Biblia, într-un an
O invitație de a citi Biblia într-un an. Nu „la rând”, ci pe sărite :) Adică altfel și, în primul rând, natural. Mai deștept, poate inovator, sigur relevant. Hai să facem planul!
Voi alerga. Voi slăbi. Voi învăța o limbă străină. Voi face și voi drege… Între multele hotărâri bătute-n cuie „de la anul”, le știi, New Year resolutions, majoritatea creștinilor vor pune la loc de cinste una spirituală: „Anul ăsta voi citi Biblia de la un cap la altul”. Vrednici.
Te numeri între ei. Și eu.
Vrei să pleci cu avânt la drum. Bagi Geneza, curge și Exodul… Cam după Cele Zece Porunci (capitolul 20) scade elanul, că începi să te pierzi în labirintul sanctuarului. La Leviticul te îngropi de-a binelea în jertfe, ritualuri, lepră (dar nu-ți scapă 11:7). Hm… Vii cu o dispensă: îți promiți că revii și sari un pic la Noul Testament. Merge Mateiul. Marcu însă parcă le repetă. Dai spre epistole, dar te ferești de Romani sau Galateni, că-i hrană tare (posmagi). De Apocalipsa nici nu mai vorbesc.
Cum să citești Biblia într-un an de zile?
Planul cel mai simplu și ineficient (știu ce spun) e să alegi un… plan de citire. Ca la clasa a II-a, ți se dă un tabel nașpa, aglomerat, cu câte 3-4 capitole pe zi, de citit „la rând”, ca să nu sari din rând. Alții au câte trei sau patru capitole ca la masă, felul 1, felul 2 și desert, din Vechiul, din Noul și din Psalmii. Alții au pe două coloane, ce să fie dimineața (VT) și ce să fie seara (NT). În fine, îl tipărești. Minune, începe la Geneza, se termină la Apocalipsa. Acoperă toată Biblia în fix 365 de zile. Ca la carte. Doar că nu merge… (Accept să fiu contrazis.)
Ții minte patul lui Procust?
Călătorul, nu cel de pe drumul spre Emaus — stai să pun un buton de abonare, că tot veni vorba —
călătorul, zic, era atacat de bandit și pus pe un pat. Dacă nefericitul era prea înalt, Procust îi tăia picioarele. Dacă era prea scund, îl întindea… cu ciocanul. Evident, mureau toți. Până azi ideea transmisă de „patul lui Procust” e de forțare a cuiva sau a ceva să se potrivească unui model nenatural. Doar nu crezi că orice subiect de la lecțiune are fix 13 secțiuni, câte săptămâni are un trimestru! Și fiecare secțiune are exact șapte subsecțiuni, câte zile are săptămâna. Și nu crezi că subiectul de la cele 10 Zile de Rugăciune din ianuarie n-a fost lungit sau scurtat să încapă în 10 (mă rog, sunt 11 ele de toate). Vinovat, sunt — predica nu e neapărat făcută pentru „la fix”, că amvonul nu e gară. Înțelegem, sunt formalități care sunt acceptate.
Bun, iar acum mă cred eu deștept și inventez ceva nou, nu? Ce-ai zice de o altfel de abordare? Nu să citim la metru, la kil. Că nu așa a fost scris! (Ține minte ideea asta, că e tare!)
Înainte să merg mai departe, stai să mărturisesc. Am citit și eu 4 capitole pe zi. Dar știi când? La începutul călătoriei de credință. Voiam să învăț engleza și mi-am propus să împușc doi iepuri dintr-un foc. Citeam 4 capitole în română și apoi aceleași capitole în engleză. Deja știam ideea, lectura venea ca o repetiție, cuvintele neștiute parcă aveau sens deodată. În fine, mi-a prins bine. (Poate deja ți-am dat o idee.)
Revin, cititul pe bucăți artificiale nu este eficient.
Citești Biblia, nu iei pastile. Citești Biblia, nu plătești rate.
Ce-ți propun anul acesta e să citim Biblia… pe sărite. Exactly! Cu precizie, nu oricum. Sfânta Scriptură are 66 de cărți (știi de ce îi zice „Cartea cărților”). Anul are 52 de săptămâni. Suntem pe-aproape.
Ce zici de modelul „o carte pe săptămână”?
Citești, asculți, studiezi. Da, o carte gen Luca, Filipeni, Judecătorii etc. Poate încerci o traducere nouă, poate chiar într-o altă limbă. Imaginează-ți: nu te forțează nimeni la 3-4 capitole pe zi, nu-ți ține nimeni socoteala (ai citit azi?), nu te chinui să faci norma. Dimpotrivă, citești cât vrei din cartea săptămânii, iei pauză când simți, revii. O poți citi de mai multe ori în săptămâna aceea.
„Și cu Procust cum rămâne?” îmi vei zice. „Doar nu vrei să spui că stau șapte zile pe Iona, care are 4 capitole și tot șapte pe Psalmii, cei 150. Plus că la Apocalipsa e de săpat, la Iov e de reflectat.” Stai liniștit, totul va curge frumos. Vei vedea.
În călătoria asta am chemat și chem prieteni. Cu care să împărtășesc un gând, două din cărțile citite. Și, mai degrabă, să îi las pe ei să spună experiența lor de citire a Scripturii într-un an de zile. Vor fi prieteni dintre abonații împreună-călători pe drumul spre Emaus. Vei vedea aici poate un interviu, un articol. Poate scrii și tu experiența ta, într-un comentariu mai jos.
Așadar, în 2023 citim Biblia. Toată.
(Vei regăsi toate materialele în pagina dedicată, Biblia într-un an.)
Și începem cu… predicatorul.
Da, cu Solomon, cartea Eclesiastul. Are 12 capitole. O poți asculta în 42 de minute (cam cât un episod din sezonul…). Iar vineri, pe 6 ianuarie, la final de primă săptămână voi publica aici un dialog avut cu Florin Bică pe marginea cărții. Dacă nu ne știi, am lucrat împreună la Confesiunea Înțeleptului.
Sperăm ca, după lectura articolului-interviu, în vineri seara aceea, în sabatul ce-ți vine ca odihnă, să citești din nou Eclesiastul. Cu alți ochi. Poate comentariile celorlalți te vor inspira să vezi, să simți, să cunoști și să te bucuri de Scriptură altfel. Mai bine.
End of report: prima săptămână din 2023 citim Eclesiastul. Îl știi…
E cel care zice că „toate au vremea lor” (hai!)
E cel care recunoaște că „nu e nimic nou sub soare” (ah!)
Și, apropo de rezoluții, tot el, reflectând, spune că „mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui” (aha!)
Eclesiastul mai scrie și că… „nu fi nici prea neprihănit”. Dar, toate la vremea lor, nu?
Vezi aici creionarea planului și primele lecturi din ianuarie.
