Bibliile pentru copii: semnificații și perspective

O discuție necesară

Prăbușirea regimului ceaușist și deschiderea României spre lume au înlesnit, la începutul anilor ՚90, accesul românilor la literatură religioasă.

În contextul respectiv am citit, pe când eram elev în clasa a IV-a, două evanghelii – Luca și Ioan –, ambele extrase din traducerea Bibliei de Dumitru Cornilescu. Fiecare evanghelie era tipărită separat, sub formă de broșură capsată, de dimensiunea unei palme. Astfel de publicații, destinate de fapt adulților, erau distribuite atunci gratuit pe la uși și porți, fiind lăsate uneori în cutiile poștale. Biblii pentru copii văzusem o singură dată înainte de 1990 la niște prieteni de familie care făcuseră rost de ele pe sub mână. Le răsfoisem cu jind, știind că era puțin probabil să am și eu o astfel de Biblie.

Carevasăzică, primii pași în lectura textelor biblice i-am făcut grație acelor broșuri lipsite și de ilustrații, și de eleganța unora dintre Bibliile publicate în prezent. Ulterior, aveam să descopăr și să învăț mai multe din manualele de religie care conțineau repovestiri după diferite istorii din Biblia integrală, destinată cititorilor adulți (o astfel de repovestire, care m-a captivat de-a dreptul, mi-a făcut cunoștință cu faimosul Iosif din Geneza, cel trădat mișelește de frații săi invidioși). Repovestirile acestea erau însoțite uneori de reproduceri după celebrele gravuri ale lui Doré. Însă primele mele Biblii pentru copii n-au fost cărți tipărite, ci desene animate. Mă refer la cele două seriale japoneze – Sūpābukku (tradus la noi prin Cartea cărților) și Tondera Hausu no Daibōken (Casa zburătoare) – difuzate în prima jumătate a anilor ՚90 de Televiziunea Română. Serialele acestea prezentau în fiecare episod câte o întâmplare sau un erou din Biblie.

O simplă trecere în revistă a producției de Biblii pentru copii în prezent ne dă o idee despre amploarea fenomenului. Există Biblii pentru copii care includ textul integral al Bibliei pentru adulți, acesta fiind însoțit de ilustrații, dar și variante cu repovestiri ale unor întâmplări din Biblie (cu mai multe sau mai puține capitole, în funcție de categoriile de vârstă cărora le sunt destinate), ediții cu abțibilduri, cu piese de puzzle, sub formă de bandă desenată, rezistente la apă (ce pot fi folosite în cadă sau în piscină), de tip board book (cu paginile din interior lipite pe mucava pentru a rezista asaltului celor mai mici dintre „cititori”, care le gustă adeseori la propriu), ediții cu jocuri și activități (de tipul „caută și găsește” anumite personaje sau obiecte), versiuni care urmăresc un anumit fir (ca de exemplu, viața de rugăciune sau minunile din Biblie), variante care imită diverse jucării (gentuțe, păpuși din pluș etc.) sau în care copiii pot să deseneze ori să scrie ei înșiși diverse lucruri în funcție de cerințele date. O listă completă ar fi cu siguranță mult mai lungă.

După mai bine de trei decenii postdecembriste, o căutare rapidă pe internet ne duce în doar câteva secunde către destul de multe variante de Biblie pentru copii – poate nu la fel de numeroase ca în alte țări, dar, cu siguranță, suficiente pentru a dovedi că lucrurile s-au schimbat semnificativ. De fapt, cunosc foarte bine câteva dintre Bibliile acestea deoarece le-am lucrat eu însumi ca redactor și editor de carte.

Printre primele mele proiecte s-au numărat Biblia de colorat (excelent ilustrată de Adrian Barbu), Eroii Bibliei (cu texte scrise de mine și ilustrații semnate de Maria Surducan) și Biblia celor mici (preluată de la o editură din străinătate) – toate trei fiind publicate în același an, 2012. Anul următor a adus un nou proiect în direcția aceasta (tot la Editura Viață și Sănătate), respectiv setul de șase volume Descoperă Biblia (cu texte de Maria Augusta Lopes și Dália Mateus și ilustrații de Joāo Luiz Cardozo), care acoperă, în aproape o mie de pagini, istorii și evenimente de la Geneza la Apocalipsa. Câțiva ani mai târziu, am tradus și redactat romanul grafic Viața lui Isus de Ben Alex, cu ilustrații de José Pérez Montero.

