de-a face tot cu îngeri. Satana Îl ia pe Domnul Isus pe sus (pe brațe, nu pe aripi), din pustie până la templul din Ierusalim. Deja asta e o minune în sine.

Apoi Îi citește Scriptura, interesant lucru (altă minune?), propunând un text despre îngeri: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini” (Matei 4:6).

Totul este gândit ca Isus să Se lase în gol la promisiunea Îngerului ce-L poartă ocrotitor.

A treia ispită

În cea de-a treia ispită, ducându-L pe un munte foarte înalt (din nou o minune), Satana îi arată „toate împărățiile lumii și strălucirea lor” (Matei 4:8). Poate ți-a scăpat, dar dă-mi voie să subliniez aspectul menționat de evanghelist și anume că Satana face tot showul „într-o clipă” (Luca 4:5). Este mai mult decât orice realitate virtuală ar imagina oamenii. Din nou puteri supranaturale, manifestate la foc automat.

Și ce imagine este proiectată? Una copleșitor de pozitivă, de unde lipsesc nenorocirea, suferința, războiul, întunericul, închisorile, gropile comune… Evident, în scena strălucitoare un personaj liliachiu ar fi stricat totul.

La final, Isus îl demască irecuperabil: „Pleacă, Satano!”

---

Minunile viitorului, cum sunt descrise în Apocalipsa 13, vor fi foarte puternice, „până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși” (Matei 24:24). Vor lua forma unor minuni incontestabile (și tehnologice); vor fi promovate de lideri mesianici pentru care să-ți dai viața, nu alta; vor fi trenduri care ne vor lua pe sus. Am văzut asta în pandemie, în conspirațiile care ne-au înstrăinat unii de alții — s-au ne-au cernut mai bine ca orice —, în alegerile din marile democrații unde un candidat are pe umăr brațul lui Isus, iar altuia i se văd coada sau coarnele sau măcar copitele. (De dictaturi nu zic nimic, ele au doi în unu.).

Ispititorul va fi greu de identificat fără Scriptură, fără Biblia care-l demască avertizând că „nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14).

Luciferic, nu?

P.S. Aviz politicianului, expertului, coach-ului, terapeutului, predicatorului (mai pune tu) care se dă mesianic prin soluțiile oferite.

P.S. 2 Aviz celui ce se însoțește cu ei, luând ochii lumii. S-ar putea să zboare ca vântul, dar pe aripi de… țap. Că liliacul nu are coadă, coarne, nici copite.