Acestea pe lângă multe altele sunt dovada faptului că există în România un public interesat de familiarizarea copiilor și adolescenților cu istoriile, personajele și ideile din Biblie. Însă, pe de altă parte, puzderia de Biblii pentru copii și de volume cu povestiri biblice sau de inspirație biblică ar trebui să ridice măcar o serie de întrebări despre conținutul și calitatea acestor cărți, cu atât mai mult cu cât devine limpede că, de la un punct încolo, astfel de produse fac obiectul unor afaceri. Știu edituri din afara țării care publică exclusiv Biblii pentru copii și cărți care îi familiarizează pe cei mici cu diverse istorii sau personaje biblice.

Abundența și varietatea, repet, cer cu necesitate o discuție pe tema aceasta. La momentul scrierii textului de față nu știu să existe vreun studiu amplu – de tipul unei disertații sau al unei cărți – despre Bibliile pentru copii și alte produse conexe publicate în România. Nu exclud posibilitatea existenței unei astfel de cercetări, ci afirm doar că nu sunt la curent cu existența ei (dacă există).^[i]

Subiectul merită atenție întrucât pe piața de carte din România există în prezent mai multe edituri cu profil creștin care au publicat una sau chiar mai multe Biblii pentru copii, acestora adăugându-li-se și edituri care, fără a fi preocupate în mod special de nișa creștină, au inclus totuși în oferta lor editorială astfel de cărți destinate copiilor. Ca exemple din a doua categorie amintesc recentul set de trei volume Biblia pentru copii povestită de părintele Necula (Editura Bookzone) și Biblia ilustrată pentru copii (de la Editura Litera).

---

Începuturi

Bibliile pentru copii au o istorie veche de câteva secole. O spune Ruth B. Bottigheimer, considerată o autoritate în domeniul literaturii pentru copii și al poveștilor din spațiul european (e o bună cunoscătoare a poveștilor fraților Grimm). Cercetătoarea americană, care a studiat între altele și Bibliile pentru copii (volumul său The Bible for Children: From the Age of Gutenberg to the Present a primit, în 1998^[ii], premiul pentru cea mai bună carte a anului din partea Children՚s Literature Association din Statele Unite), spune că acestea „s-au ivit, ca gen literar, dintr-un puhoi de catehisme. Secolul al XVI-lea a fost inundat de catehisme «scurte», «lungi», «noi», «revizuite» și «îmbunătățite».”^[iii] Însă urmele pot fi găsite și mai adânc în trecut.

Teologul, scriitorul și universitarul francez Petrus Comestor (d. 1178) a publicat în jurul anului 1173 o lucrare intitulată Historia Scholastica, folosită ca manual în școala care funcționa pe lângă catedrala Notre Dame din Paris. În aceeași listă de „precursori”, Bottigheimer include Catehismul mic al reformatorului Martin Luther, care este de fapt un material organizat sub formă de întrebări scurte și răspunsuri succinte, precum și lucrarea Biblische Historien, apărută în 1714 la Leipzig, scrisă de geograful și teologul german Johann Hübner (1668-1731). Această a doua carte s-a bucurat de o mare popularitate, având parte de circa două sute șaptezeci de ediții și fiind tradusă în alte limbi. Astfel de cărți au fost „străstrăbunicii” Bibliilor pentru copii din zilele noastre. Unele nici măcar nu au avut ilustrații. Altele au constat din simple selecții de texte preluate ad litteram din Biblia integrală.

În preajma începutului celui de-al XVIII-lea secol a avut loc o schimbare de percepție asupra copiilor. Adulții, ne spune tot Bottigheimer, au început să-i considere pe aceștia cititori pentru care era nevoie de cărți cu tematică biblică, adecvate vârstei lor. Astfel se explică faptul că au început să apară Biblii pe care părinții să le poată folosi pentru a le explica diverse lucruri din Biblie. Unii adulți erau convinși că romanele cavalerești și alte genuri de literatură erau nocive și, animați de dorința de a le oferi copiilor și adolescenților o alternativă, au creat și au pus la dispoziție cărți cu (re)povestiri biblice.

De la un secol la altul și de la o variantă la alta, în ton cu dezvoltarea utilajelor tipografice, cu evoluția cărții pentru copii în general și cu transformările socioculturale și ideologice din societate, Bibliile pentru copii au îmbrăcat haine noi, diversificându-se și sporind la număr. Astăzi există astfel de Biblii chiar și pentru bebeluși.

---

Oglinzi socioculturale

A lua în mână o anumită Biblie pentru copii înseamnă mai mult decât a citi relatarea unor întâmplări din vremurile Vechiului și Noului Testament – este totodată și o incursiune în epoca în care a fost realizată (ca text și ilustrații) Biblia respectivă. Adeseori, felul în care o Biblie pentru copii le vorbește acestora despre personaje, evenimente sau despre legătura omului cu Dumnezeu reflectă mai degrabă perspectiva autorului Bibliei respective. Jaqueline S. du Toit, citând-o pe Bottigheimer, notează că o Biblie pentru copii este o consecință a contextului, adică o interpretare a textului original făcută în funcție de circumstanțele și de necesitățile existente la momentul realizării Bibliei respective. Citez aici și o afirmație interesantă făcută de Penny Schine Gold în volumul Making the Bible Modern: „Timpul biblic este, în aceste povestiri pentru copii, timpul nostru, iar copiii de atunci erau la fel ca cei de azi.”^[iv] Autoarea sugerează astfel că Bibliile pentru copii vin cu o perspectivă asupra textelor originale care să îi ajute pe cititorii din prezent să se pună „în sandalele” celor de atunci și să găsească istoriile respective relevante pentru ei, cei de azi.

În timp, valorile religioase, spirituale, teologice și sociale au cunoscut prefaceri diverse, iar lucrul acesta și-a lăsat amprenta și asupra conținutului unor astfel de cărți.

---

Timpurile (se) schimbă

Tot Ruth B. Bottigheimer^[v] a atras atenția asupra felului în care anumite evenimente și episoade din Biblia integrală au evoluat în timp în privința felului în care sunt redate în Bibliile pentru copii. Dacă în secolele XVI-XVII, cărțile din categoria aceasta reflectau cu fidelitate scrierile biblice, prezentându-le copiilor și întâmplări care implicau promiscuitate sexuală, violență etc. – de exemplu, violarea Dinei, incestul comis de fetele lui Lot, sacrificarea fiicei lui Iefta –, pe măsură ce timpul a trecut, relatarea unor asemenea episoade în Bibliile pentru copii a început să fie „îndulcită”, estompată, până când, în cele din urmă, unele dintre ele au dispărut cu totul.

Bottigheimer oferă și exemple concrete, precum cel despre soția egipteanului Potifar, care voia să-l ademenească în așternuturile ei pe cuviinciosul și piosul Iosif. Până în zorii secolului al XVIII-lea, femeia aceasta a fost prezentată în ilustrațiile din Bibliile pentru copii ca ființă senzuală, cu sânii la vedere și mâinile întinse spre zonele intime ale tânărului slujitor evreu. Câteva decenii mai târziu, în alte Biblii (tot pentru copii), s-a trecut la o reprezentare ceva mai discretă, mai cu perdea, „Potifăreasa” apărând în ilustrații întinsă pe pat și acoperindu-și goliciunea cu cearșafurile, în timp ce mâna ei arată acuzator spre nevinovatul Iosif. În secolul al XIX-lea, perfida adulterină nu prea mai apare în ilustrațiile din Bibliile pentru copii și, uneori, nici nu mai este menționată în text.

Emisiunea „Adevăruri și perspective”: Cititorii de azi, adulții de mâine
Invitat: Florin Bică, redactor de carte pentru copii

---

Bibliile pentru copii s-au schimbat odată cu lumea, cu principiile pedagogice și concepțiile societății despre educație și conținutul cărților destinate copiilor. Astăzi, de pildă, în lumina și sub presiunea noilor curente ideologice și sociale, Bibliile pentru copii tind să includă mai multe personaje feminine (pentru echilibrarea reprezentării de gen), iar ilustrațiile nu mai prezintă doar eroi „albi”, ci și personaje cu trăsături asiatice, africane etc. Felurile în care sunt spuse, pe limba copiilor, povestirile din textul original al Bibliei țin cont de o serie de sensibilități ale unor grupuri, categorii, minorități etc., trezind, după cum era de așteptat, reacții de sens opus. Pe unii îi nemulțumesc astfel de alinieri la mersul lumii, iar alții le consideră insuficiente.

---

Nevoia de adaptare

Cărțile biblice au vizat inițial și rămân destinate chiar și astăzi unui public adult. Oricum, au fost produse într-o perioadă în care nu exista conceptul de „carte pentru copii” așa cum este definit acesta în prezent. Anumite texte din Biblia integrală solicită chiar și din partea cititorului matur o anumită capacitate de a face conexiuni, atenție sporită și chiar și deprinderi exegetice pentru a fi înțelese. Oricine a citit cărți precum Leviticul, Romani sau Apocalipsa va admite că acestea nu sunt texte pe care un copil să le parcurgă cu interes și să le și priceapă. De asemenea, Biblia integrală include detalii, evenimente și fapte care ar ridica semne de întrebare în mintea copiilor. Sau pur și simplu nu ar fi înțelese.

De pildă, când am făcut cu ani în urmă selecția de istorii biblice care să fie ilustrate pentru Biblia de colorat, am inclus și confruntarea dintre David și Goliat – pe care o regăsim în numeroase Biblii pentru copii –, însă trebuie să recunosc faptul că, ulterior, reflectând asupra acestei decizii, am avut îndoieli. Dacă noi, ca părinți sau educatori, ne străduim să-i învățăm pe copii că violența este un lucru rău, de ce le-am da ca exemplu, mai ales celor de vârstă preșcolară sau din clasele primare, un erou, fie el și credincios, care îi face felul altuia?

Rubén R. Dupertuis, profesor la Trinity University din San Antonio (Texas, SUA), preocupat între altele și de impactul Bibliei în cultura de mase din America, povestea că, pe când fiica lui avea vârsta de cinci ani, a citit împreună cu ea o Biblie sub formă de bandă desenată și, spune el, „m-am trezit încercând să îi explic de ce Isus avea voie să răstoarne mese în templu când era furios, iar ea nu.”^[vi] Nu ne trebuie prea mult timp să întocmim o listă de episoade din Biblie care ar aduce provocări serioase pentru adulți dacă ar fi să le relateze copiilor – diverse cazuri de adulter și incest, crime și măceluri sângeroase sau atrocități șocante precum cea relatată în finalul cărții Judecătorii. Unii dintre adulții zilelor noastre resping autoritatea Bibliei folosind ca argumente tocmai astfel de exemple, așa că este evident că ele ar fi problematice și pentru mintea și capacitatea de înțelegere a copiilor, cel puțin până la un anumit prag de vârstă.

Unul dintre rolurile Bibliilor pentru copii este de a rotunji sau de a finisa anumite detalii, de a așeza lucrurile într-o perspectivă simplificată pe care mintea copilului să o poată urmări (cu interes, aș adăuga) și în care să găsească un sens clar. Biblia ne spune, de exemplu, că Dumnezeu nu a privit cu plăcere spre jertfa lui Cain. De aici a dospit o gelozie care a dus la fratricid. Or, copilului nu-i este suficient să afle că jertfa lui Cain nu a fost pe placul lui Dumnezeu. El vrea să știe și de ce. Aici, Biblia pentru copii dezvoltă secvența, adaugă anumite detalii sau explicații, astfel încât copilul să vadă dincolo de ceea ce, altminteri, ar rămâne pentru el o ambiguitate.

Ce este o Biblie pentru copii?

Poate că prima întrebare pe care ar fi trebuit să o punem este: „Ce e, de fapt, o Biblie pentru copii?” Unii autori, pornind de la faptul că bisericile creștine consideră Biblia – cea integrală, citită de adulți – o carte inspirată, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, au întrebat dacă o Biblie pentru copii se poate bucura de o autoritate similară.

Este deci Biblia pentru copii „Cuvânt al lui Dumnezeu” sau este doar o interpretare a acestuia?

În ce mă privește înclin spre a doua opinie. Privesc o astfel de Biblie ca pe o prelucrare a textului original și integral. Bibliile pentru copii sunt realizate printr-o suită de procedee – repovestire a textului de bază, simplificare a limbajului, parafrazare, adaptare, decupaj și colaj, selecție, completare, omisiune și interpretare, imaginație, renunțare la echivoc, accentuare, editare, prescurtare și evidențierea unor concluzii moralizatoare. De asemenea, ceea ce au în plus Bibliile pentru copii sunt ilustrațiile. Prelucrarea textului original este făcută cu scopul de a-i familiariza pe copii cu narațiunile biblice și cu diverse lecții de morală creștină, prezentând pe limba lor concepte precum binele, răul, păcatul, mântuirea și descriind felul în care oamenii – adulți și copii deopotrivă – pot să relaționeze cu Divinitatea.

Bibliile pentru copii reflectă „normele religioase și valorile morale pe care o comunitate de adulți le prețuiește și pe care intenționează să le transmită generației următoare.”^[vii] Altfel spus, ele sunt un vehicul prin intermediul căruia adulții, fie ei părinți, bunici, educatori sau instructori, dau mai departe, către copii, valorile creștine – integritate, respect pentru cei din jur, ascultare de autoritatea părintească, credință în Dumnezeu ș.a. Adeseori, chiar dacă nu întotdeauna, Bibliile pentru copii sunt produsul unor echipe (autori, ilustratori, referenți, editori etc.) care lucrează în cadrul anumitor confesiuni creștine și, în consecință, cărțile rezultate în final pot reflecta mai mult decât textul original, în sensul că le oferă copiilor interpretări și nuanțe specifice unei biserici sau alteia. Voi ilustra faptul acesta cu o observație făcută de Russell W. Dalton, profesor la Brite Divinity School (din cadrul Texas Christian University, SUA).

Dalton a publicat o carte în care a analizat amănunțit felul în care istoria lui Noe și a Potopului biblic a fost reflectată în Bibliile pentru copii. El a identificat diferențe semnificative între Bibliile pentru copii realizate de-a lungul timpului și notează în cartea sa că a găsit cel puțin doi autori adventiști de ziua a șaptea care L-au inclus pe Isus Hristos ca personaj în povestea Potopului. Prima carte pe care o citează – Bible Stories for the Cradle Roll – a fost scrisă de Rosamond D. Ginther și publicată în 1933 de Southern Publishing Association. „În versiunea lui Ginther asupra istoriei lui Noe, pe care ea o intitulează «Prima barcă mare și omul care a construit-o», nu Dumnezeu, ci Isus este principalul personaj divin al poveștii”, scrie Dalton, amintind că, în repovestirea respectivă, Noe îi învață pe cei trei fii ai săi despre Isus și despre Tatăl din ceruri. „Poate că Ginther a simțit pur și simplu că Isus ar fi un personaj mai atrăgător și mai prietenos decât Dumnezeu Creatorul pentru tinerii ei cititori.”^[viii] Iar a doua carte scrisă de o adventistă, Charlotte F. Lessa, în care Isus apare ca personaj în istoria lui Noe, a fost publicată inițial în Portugalia (1999), fiind tradusă ulterior în engleză, sub titlul The Wonderful World of the Bible for Children (Review and Herald Publishing Association, 2003). Din cartea aceasta, Dalton citează așa: „Lui Noe îi plăcea să asculte de Isus. Noe și familia lui I se rugau lui Isus în fiecare zi.”^[ix]

Cele două Biblii pentru copii menționate de Dalton arată cum o astfel de carte depășește textul original – capitolele din Geneza în care se vorbește despre Noe și Potop nu Îl menționează pe Isus –, venind cu o interpretare despre preexistența lui Isus Hristos și despre implicarea Sa în evenimentele anterioare întrupării Sale. Fără îndoială, interpretarea aceasta este considerată adevărată de către autorii și editorii cărților respective, precum și de către membrii confesiunii adventiste, însă pentru cei ca Dalton, care aparțin altor tradiții creștine, un astfel de detaliu apare drept surprinzător. Găsesc exemplul acesta relevant pentru felul în care o Biblie pentru copii poate ieși în afara cadrului oferit de textul biblic, trezind reacții diverse.

---

Există și riscuri?

Articolele despre Bibliile pentru copii – mă refer la cele publicate în mediul online – sunt adeseori superficiale, simple treceri în revistă ale unor variante de astfel de cărți sau enumerări ale unor criterii de care ar trebui să țină cont adulții când aleg Biblii pentru copiii lor. Există totuși pe site-ul publicației Christianity Today un articol de dată recentă, scris de Rabekah Henderson, care punctează câteva dintre riscurile implicate de crearea, publicarea și folosirea de Biblii pentru copii.

Henderson începe prin a spune că „cele mai bune Biblii pentru copii sunt niște remarcabile opere de credință și de artă. Acestea le oferă cititorilor nevârstnici și familiilor lor o introducere accesibilă și captivantă cu privire la caracterul sfânt și plin de iubire al lui Dumnezeu”.^[x] Evidențiez din afirmația ei expresia „cele mai bune” deoarece creșterea masivă a ofertei de Biblii pentru copii și de produse conexe a venit la pachet cu o scădere a calității oarecum previzibilă și firească.

Autoarea menționată identifică trei tipuri de erori prezente în unele Biblii pentru copii: (1) moralism superficial, (2) fragmentare narativă și (3) lipsă de acuratețe.

Lecțiile de morală sunt, firește, rodul unor intenții bune, însă Henderson conchide că de prea multe ori textele care repovestesc întâmplări din Biblie sunt deturnate spre predici, autorii lăsând deoparte detalii importante din textul original și evidențiind ceea ce cred ei că ar trebui să rețină copiii. Evident, o astfel de carte poate include și lecții de natură morală, însă, spunea ea, accentul principal ar trebui pus pe familiarizarea copiilor cu istoriile din Biblie. Aceeași idee a fost subliniată și de Laurel Koepf^[xi], specialistă în Biblia ebraică și în educație religioasă, aceasta observând că autorii (adulți, firește) tind să reducă niște istorii complexe la lecții prea simple sau chiar simpliste, transformând istoria biblică în pretext pentru predarea unor lecții morale. Se poate pune aici o întrebare la care merită gândit mai departe: „Ce ar trebui să accentueze o Biblie pentru copii, teologia unei confesiuni anume sau povestirea/istoria biblică?”

Fragmentarea narativă despre care ne vorbește autoarea derivă din transformarea Bibliilor pentru copii în volume de biografii biblice. Nu că viețile lui Noe, Iosif, Samson, David, Daniel sau Estera ar fi neinteresante, însă a reduce Biblia pentru copii doar la biografii poate duce la ratarea imaginii de ansamblu. „Foarte puține dintre Bibliile pe care le-am trecut în revistă au inclus poezia și profeția din Vechiul Testament sau epistolele din Noul Testament”^[xii], notează Henderson, concluzionând că o Biblie pentru copii trebuie să îi arate cititorului perspectiva mai largă despre planul lui Dumnezeu pentru lume, despre rolul lui Hristos în salvarea oamenilor și despre caracterul Trinității divine.^[xiii]

În fine, cea de-a treia eroare semnalată de autoarea articolului are în vedere inexactitățile care apar în unele Biblii pentru copii – Henderson se declară împotriva adăugării de detalii care nu există în textul original și, de asemenea, critică faptul că, la nivel de ilustrație, personajele biblice sunt prezentate adeseori cu trăsături specifice populațiilor occidentale, nu celor orientale.

La cele de mai sus trebuie adăugată și observația lui du Toit despre libertatea de care se bucură autorii de Biblii pentru copii. Aceștia selectează episoadele, personajele și faptele care să fie incluse în produsul final, decid la ce să renunțe și ce să adauge, „purifică” istoriile de detalii considerate sensibile pentru public, versifică, citează versete biblice în alte contexte decât cel în care apar în textul original, pun titluri și subtitluri, hotărăsc pe ce anume să cadă accentul în repovestire ș.a.m.d. Din libertatea aceasta decurge responsabilitatea autorilor față de textul original și față de publicul cititor, precum și riscul ca textele din Bibliile pentru copii să derapeze, ieșind în decorul nepriceperii sau al unor intenții nu tocmai onorabile.

Câteva concluzii

Pentru concizie, le numerotez.

(1) Orice Biblie pentru copii este, la urma urmei, o interpretare a textului biblic. Chiar dacă o Biblie ar conține doar versete și pasaje preluate ad litteram din Biblia integrală, selecția în sine ar duce în direcția unei interpretări, a unei viziuni a editorului.

(2) Biblia pentru copii ca volum care include povestiri biblice există, conform lui Bottigheimer, de circa trei secole.

(3) Bibliile pentru copii au un aport semnificativ la perpetuarea culturii și a valorilor creștine.

(4) Bibliile pentru copii sunt oglinzi ale epocilor în care au fost realizate, reflectând nuanțe și accente (teologice, spirituale, culturale și sociale) care au fost importante la un moment dat. Poate că Bibliile pentru copii scrise și ilustrate în prezent vor fi criticate peste câteva decenii din perspective pe care noi, cei de azi, nici nu le putem anticipa. Există deci o notă de efemeritate (și) în dreptul acestui tip de carte.

(5) Într-o societate occidentală tot mai secularizată, Bibliile pentru copii se îndreaptă în mod special către cercurile creștinilor mai mult sau mai puțin conservatori, care doresc să familiarizeze generațiile tinere cu Biblia, pe care o consideră Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. Nu este de mirare că, în unele cazuri, având în minte publicul-țintă, editorii care vând astfel de produse le promovează lăudând fidelitatea Bibliilor pentru copii față de textul biblic original.

(6) Pe o piață de carte atât de diversă există și Biblii pentru copii scrise din perspectiva celor care consideră Biblia doar o carte interesantă. Aceștia nu o recunosc drept revelație, dar admit că este o carte care a avut impact asupra societăților de-a lungul timpului. În astfel de cazuri, istoriile din Biblie le sunt prezentate copiilor drept legende, la fel cum sunt și miturile grecești sau cele nordice, de exemplu. Este și acesta un detaliu la care cumpărătorii trebuie să fie atenți.

(7) Numărul în creștere de Biblii pentru copii cere din partea adulților o atenție sporită în selectarea variantelor pe care le vor pune la dispoziția copiilor.

(8) M-am referit de-a lungul articolului și la „produse conexe”. Prin aceasta am vrut să spun cărți de povestiri biblice sau de inspirație biblică pentru copii. Nu orice volum cu povestiri biblice îi este prezentat publicului ca Biblie pentru copii. Iar unele cărți, precum Întâmplări cu aromă de smochine – de Roxana Lupu –, pe care am redactat-o în 2023 și care a fost publicată de Editura Viață și Sănătate, conțin povestiri care, pornind de la anumite personaje sau detalii din Biblie, intră adânc pe tărâmul ficțiunii, fiind într-o proporție semnificativă creațiile autorului. Și cărțile de felul acesta ar merita analizate mai atent, însă aceasta este o altă discuție.

(9) Bibliile pentru copii sunt opera unor adulți. Ele transmit ceea ce adulții doresc să afle și să învețe copiii. În zilele noastre, miza este chiar mai mare decât în trecut. Într-o societate în care școlile predau evoluționismul, iar dezinteresul față de creștinism este în creștere, Biblia pentru copii este, după cum spunea du Toit, un instrument de luptă împotriva mersului lucrurilor, o voce pe contrasens, o alternativă creștină asupra lumii.

(10) Biblia pentru copii (oricare ar fi varianta aleasă) reprezintă primul pas – ABC-ul cunoașterii Bibliei. Pe măsură ce se maturizează, urcând noi trepte de vârstă, copilul trece la lecturi mai complexe: de pildă, Biblia adolescentului – precum cea pe care am conceput-o și dezvoltat-o pentru Asociația Biblică Română „Casa Bibliei” (2020) – și, în cele din urmă, Biblia integrală, the one and only.

Mi-a rămas în minte o observație făcută de Timothy Beal într-un eseu^[xiv] despre Bibliile pentru copii, și anume că unii dintre copiii care au avut acces la o astfel de Biblie, devenind adulți, au renunțat la creștinism și n-au mai călcat niciodată în vreo biserică.

Așa că Biblia lor din copilărie a rămas de fapt singura Biblie pe care au ținut-o în mâini în viața aceasta.

Conștientizarea acestui fapt sporește responsabilitatea celor care scriu, ilustrează, editează, publică, achiziționează, oferă și folosesc Biblii pentru copii ca instrument educativ.

^[i] Poate că ar fi necesar un studiu mult mai amplu cu privire la Bibliile pentru copii publicate în limba română. Îmi vin în minte o serie de întrebări: „Câte dintre acestea sunt producții originale ale unor autori și editori autohtoni și câte sunt traduceri din alte limbi? Dintre traduceri, câte au provenit din spațiul anglo-saxon și câte din alte țări? Care sunt criteriile care stau la baza selecției pe care o fac editorii români? Care este vechimea Bibliilor pentru copii publicate în România? Câte sunt lucrări clasice, care au rezistat probei timpului, și câte sunt cărți scrise și publicate recent? După ce criterii selectează adulții Bibliile pe care le cumpără pentru copii – preț, ilustrații, confirmarea sau recomandarea din partea unei anumite biserici sau confesiuni etc.? Ce resurse sunt necesare pentru realizarea unui astfel de proiect editorial? Care sunt provocările și dificultățile cu care se confruntă cei care se apucă de realizarea unei Biblii pentru copii?” Sunt doar câteva dintre întrebările la care s-ar putea căuta răspunsuri.

^[ii] https://www.childlitassn.org/index.php?option=com_content&view=article&id=48:book-award&catid=20:site-content (accesat în data de 12 mai 2024).

^[iii] Ruth B. Bottigheimer, „The Otherness of Children՚s Bible in Historical Perspective” în Caroline Vander Stichele și Hugh S. Pyper (edit.), Text, Image, and Otherness in Children՚s Bibles, Society of Biblical Literature, Atlanta, 2012, p. 326.

^[iv] Penny Schine Gold, Making the Bible Modern. Children՚s Bibles and Jewish Education in Twentieth-Century America, Cornell University Press, Ithaca-London, 2004, p. 166.

^[v] Ruth B. Bottigheimer, „Children՚s Bibles as a Form of Folk Narrative”, https://www.academia.edu/13251838/Childrens_Bibles_as_a_Form_of_Folk_Narrative (accesat în data de 12 mai 2024).

^[vi] Rubén R. Dupertuis, „Translating the Bible into Pictures” în Caroline Vander Stichele și Hugh S. Pyper (edit.), Text, Image, and Otherness in Children՚s Bibles, p. 287.

^[vii] Jaqueline S. du Toit, „«All God՚s Children»: Authority Figures, Places of Learning, and Society as the Other in Creationist Children՚s Bible” în Caroline Vander Stichele și Hugh S. Pyper (edit.), Text, Image, and Otherness in Children՚s Bibles, p. 31.

^[viii] Russell W. Dalton, Children՚s Bibles in America. A Reception History of the Story of Noah՚s Ark in US Children՚s Bibles, T&T Clark, London-New York, 2018, pp. 146-147.

^[ix] Ibid.

^[x] Rabekah Henderson, „The Quest for a Good Children՚s Bible” în Christianity Today, 20 februarie 2024, https://www.christianitytoday.com/ct/2024/february-web-only/best-childrens-bible-storybook-scripture-kids-theology.html (accesat în data de 3 mai 2024).

^[xi] Laurel Koepf, „Inside Out: The Othered Child in the Bible for Children” în Caroline Vander Stichele și Hugh S. Pyper (edit.), Text, Image, and Otherness in Children՚s Bibles, pp. 11-30.

^[xii] Ibid.

^[xiii] În Biblia de colorat, al cărei editor sunt, am decis la vremea respectivă să fie incluse și niște secvențe biblice care, adeseori, nu apar în Bibliile pentru copii. De exemplu, mergând pe o linie de interpretare conform căreia cartea Iov nu este doar o scriere poetică, ci istorisire a unor întâmplări reale, Iov fiind un personaj la fel de real ca Avraam, la pagina 13 a cărții apare o ilustrație care îi prezintă pe Iov și prietenii lui. Secțiunea dedicată Noului Testament include, la pagina 106, o ilustrație care îl prezintă pe apostolul Pavel dictând o epistolă. Am decis ca Biblia de colorat să cuprindă și o astfel de secvență tocmai fiindcă epistolele reprezintă o parte semnificativă din Biblie. Cât privește ultima ilustrație din carte, aceasta prezintă mai mulți copii alături de Isus și de un leu blând – scopul ilustrației este de a reflecta pentru copii, pe cât posibil, o idee de bază din cartea Apocalipsa, ultima din canon, și anume că, după A Doua Venire a lui Hristos, lumea va fi un loc pașnic, în care oamenii vor trăi fericiți. A se vedea Florin Bică (edit.), Adrian Barbu (ilustrator), Biblia de colorat, ediția a II-a, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2021.

^[xiv] Timothy Beal, „Children՚s Bibles Hot and Cold” în Caroline Vander Stichele și Hugh S. Pyper (edit.), Text, Image, and Otherness in Children՚s Bibles, pp. 313-319.

Drumul spre Emaus
© 2022–2024

Editori:
Florin Bică, Florin Matei, Cristinel Sava, Christian Sălcianu

Contact:
info@drumulspreemaus.ro sau pe Facebook